Tulburari bipolare acute

Tulburari bipolare acute | Autor: helbi

Link direct la acest mesaj

O cunostinta buna a prietenei mele a fost diagnosticata asa. Fata, in virsta de 26-27 de ani are probleme de cca. 4-5 ani. Din cite stiu eu a demarat cu "atac de panica". In urma cu 3 ani i s-a pus diagnosticul "tulburare schizo-afectiva bipolara". O perioada s-a simtit bine, dar anul asta e deja la a treia criza. Ceea ce mi-a scris pietena mea despre ce stie ea legat de acest caz este: " la inceput a luat litium+multe alte pastile; dar de vreo 2 ani, i-au dat pt intretinere dim+seara seroquel (cica e un medic nou pe piata)-1/2 pastla de 200mg si seara orifiril 1 pastila 1000mg.
acum i-au dat numai seroquel 1/4 pastla, apoi au marit la 1/2 si dupa aceea la 1 intreaga dar pe care nu a mai vrut sa o ia de 2 zile...
diagnosticul ei cica este "tulburari bipolare acute" si pe iesirea din spital au scris "episod psihotic acut""

Ieri a fost iar internata in spital si deja fata vrea acasa, la lucru.........etc.......Familia ei este disperata, nu stiu incotro sa o mai duca.
Intrebarea mea este: exista cfentre- sanatorii de recuperare, unde ar putea avea liniste (acasa parintii fetei se cearta non-stop), unde eventrual sa fie "prinsa" in niste activitati de genul: pictura, impletit de cosulete, etc.........Eu am auzit de la cineva ca prin 95 o doamna a fost internata 2 luni intr-un astfel de centru pe undeva pe linga Sibiu. M-ar interesa info, si cum se poate ajunge acolo? Cit ar costa - pt ca parintii fetei au niste pensii amarite.........

Va rog, orice sfaturi cu privire la tratament, medicatie, medici, centre de recuperare, etc......sunt bine venite. Va multumesc in numele fetei!

BIANCA

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns frunzaverde2 spune:

Consultatiile la un psihiatru ar permite inceperea unui tratament, dar trebuie urmat, in ciuda efectelor secundare (luare masiva in greutate, somnolenta, oboseala, lipsa de interes pentru orice activitate, agresivitate etc).

Tratamentul poate dura citiva ani, o igiena de viata e foarte utila (mincat rezonabil si cu program regulat, sport usor, plimbari in aer liber, viata organizata, evitarea conflictelor, dormit seara pe la 22h00, evitat de dormit tirziu dimineata).

Medicamente : stabilizatori ai "starii de spirit" (stabilisateur d'humeur - in fr), antidepresor eventual, somnifer la culcare, cel putin o perioada.

O combinatie de genul "amisulpride" + "divalproat de sodium" la care mai adaugi un "alprazolam" in caz de nervozitate si "zolpidem" pentru prevenirea insomniei poate fi o solutie.
Ti-am indicat denumirile comune internationale ale medicamentelor (si nu nume de marca, ce pot fi diferite de la o tara la alta, de la un fabricant la altul).

Dar acum depinde si de medicul la care va merge in consultatie si care se va ocupa de ea in permanenta (zilnic in spital, sau in oras o data pe saptamina, mai tirziu o data pe luna). Medicilor nu le place sa le fie indicate medicamentele pe care sa le prescrie, iar cei mai multi dintre ei prescriu medicamentele acelor companii farmaceutice care au avut agenti comerciali mai convingatori (sau cadouri mai substantiale) cind au promovat produsul.

Tulburarile bipolare sint cunoscute si sub numele de psihoza maniaco-depresiva, e o disfunctie la nivelul creierului, care nu produce substantele chimice asa cum trebuie, si atunci medicamentele (substante chimice) sint necesare pentru a compensa necesarul unei bune activitati cerebrale.

A mai fost un subiect pe aceasta tema, tot la aceasta rubrica, poate reusesti sa il gasesti, desi nu erau prea multe informatii.

Un mediu afectiv stabil si increderea din partea anturajului sint la fel de importante ca medicamentele. Personal as zice ca si un bun relational cu Dumnezeu (cu sau fara biserica, cu sau fara preot) ajuta foarte mult.

Cit priveste sanatoriile, nu cunosc nimic. Nici spitalizarea nu stiu cum e in Ro pentru acesti bolnavi, iar serviciul nu il poate relua de la inceput, citeva luni in concediu medical sint binevenite, pentru a-si obisnui organismul cu noua situatie.

Din pacate, e o boala ca oricare alta, la fel de grava, mai putin mediatizata (decit cancerul de ex), care sperie mai tare pentru ca are manifestari la nivelul comportamentului si relationalului de fiecare zi.
Din fericire exista solutii! Nu de vindecare, dar de usurare a dificultatilor pe care le produce boala.

Sa speram ca totul va fi bine !

PS : litium e intr-adevar un medicament frecvent utilizat in cadrul acestei boli. Se poate ca un bolnav sa tolereze dificil un medicament, psihiatrul ii poate prescrie un altul echivalent, dar pe care pacientul sa il suporte mai bine.


------------------------
Life is a pattern in which the design becomes clear only at the end !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns helbi spune:

Mihiasiro! Chiar ma gindeam ca atitia au citit si nimeni nu rasp..........Nu am gasit sub. de care ziceai ca a mai fost pe-aci..........

I-am trimis rasp. tau prietenei mele si ea sa-l de-a mai departe.
La psihiatru merge de citiva ani buni. E in tratament........A fost frecvent si la biserica, a vorbit si cu preoti.......Eu am cunoscut-o in noiembrie anul trecut. Era f. bine! Sau asa parea........Fusese la Moastele Sf.- Dumitru......chiar mi-a povestit cite ore a stat la coada ca sa ajunga acolo.........mama ei la fel, mereg duminica de duminica la biserica. E o femeie f. credincioasa!

Tu sau alte persoane, care pot sa ajute, sunt asteptate oricund cu sfaturi si sugestii!

Multumesc in numele lor!

PS partea cu mediul familiar afectiv e mai grea, din cauza faptului ca ai ei se cam cearta..........


BIANCA_ELENA

Mergi la inceput