pt. cei ce iubesc natura..

In memoria cuiva drag..am hotarat sa adun aici ..pe totzi cei care iubesc natura tzarii...si sa vorbim despre ceea ce a insemnat/inseamna si va insemna tzara noastra ...si mai ales peisajul montan, de deal, de campie...

daca te bucuri de ....somptuozitatea muntelui..saU DE sovairea apei...de undirea dealului...nu ar fi rau daca ai scrie aici cateva cuvinte.in care sa descrii frumusetzea acelui munte, acelei trecatori...

andora spune:

Draga Danna... am gasit subiectul acesta "rasfoind" intamplator Dc-ul.. si nu-mi explic cum nimeni nu a scris nimic pana acum...
E 1.30 noaptea si nu scriu foarte multe, iertare daca voi fi haotica. dar trebuie sa spun cat a insemnat Muntele pentru mine si sotul meu...
Daca nu era undeva - intr-o scrisoare -o fraza despre Munte, nu ne-am fi cunoscut cu siguranta..
Daca nu ar fi fost prima noastra excursie la Munte nu ne-am fi indragostit atat de frumos... eram inchisi intr-o camera semi-luminata, afara viscolul suiera, cadrul ideal al primului sarut... Acum imi dau seama ca zapada inghetata care nu ne lasa sa inaintam fara a aluneca, viscolul care nu te lasa sa vezi mai departe de cativa centimetri, noaptea infricosatoare pe munte - totul era anume croit de Dumnezeu pe masura acelor primelor ore impreuna ale sufletelor noastre.. Muntele a ramas martorul primului sarut...
Mai departe, Muntele ne-a daruit nenumarate amintiri cu care sa ne hrannim sperantele si visele... Excursii unice, descoperirea Fagarasilor, cunoasterea cabanierului ce ne-a oferit enorm din dragostea lui pt Munte... Somnul "pe furate" din garisoarele din care trebuia sa pornim la 4 dimineata, fie ploaie fie soare, kilometrii pana la poale, lumina ce ne intampina de dupa crestele somnoroase... somnul de pe cate-un camp imens cand constatam ca am parasit gara prea devreme... nuantele de neuitat ale padurilor toamna, florile din poienita oastra preferata - primavara mov, toamna galbene, mirosul de ud, de frunze si de umbra al padurilor, apoi cel de brad... sau - iarna - de fum iesit pe hornul cabanei inundate de zapada... albul acela cu iz de vacanta... crucile amare cu poezii pline de dor si lacrimi de pe carari de munte.. povestile pe care ti le intiparesti in minte despre cei care si-au lasat sufletele sa haladuiasca vesnic prin acele locuri dragi lor... amarl mortii care te pandeste la fiecare perete stancos pe care-l ai de trecut.. singuratatea, sfintenia, intunericul unei nopti cu stele petrecute cu cortul undeva sus... fulgerele care par ca tasnesc de langa tine sub creasta... lacrimile mele acum, lacrimi de dor, dor de Munte... dor de sentimentul acela de nedescris de a evada, de a te infrati cu colosii aceia de stanca, de a te afla iar si iar pe cel mai inalt varf, de a te simti fie si numai pentru o clipa "cel mai"... Sentimentul pe care-l ai acolo sus ca viata merita traita si dorinta de a lua cu tine vesnic aceasta convingere, plecandu-te in fata lui Dumnezeu pentru ca a creat asemenea minuni, asemenea simtiri si ca ti le-a daruit fie si numai pt o singura zi, o ora, un minut...
Mai departe, ii multumesc Muntelui pentru ca, odata, a ramas martorul iubirii noastre si a asistat la cea mai frumoasa cerere in casatorie.. eram deasupra tuturor, poate nu fizic dar sa fii intr-o poienita plina de zapada, in vai sa nu vezi decat focuri de artificii, sa se auda numai rasete si veselie, iar tu sa promiti iubire vesnica si mai ales sa simti ca esti "la tine acasa", la iubirea ta acasa, pe munte... e unic.
Si nu in ultimul rand ii multumesc Muntelui pentru ceea ce mai are de oferit.. poate vreodata voi merge cu fetita noastra in acelasi loc unde tati a cerut-o de sotie pe mami si ii voi arata jurnalul cabanei... si vom reciti cuvinte scrise si simtite cu ani si ani inainte... Si o voi invata sa pretuiasca fiecare adiere de vant, fiecare stanca si fiecare strop de ploaie.
Nu vreau sa devin patetica... vreau doar sa inteleg de ce am lacrimi in ochi... sunt prea mult amintiri si am prea putine cuvinte pentr a descrie ce simt in legatura cu Muntele, iar delusoarele trecute pana acolo cu bocancii prafuiti si cu rucsacii grei in spate vor fi mereu inceputul unor calatorii superbe, unice... Daca as utea descrie fiecare loc prin care am trecut si fiecare dimineata in care-i multumeam Domnului ca ne-a indreptat pasii intr-acolo - as fi fericita.. Dar uite ca viata iti ia timpul pe care l-ai putea acorda impartasirii unor astfel de experiente si-l arunca ba in galeata cu "mers la serviciu" ba in butoiul cu "facut mancare si curatenie".. si nu mai ai timp pentru suflet...
Eu imi cer scuze daca v-am plictisit, trebuia sa ma descarc, restul cuvintelor mi s-au inecat in lacrimi... lacrimi frumoase, nu de durere... le ascund iarasi in suflet cine stie pana cand..


