v-ati lasa copilul...
Raspunsuri - Pagina 8
hosen spune:
iubita mia te inteleg si pe tine dar faza e,cum copilul tau va fi pentru tine toata veata copilul tau asa va fi el pentru parintii lui,lasal pe el sa se duca singur la ai lui,sa vorbiasca cu ei daca tine la tine siti da dreptate,va vorbi cu ei ii va convinje ca au gresit,si ii va lasa un pic in pace sa se gindiasca cei mai inportat pentru ei,dupa care va veti intilni undeva in public,si veti rezolva problema pe aceasta tema si pe teme mai veche,si cu aceasta okazie vor vedea si ingerasul vostru,dar incearcal sal convinji si pe el cu calm si cu rabdare nu cu certuri ca nu rezolvati nimica,si din contra,faza e ca el daca va fi dea acord cu ideile tale si cum tea sustinut ani de zile si tia fost alaturi va fi in continuare,si la bine si la rau,bafta pe parcurs
hosen spune:
esti okupata ca nu raspunzi?sau nu poti?daca te-am suparat te rog sa ma erti
poate sunt putin cam
hosen spune:
deci sa inteleg ca te-am
sau ti-am suparat?
casandra spune:
Hosen, nu fi suparata. Eu am inteles ca mad_wife nu poate sa raspunda de acasa.
ileana_cata spune:
Cred ca trebuie sa stabilesti daca merita sa treci prin atatea pt.casnicia asta! Trebuie sa-ti convingi sotul (macar acum!) ca la momentul asta si de acum inainte parintii sunt undeva dupa nevasta si copil!
Tu vei sti daca poti trece sau nu peste ce ti-au facut socrii! E de mirare ca ai acceptat sa mai continui casnicia dupa asa reactie din partea sotului! Inteleg ca la vremea aceea copilul nu exista.
Roaga-ti sotul pentru 10 minute sa se imagineze in locul tau. Si sa-ti spuna cum ar proceda. Cine stie ce raspuns ar avea...
Iti tin pumnii!
Eu, culmea, tocmai dupa ce le-am facut un nepotel socrii mei au trecut de partea mea. In schimb au dat bir cu fugitii, parintii! Deci, lumea e mare si plina de fel de fel! Curaj!
n/a spune:
Fetelor, dragelor, am stat si am citit fiecare cuvintel scris de voi aici. Si poate nu este prea tarziu pentru o parere...
1. In primul rand, mad_wife, ce-ai povestit tu legat de nunta ta mi se pare total deplasat. Si noi am fost in situatia in care socrii mei voiam sa invite "un sfert de oras" pe motiv de "datorii", insa EU nu am acceptat de la bun inceput ca nunta mea sa fie o afacere pentru NIMENI, nici macar pentru noi. Si am ales "intentionat" un local in care sa nu incapa "un oras intreg" (bineinteles, dupa ce mi-am convins sotul ca asa ar face orice om normal si cu bun simt!).
2. In al doilea rand, daca nunta v-ati facut-o cu banii vostri (sper ca am retinut bine!), ce treaba aveau altii (in afara de TINE si SOTUL TAU) sa va numere banii? La noi, a fost acelasi lucru: ne-am chinuit 1 an intreg sa strangem bani de nunta si ai nostri nici in ziua de azi nu stiu ce cheltuiala am avut si cati bani ne-au ramas. I-am spus din capul locului sotului meu: "Ce se intampla intre noi si casa noastra, aici se naste, aici moare! Numai divortul se va auzi, daca va fi cazul! In rest, NIMIC!" Si asa a si fost!
3. Ce s-a intamplat in ziua aceea, si cu banii, si cu faptul ca te-au dat afara, si cu faptul ca au petrecut fara tine in continuare, INCLUSIV SOTUL TAU (???), mi se pare un lucru MIZERABIL! Iar persoana cea mai vinovata de toate astea este SOTUL TAU! Sincer, mie imi pare rau ca ai ales sa ramai alaturi de un astfel de om!
4. By the way, cati ani are sotul tau de INCA nu a reusit sa se trezeasca la realitate si sa constientizeze faptul ca din clipa in care v-ati casatorit familia lui nu mai sunt parintii, ci TU si COPIII vostri?
5. Nu stiu cat de mult v-ati cunoscut inainte de a va casatori, dar mie mi se pare o greseala enorma din partea unei femei sa se casatoreasca cu "un mamos", si pe deasupra, sa mai ai si scandaluri cu el pe tema parintilor lui (de parca si asa nu ati avea problemele voastre?) Si sotul meu a trecut prin "faza" in care ii punea pe ai lui deasupra mea, dar i-am spus ca nu-mi leg viata de el pana nu se "desprinde" frumusel de ai lui si ma pune pe mine pe locul I in viata lui. Ceea ce a si facut... Daca nu o facea, nu ma iubea, si daca nu ma iubea, nu ma mai casatoream cu el. Simplu, nu? Uneori e bine sa "tai raul de la radacina" inca de la inceput. Apoi va fi din ce in ce mai greu, mai ales cand apare un copil... Ramai alaturi de sot de dragul copilului, induri una si alta, certuri si mahnire, hai si niste bucurie... Dar te trezesti in final ca te intrebi: in fond, cine ma iubeste? Parintii, daca mai traiesc, si copiii! Dar sotul? Iubirea lui nemarginita pentru tine ca sotie, ca mama, ca femeie care dai un intreg sens vietii si anilor care trec?
Nu mi se pare normal... Parintii sunt parinti! Nu ni-i alegem noi. Insa vine un moment in viata cand trebuie sa punem pe altcineva mai presus de ei: pe cel de langa noi si pe copiii nostri! Mie asa mi se pare normal!
6. In legatura cu plecatul sotului tau in Romania singur cu copilul la parintii carora putin le pasa de tine, de ceea ce ti-au facut, am o parere foarte proasta. Mai ales, despre sotul tau. Dar de ce sa ma mir? Insa, oricat de mult i-ar iubi el pe ai lui, nu inteleg cum poate sa se gandeasca MACAR sa plece atata timp doar el cu copilul, cand sunt convinsa ca stie, la un moment dat, copilul iti va simti lipsa si va zice "vreau la mami". Pai tu ai suporta gandul ca ingerasului tau sa ii fie dor de tine si tati sa zica "lasa, tati, ca o sa ajungem si la mami... (peste cat timp, mai vedem!).
Sa fim seriosi! Dar indiferent cat il duce sau nu capul pe sotul tau, TU trebuie sa fii cea care sa zica "NU! Copilul meu nu pleaca NICAIERI fara mine, nici chiar cu tine, ca tata, peste mari si tari!" Si la cine? La niste bunici care "s-au trezit" acum sau "au acum CHEF" sa isi vada nepotul?
Iar daca va intalniti, TOTUSI, pe teren neutru, totul pana la o limita: daca socrii tai "dragi" sar calul, sau daca sotul tau mai face vreo "minune" ca la nunta, te ridici frumos, iti iei copilul, si PA!
Asta e parerea mea!
Pupici,
Ileana.
mad_wife spune:
Va multumesc inca o data ca va exprimati ideile si sfaturile aici, pentru mine. Stiu ca sotul meu a gresit si greseste ENORM fata de mine in aceasta privinta (legat de parintii lui). Pe mine nu ma (mai) deranjeaza socrii in nici un fel atata timp cat nu ma intalnesc cu ei si nu vine vorba despre ei. Ii ignor. Inainte de acel scandal de la nunta mai vorbeam si eu la telefon cu ei si si ei cu ai mei, iar soacra-mea parca voia tot timpul sa bage strambe intre mine si mama, sa ma indeparteze de ea. Va dati seama ca dupa cele intamplate la nunta ai mei au rupt orice legatura cu socrii mei, si tare bine imi e de atunci, ca nu mai aud tot felul de barfe la adresa maica-mii ("uite ce a zis mama ta" etc., interpretate in toate felurile de soacra-mea, pana la un punct in care i-am spus STOP: "Chiar daca e asa, ce vreti, sa o urasc pe mama? Daca nu va convine ce zice, nu mai vorbiti cu ea!", iar apoi refuzam sa vorbesc cu ea pe orice tema legata de ai mei - asta repet, inainte de nunta). Si ca sa revin la sot. Din toate discutiile legate de ai lui, sper ca intr-o zi va realiza ca acum eu si copilul suntem acum mai importanti decat parintii lui. SPER insa ca acea zi sa nu fie prea tarziu, ca nu stiu cat am sa mai suport sa strige la mine si sa se certe cu mine pentru ai lui. Are noroc ca discutiile pe tema asta sunt rare (de obicei de 2-3 ori pe an) si am timp sa imi revin din nervi intre doua discutii/certuri. In rest, e un sot/tata bun, de aceea sunt inca langa el.
