imi doresc foarte mult un copil

imi doresc foarte mult un copil | Autor: ileana_marius

Link direct la acest mesaj

Am trecut mai bine de un an de cand incerc sa am un copil si nu reusesc. Cand ne-am hotarat sa facem un copil eram foarte sigura ca va veni imediat ce nu ne vom mai proteja (am mai avut sarcini). Va imaginati dezamagirea ce a urmat si cu cat trece timpul se transforma in disperare (mai ales ca tocmai am facut 30 de ani). Am fost la mai multi medici si se pare ca din punct de vedere fizic sunt apta. Am facut chiar si histeroscopie si acum sunt in tratament cu bromocriptina. Stiu ca sunt foarte multe femei in situatii asemanatoare de asta mi-a fost greu sa va scriu. Toata lumea spune ca o sa vina atunci cand o vrea D-zeu...cand nici nu te gandesti...sa nu ma mai gandesc la asta...mai ai timp destul...Eu sunt convinsa ca nu pot face copii din cauza stresul. Dar ce sa fac? Cum sa nu ma gandesc? Mai ales ca sotul meu nu se implica foarte mult. Am hotart impreuna, in sensul ca l-am intrebat si el a fost de acord, si de atunci ma framant singura. Nu este o persoana cu care se poate comunica. Eu m-am obisnuit cu el asa, dar uneori am nevoie sa aud o incurajare si din partea lui (locuiesc cu familia mea si ei sunt sprijinul meu moral). Cred ca datorita faptului ca nu se implica mai mult si obsesia mea de a avea un copil ma impiedica defapt sa am unul. De asta am nevoie de sfaturi pentru ca nu stiu ce sa mai fac. Va multumesc.
Ileana

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Danelutza spune:

Curaj Ileana, si eu eram in situatzia ta, plingeam si eram innebunita, asta dupa ce am pierdut o sarcina, ca nu voi avea copii. Eram obsedata, saracul meu barbat nu mai stia ce sa faca. Si sa stii ca intr-adevar itzi da Dumnezeu cind nu te asteptzi, uita-te la mine ca in curind voi avea o bebelusha, iar virsta mea e peste o luna de 38 de ani nu 30 ca a ta.
Mult noroc si sa auzim cit de curind vestea cea mare.

Daniela si micutza ISABELLA din burtica (DPN 15.06.2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns otis41 spune:

Nu e timpul trecut, eu am avut prima sarcina si deci primul ingeras la varsta de 34 de ani, eram cea mai in varsta din maternitate. Am avut si cel mai gras copilas, desi eu am doar 42 kg si 1.60m am avut o nastere usoara, fara travaliu, fara dureri , totul depinde de cand crede DUMNEZEU ca sunteti pregatiti pentru un ingeras in viata voastra.
Sanatate multa!
Otilia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danyelana spune:

Eu nu am copii si nici nu stiu daca voi avea in curand desi imi doresc enorm unul (dar numai eu il vreau). Insa sunt convinsa ca Dumnezeu iti va da atunci cand el va considera potrivit.

Mult curaj si credinta in Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne ajute la toti

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns devylla spune:

quote:
Originally posted by danyelana

Eu nu am copii si nici nu stiu daca voi avea in curand desi imi doresc enorm unul (dar numai eu il vreau). Insa sunt convinsa ca Dumnezeu iti va da atunci cand el va considera potrivit.

Mult curaj si credinta in Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne ajute la toti


La fel si eu!Sa ai mult curaj si sunt sigura ca o sa vina si bb!Multa bafta!





Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.



Sabina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns clauditzadennis spune:

Curaj si multa incredere.O persoana foarte apropiata mie a facut teste peste teste si tratamente peste tratamente 4 ani.Cand "s-a lasat" de toate pentru ca fizic nu mai putea sa suporte toate cele, la vreo luna-doua s-a trezit ca era insarcinata...acum are o fetita superba (poti s-o vezi la mine in album!).Copiii vin de la Dumnezeu...ai rabdare si nu dispera! Succese!

Claudia,soacra frumoasei Oti

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

"O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cit o viata." (Jerome K. Jerome)



Din experienta personala am constatat ca in mare parte lucrurile pe care le dorim cu ardoare nu vin de obicei atunci cind presam cu asiduitate lucrurile in sensul obtinerii acelor lucruri. Asta nu inseamna ca trebuie doar "sa afisam" o oarecare detasare, ci chiar s-o simtim launtric, ca pe un exercitiu de respiratie, spre exemplu. Desigur, nici asteptatul caderii perei malaiete nu este solutia. Ca de obicei, adevarurile sunt cam pe la mijloc.

Voi aveti nevoie de intimitate si relaxare. Un copil nu aduce doar bucurie...Meseria de parinte este cea mai grea meserie din lume!
Daca doresti atat de mult un copil(am fost si eu in situatia ta) ar fi bine sa plecati in concedii mai lungi sau mai scurte , unde sa va regasiti linistea si increderea in voi.
Eu am fost multi ani la mare dar si la Sovata. La Sovata se fac tratamente naturiste pt a putea ramane insarcinata. Am cunoscut multe femei fericite dupa aceste tratamente!
In acelasi timp o sa fie si un concediu relaxant, iar viata voastra intima o sa se imbunatateasca in mod miraculos.Ai mare grija ce medicamente consumi, sa nu te trezesti cu o dereglare hormonala greu de tratat...


Simina Diana si Andrei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileana_marius spune:

Va multumesc mult pentru incurajari. Aveam nevoie.
Sunt satula de atatea medicamente care imi dau stari de rau si dureri de cap ingrozitoare si de vizitele la medic. Din pacate serviciul nu imi permite acum un concediu de odihna, mai ales ca am fost in medical 3 saptamani dupa operatie si oricum majoritatea timpului cand sunt la serviciu ma simt rau din cauza pastilelor (brocriptin). Sper ca nu s-a saturat seful de mine. A trebuit sa ma invoiesc de multe ori pentru a merge la medic sau pentru ca m-am simtit foarte rau. De asta mi-am pierdut rabdarea, stiti si voi cum e...
Cu toate astea sunt sigura ca va veni cand/daca va vrea Dumnezeu.
Ileana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabrielama spune:

Ileana,

eu am ramas insarcinata cand doctorii mi-au spus ca nu functionez - dupa cateva luni de tratament - si ma pregateam sa incep fertilizare. Am plecat in concediu, nu m-am mai gandit (caci inainte ma gandeam continuu) si am ramas insarcinata. Spre surprinderea tuturor - mai ales a medicilor. Aveam 33 de ani.

Asa ca nu dispera! O sa se intample! Succes!

Sa nu uit - ar trebui si sotul tau sa mearga la medic, nu numai tu.

Gabi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Inger alb spune:


Nuti perde speranta ! Urmeazati tratamentul!

Daca intradevar nu poti etc.....exista tot o sansa de la D-zeu pt adopta care este si asta un miracol!!!!


Cunosc pe cineva era exactca tine . Pana la urma sa hotarat pt adoptie. Insa dupa 3 ani a ramas insarcinata! Acum are 2 copii carei iubeste nespus de mult! Si urmeaza sa vina si al 3-lea!

succes!





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Ileana, sunt convins ca esti in tema, totusi te intreb (n-ai spus nimic): sotul tau a facut investigatii recente?
Pentru ca, daca tu esti ok, iar el de asemenea, sfatul cel mai bun l-ai primit deja: relaxati-va, o sa vina si bb. Eventual escapade scurte in locuri romantice. Poti incerca o apropiere mai "hotarata" de biserica.
Dar daca sotul tau...

http://community.webshots.com/user/tora97

Mergi la inceput