www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

adjadyn spune:

eu ma bucur de natura!cam atat pot sa spun. nu o descriu, ci doar savurez in momentul cand ma aflu in natura.

danna2002 spune:

andora, am citit ceea ce ai scris, am zambit, am lacrimat..ma bucur ca mai exsita oameni ca tine..sper sa fie din ce in ce mai multzi.

NU s a scris ca poate nu este la fel de interesant..ca aici trebuie sa scri din suflet nu din amintirea unei noptzi XXX sau a unui kin.

Ana68 spune:

Danna,buna idee...
Andora,ai scris tare frumos!
Eu sunt de la mare,Marea Neagra.....Pentru mine marea reprezinta...prietena care mi-a ascultat gandurile de adolescenta indragostita....prietena care a fost martorul primului sarut ,dat timid si cu frica de a nu gresi...Marea a fost prietena careia m-am confesat in momentele mele de tristete si care mi-a alinat dorul cu murmurul valurilor ei...Si tot ea este acea amazoana care m-a umplut de enrgie si putere atunic cand viata ma purta pe valul ei cu tristete si dezamagire in suflet....Marea mi-a aratat cum sa fiu tumultoasa si cum sa fiu calma....Marea m-a cuprins vara de vara in bratele ei si mi-a mangaiat pielea ...mi-a atarnat alge in par si m-am jucat cu scoicile din nisipul ei....Si tot ea e cea care l-a facut pe Ovidiu sa ofteze privind-o ,cu gandul la dragostea lui ramasa la Roma...
Chiar daca viata m-a purtat departe de ea,marea ramane prietena si confidenta mea din totdeauna....O visez si mi-e dor de ea mereu...

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

adi2003 spune:

Natura, ce cuvant complex!

Nu stiu daca ceva pe lumea asta imi place mai mult decat sa admir natura, in toata frumusetea ei si bineinteles sa o pot fotografia.
Am fost prea putin in mijlocul naturii, dat fiind ca m-am nascut la oras, avand bunici tot in oras, iesiri in natura au fost prea putine, dar si acelea, chiar asa putine la numar si-au pus amprenta adanc in sufletul meu.
Cea mai frumoasa amintire e o excursie din facultate, acu 4 ani. Un circuit turistic: Oradea -Borsa- Moldovita -Sucevita - Marginea- Putna - Gura Humorului - Voronet - Targu Neamt - Humulesti - Agapia -Varatec - Piatra Neamt - Bicaz - Durau - Borsec - Lacul Rosu - Praid - Sovata - Cluj Napoca - Oradea.
Cate frumuseti mi-au aparut in fata ochilor doar in 6 zile!

Pe acest traseu am vazut 2 cascade: Cascada Cailor din Muntii Rodnei si Cascada Duruitoarea de pe Ceahlau.
Cat de impresionante pot fi aceste caderi de apa!
Tanjesc zi de zi dupa aceste peisaje. Poate intr-o zi voi avea ocazia sa le revad.
M-as bucura sa pot vedea si alte locuri frumoase din Romania.
Deocamdata ma multumesc cu inregistrari video si poze facute de altii.
Astept si eu povestile voastre din calatorie si de ce nu si poze.



Simina
album foto1

album foto2

anangel_lexi spune:

Natura pentru mine este o bucata de suflet. Am invatat sa iubesc si sa respect natura de la tatal meu, un om care a batut tara in lung si-n lat si care cunostea fiecare coltisor din ea. Multe locuri mi-au ramas intiparite in suflet, dar parca cel mai mult mi-a placut in tabara la Bicaz, in 1997. A fost superb si cu prima ocazie vreau sa mai merg pe-acolo.
In incercarea noastra de a aduce natura cat mai aproape de noi, am transformat o curte betonata si fara un fir de verdeata in ceva placut si minunat. Foarte mic, dar cu multe ghivece si un brad...si vor mai urma 1-2 trandafiri si vita de vie.