Ne cunoastem cam de prin '92. Am fost prieteni o perioada prin facultate, dar nu i-am cunoscut parintii atunci. Ne-am reintalnit aici, ne-am casatorit si apoi am avut si "onoarea" de a-i cunoaste pe ai lui. El are 32 de ani.
Si nu ma supar orice mi-ati scrie. Hosen, el nu are decat sa se duca in Romania, dar daca pe mine nu ma vrea cu el, atunci nu va avea cu el nici pe copilul meu!
mad_wife spune:
Legat de nunta, noi nu am fost in Romania cand ai nostri au trimis invitatiile. Noi doar am trimis la ai nostri invitatiile facute aici, am scris cate o lista cu cei pe care chiar ii doream la nunta noastra (prieteni si rude mai apropiate), restul invitatilor fiind alesi de parinti (ai mei au trimis numai la rude si prieteni foarte apropiati, din partea mea au fost putini oameni si eu ii cunosteam pe toti invitatii mei; ai lui au invitat o gramada, sotul meu nu cred ca ii stia pe mai mult de jumatate dintre ei). Asa ca de-aia au venit toti cei cu "datorii" si probabil ca ai lui au considerat ca din banii primiti la nunta noastra EI si-au scos (cu varf si indesat!) banii pe care i-au dat la nuntile "datornicilor". Dar eu unde am fost in toata ecuatia asta?
Si mie de ce nu mi-au spus ca asta-i planul? 
Darlene spune:
Buna,
Am citit si eu despre problema ta. Imi pare rau ca lucrurile nu stau asa cum ti-ai dori tu.
In mod normal nu ar fi o problema sa lasi copilul in vizita numai cu sotul tau.
Dar lucrurile se schimba daca socrii tai nu vor sa te vada pe tine. Tu nu prea ai avea ce face in situatia asta. Sotul tau ar trebui sa puna piciorul in prag si sa la spuna clar parintilor sai ca nu renunta la tine, nici chiar pentru o vizita. Da, sunteti una, sau, cel putin, ar trebui sa fiti. Asa ca ma alatur si eu celor care spun ca procedezi bine, adica nu accepti sa-ti lasi copilul.
Scuze, nu am citit toate cele 6 pagini, dar as vrea sa te sfatuiesc sa ai o discutie cat se poate de serioasa cu sotul tau. Nu te certa, ci explica-i ca nu e corect ceea ce el vrea sa faca. Nu e drept fata de tine. Cat despre copil, el va afla la un moment dat despre aceste lucruri...
karmenutza spune:
Mad_Wife, te inteleg perfect si iti inteleg perfect situatia, pentru ca si situatia mea este aproape identica cu a ta. Deosebirea intre noi este ca noi nu suntem la distanta de "mari si tari" de socrii, ci la distanta de 10 - 15 metri. Socrii mei locuiesc in blocul de vis a vis de noi. Si sotul meu nu este un "mamos" din fire. Rar calca pe la ei, si atunci cand este solicitat pentru vreun ajutor. Copil inca nu avem, este "pe drum", sunt insarcinata in 5 luni.
Revenind la tine si situatia ta, ideal ar fi daca ai reusi sa-l castigi pe sotul tau 100% de partea ta. Sa ii scoti din cap ideea cu plecatul in Romania doar cu cc copilul. Copilul nu are ce cauta si ce vedea la bunicii paterni. Din moment ce tu nu existi, nici copilul nu trebuie sa existe pentru ei. Bine ar fi sa organizati o vacanta in alta parte, in State, de exemplu.
Dar bunicii si-au exprimat dorinta de a-l vedea (cunoaste) pe micut?
Ca sincer, nu prea cred. Cred ca mai mult sotul tau vrea sa il prezinte pe nepotel.
Ai mei socrii, cand au aflat ca vom avea un copil, i-au spus sotului meu: "Va dam noi bani de avort, daca vrei!"
Nu ceda sub nici o forma! Nici un fel de compromis, nici nu te duce la vreun hotel, nici in orasul lor, nimic! Daca vrea, sa se duca sotul singur in vizita la ei. Au fost prea magari si porci in felul care s-au purtat cu tine. Nu au ei de ce sa il vada pe fiul tau!