I wish I were an angel...

http://photos.yahoo.com/anangel_lexi

andora spune:

Danna, Ana, multumesc, as vrea sa am cuvinte pentru a descrie mai bine cum ma simt in munti sau la mare sau la tara pe dealuri, pe camp, oriunde... peste tot natura asteapta s-o observam, chiar daca suntem intre "betoane".... tot exista un copac, o vrabiuta ciripind pe o ramurica, o furnica, chiar si o omida... Sa nu creeti c-am innebunit, eu consider "natura" orice vietate crweata de Dumnezeu, fie ea planta su animal sau formatiune stancoasa sau apa.
Un mare [as catre aprecierea naturii si a vietii l-am facut intr-o noapte insa... Am visat ca era sfarsitul lumii si toti fugeau ingroziti, cerul se inrosise, soarele ti-era groaza sa-l privesti, imagini apocaliptice, lume fugind sa se ascunda care-ncotro. Eu nu intelegeam de ce fug si radeam in sinea mea gandindu-ma ca oricum nu am unde sa fug de Dumnezeu si nici nu vreau asta. Visul s-a oprit aici si eu m-am trezit. Era o dimineata de vara, dupa ploaie, frunzele toate erau ude, soarele stralucea printre crengi mai luminos ca oricand... Am iesit afara si am vazut toate aceste minunatii, pasarelele cantau divin, totul era atat de proaspat, iar eu de atunci traiesc o alta viata. Una in care-i multumesc Domnului mereu pentru ce ne daruieste si in care-L rog sa ma ajute sa vad mereu minunile acestea...
Traim viata searbada pe care-o stim cu c=totii. Uneori ni se pare ca realizam multe, goana dupa bani si mancare ne fura tot timpul liber, insa daca stim macar sa privim un copac sau un petec de pamant atunci cand ne simtim depasiti de problemele cotidiene - totul devine mai frumos... si deci mai usor. eu de pilda cand ma simt obosita privesc cerul, chiar daca sunt in autobuz sau la cursuri sau acasa...
Concluzia e ca trebuie sa invatam sa ne facem timp pentru Natura, chiar daca intelegem lucruri diferite prin acest cuvant.
Iertare daca nu am scris ce va asteptati aici, abia astept sa incepem sa umplem topicul cu fotografii ilustrand minunatia care ne inconjoara... Am vrut doar sa descriu putin (poate chiar fata de mine insami) ce inteleg eu prin aceasta notiune...
Va pup si calatorii placute, o viata buna va doresc!!!!


www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

alex1971 spune:

Draga ANDORA scrii frumos .Sint un vechi iubitor al muntilor.La ce cabana ai fost ceruta in casatorie?Cele mai frumoase amintiri le am din FAGARAS,pe care l-am facut de citeva ori cu sotia(atunci eram prieteni)pe creasta in 6-7 zile.Imi aduc aminte cu mare placere de de custura saratii,strunga dracului NEGOIU sau MOLDOVEANU.CLIPE DE NEUITAT.Acum mergem cu masina, cu cortul si cu copilul dar nu cred ca vom mai putea ajunge asa de sus.In vara asta o sa mergem la BICAZ. SANATATE MAXIMA si sa auzim de bine.

nana_sim spune:

Fagars ... prima noapte de dragoste cu omul vietii mele. E deasupra cuvintelor!

Fagarasii, Apusenii, Bucegii si Ceahlaul, cati pasi atatea minuni de descoperit, atatea bucurii ce-mi ravasesc sufletul si simtirile. Alpii, Pirineii, rasuflari taiate de asemenea.

De gradina si livada parintilor ce sa mai zic, intinsa pe dealuri lenesa si inundata de margarete. Imi place iarba, imi place stanca, si apa si florile ... imi place tot ce-i viu.

Iubitul meu care e speolog si catarator pasionat chiar face febra cand coboram intre betoane dupa cateva zile pe munte.

Simona

andora spune:

Nana, superb ca ati avuty ocazia sa gustati din atatea minunatii, atatia munti, atatea locuri...
Alex, da, in Fagaras am fost "ceruta", la Barcaciu, la cumpana anilor 2000-2001, artificii, zapada, superb... Si daca-ti place Fagarasul te invit la www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=48444&SearchTerms=fagaras" target="_blank">"Cabane in Fagaras" . Intr-adebvar Moldoveanu e mai presuus de orice cuvinte... Noi vrem sa facem in august Vf Negoiu, nu am ajuns acolo decat la Mold de 2 ori.. dar mai bine hai la topicul celalalt...
Va pup pe toti !!!

www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii