Cum facem fata tentatiilor
Raspunsuri - Pagina 5
mircea42 spune:
Intr-o scena de referinta din Fratii Karamazov, staretul Zosima ingenuncheaza in lui Dmitri, explicindu-se ulterior ca s-a plecat in semn de respect pentru suferinta care-l astepta pe navalnicul aine (frate mai mare) Karamazov, pe firul vietii sale.
Nu sint omul frazelor mari, dar intrucitva la fel ma plec si eu in fata momentului teribil in care o pune viata pe prietena prietena noastra cea indragostita. Altceva cred ca nu poti face, cu atit mai putin da sfaturi. Tot ce poti face este s-o asiguri pe fata ca traverseaza unul dintre cele mai cumplite momente ale vietii ei. Unul dintre acelea in care Dumnezeu, dupa unii autori, cica te pune la incercare, dupa altii, isi bate joc de creatiile Sale.
Imi vine brusc in minte aici ca-i foarte posibil ca peste decenii, la vremea cind placerile vietii se vor fi imputzinat, gindul respectivei sa se agate tocmai de pasiunea vadita de acel tinar, desi siguranta ei materiala din acelasi moment al senectutii se va datora inclusiv puterea de a spune nu uriasei tentatii.
Ii tin, dincolo de toate pumnii.
In ce-l priveste pe sot, departe de mine gindul de a spune ca-i un ticalos demn de inselat. Insa nu o data jumatatile “de treaba” nu sint suficiente dorintelor noastre mai mult sau mai putin constiente. Acele dorinte care stau indeobste cuminti, in captivitatea lor de sub greaua piatra de mormint a regulilor sociale, dar care, urmind regulile fizicii, pina la urma tot apuca sa iasa pe undeva, mirosind de aceasta data urit ori vadind o forta distrugatoare.
Povestea noastra primeste, pe acest forum, indeobste sfaturile de stai-cuminte ale unor doamne. Care mai de care amorazata si respectindu-si la extrem sotul. Sa le cert ca nu pot pricepe situatia altfel a altora? Sa fac misto? Nu, pur si simplu observ ca multa lume ori nu a ajuns sa simta acei fluturi nemaipomeni]i prin stomac, ori (urmindu-si biologicul) a ajuns sa uite acea stare.
doareu spune:
Ar fi excelent daca totul s-ar putea rezolva logic, rational. Din nefericire, insa, ratiunea si pasiunea pentru cei mai multi nu-si au originea in acelasi loc. Dar am o foarte mare admiratie pentru cei care logic, rational decid ceva si - bum! - sentimentele deja aparute dispar fara urme (fie ca sunt justificabile, condamnabile fie ca nu).
Odata ce ceva a aparut (ma refer la sentimentele pentru colegul ei - justificabile sau nu, ea stie mai bine ce e in interiorul relatiei cu sotul) e greu ca doar printr-un gand de genul "Nu ma voi mai gandi la el, voi uita de pasiunea asta!" sa faca totul sa dispara. Si asta din cauza ca subconstienul e de cateva ori mai puternic decat constientul. Tot ce va reusi va fi doar sa "ingroape" pentru o vreme anumite sentimente, dar ele isi vor face aparitia mai devreme sau mai tarziu, si vor fi mult mai puternice decat inainte.
Daca "partea rationala" ii spune ca nu vrea sa se separe de sotul ei (care are atatea calitati), eu as incerca sa transform ceea ce simt pentru coleg intr-o prietenie in cel mai adevarat sens al cuvantului. Energia odata aparuta poate fi transformata, dar in nici un caz nu poate dispare. Colegul poate fi invitat acasa, ea poate sa-i faca cunostinta cu sotul, adica, sa-l faca si pe coleg sa o vada pe ea ca pe o prietena (daca o va vedea cu sotul si cu copilul in brate, probabil natura sentimentelor lui va incepe sa se schimbe). Daca asta nu e posibil, nu stiu ce ar ajuta. Dar in nici un caz cred eu "De maine gata, nu ma mai gandesc la el!" va ajuta.
Din proprie experienta pot sa va spun ca un barbat vede o femeie cum vrea femeia ca barbatul sa o vada. Pentru mine cel putin se intampla in felul urmator (si ma refer la barbatii cu care vin in contact mai mult, zilnic de exemplu, nu la cei care trec pe strada ): daca eu vreau ca un barbat sa ma vada ca prietena, atunci 100% ma va vedea ca prietena. Garantat. Daca vreau ca un barbat sa ma vada ca o potentiala partenera, mai devreme sau mai tarziu ma va vedea asa 100%. Comportamentul, privirea, felul cum ii vorbesc... vor transimite mesaje subtile. Nu vreau sa spun ca femeia e de vina in cazuri din astea, ci doar ca femeia are o mare putere de a "dirija" relatia inspre ce vrea ea...
Problema oricum deja exista, criticile nu-si mai au rostul. S-a intamplat, s-a "indragostit de altcineva", asta e. Ramane acuma de vazut cum sa rezolve problema. Daca va lua decizia sa ramana cu sotul ei (si inclin sa cred ca asta ar vrea cel putin "rational") ceea ce simte pentru colegul de serviciu o va bantui daca nu va reusi sa transforme sentimentele in sentimente de prietenie - de exemplu. Deci, as sfatui-o sa se imprieteneasca cu colegul, sa-i faca cunostiinta cu sotul, cu copilul si... sa priveasca lucrurile in ochi, de aproape. De multe ori, cand ai curajul sa privesti lucrurile de aproape, descoperi ca sunt cu totul altceva decat ceea ce ai crezut cand le priveai de la distanta.
Kehleyr spune:
Mie mi s-a parut foarte bun sfatul acela cu sa isi ia o vacanta alaturi de sot. De multe ori lucrurile privite de la distanta au cu totul alt aspect. Poate sa isi dea seama ca de fapt nu e nimic intre ea si coleg.
Personal, nu as ceda niciodata la "fluturasi in stomac". Pentru ca nu am mai avut norocul sa ii simt de ... vreo 10 ani. Iar acum sunt mult prea comoda si imi este mult prea bine asa ca sa ma apuc sa ii caut. Dar asta tine de caracterul meu de persoana excesiv de rationala pentru care conteaza mai mult conversatia pe care stie omul sa o faca decat cat de bun este la pat. Din pacate cred ca la prietena ta nu se aplica. Uneori le invidiez pe cele cu "fluturasi". Imi amintesc cum era si as mai vrea si eu, ba poate chiar as fi suficient de nebuna ca, femeie maritata si cu un copil, sa incerc asa ceva. Dar nu e sa fie!
Our planet is a lonely speck in the great enveloping cosmic dark. In our obscurity, in all this vastness, there is no hint that help will come from elsewhere to save us from ourselves. -- Carl Sagan
adusca spune:
mircea, nu am obiceiul sa ofer flori la un barbat, desi ai merita, dar ia o bere
marius, sunt convinsa ca vei avea parte de aplauze furtunoase, nu si din partea mea, multumesc ca ma faci un mare zero ca uneori ma mai gandesc "cum ar fi daca..?" dar serios ca prefer sa fiu om inainte de toate decat sa mi se dea note, si sa mai si recunosc deschis ce-mi trece prin ganditor, asa zero cum is. In schimb sunt convinsa ca pe ansamblu stam bine, zero de la mine cu un 10 de la tine, media se face 5, deci e de trecere.
Sincer si eu cred ca daca in interiorul tau ai spus ceva cu adevarat din suflet din crezul tau atunci (scuzati expresia ce va veni) la naiba cu tine daca dupa aceea gandesti si faci altfel si fara un motiv din partea cealalta. Inseamna ca nu te meriti nici macar pe tine insuti dar sa fii meritat de celalalt. Poti sa faci ce vrei, nimeni in afara de tine nu te va opri cu adevarat iar daca nu rezisti cu gandul acesta, daca poti sa mergi pe un astfel de drum, atunci pur si simplu ... du-te pentru ca meriti un mare zero asa cume esti dealtfel.
Si in alta ordine de idei iti apreciez mai mult parerile de moderator decat astea personale.
Fetele, nu mai dati exemplu filmul de aseara: "Infidela". Ea a avut o relatie extraconjugala pe care a incheiat-o realizand ca isi iubeste familia si nu vrea sa-i raneasca...in schimb sotul (care nu era un mare zero dupa parerea pesonala a lui marius) l-a ucis pe amant cu sange rece, ori pt crima eu nu gasesc nici o scuza. Punct.
Viata e ca carosabilu'...unii vine, altii trece...
mariuta spune:
quote:
Originally posted by mircea42
Nu sint omul frazelor mari, dar intrucitva la fel ma plec si eu in fata momentului teribil in care o pune viata pe prietena prietena noastra cea indragostita. Altceva cred ca nu poti face, cu atit mai putin da sfaturi. Tot ce poti face este s-o asiguri pe fata ca traverseaza unul dintre cele mai cumplite momente ale vietii ei. Unul dintre acelea in care Dumnezeu, dupa unii autori, cica te pune la incercare, dupa altii, isi bate joc de creatiile Sale.
Alti autori ar mentiona nu pe Dumnezeu, ci tocmai pe necuratul, care se arata in chip de inger luminos, rostind cuvinte ca acelea cu pricina (cu parul si cu tinutul in brate). In fapt, este vorba de simtul animalic care ii spune barbatului despre frustrarile femeii in cauza, pe care le-a intuit foarte usor din semnalele "flirtului nevinovat" de la serviciu. De aici si fluturii din stomac, a caror valoare totusi nu o inteleg. De ce ar fi ei asa de importanti, si de ce ar fi asta cea mai mare incercare din viata?
Mai are personajul nostru o fata, mai subtila: prietenul de incredere, mai de incredere decat propriul sot, dar nu este cazul aici.
quote:
In ce-l priveste pe sot, departe de mine gindul de a spune ca-i un ticalos demn de inselat. Insa nu o data jumatatile “de treaba” nu sint suficiente dorintelor noastre mai mult sau mai putin constiente. Acele dorinte care stau indeobste cuminti, in captivitatea lor de sub greaua piatra de mormint a regulilor sociale, dar care, urmind regulile fizicii, pina la urma tot apuca sa iasa pe undeva, mirosind de aceasta data urit ori vadind o forta distrugatoare.
Da, mereu, dorintele NOASTRE, nevoile noastre. Mai niciodata CELALALT. Conceptie individualista si lipsita de orice Dumnezeu, care naste toate aceste "drame".
quote:
Povestea noastra primeste, pe acest forum, indeobste sfaturile de stai-cuminte ale unor doamne. Care mai de care amorazata si respectindu-si la extrem sotul. Sa le cert ca nu pot pricepe situatia altfel a altora? Sa fac misto? Nu, pur si simplu observ ca multa lume ori nu a ajuns sa simta acei fluturi nemaipomeni]i prin stomac, ori (urmindu-si biologicul) a ajuns sa uite acea stare.
mircea42
Ori... a trait astfel de fluturi si le cunoaste nulitatea.
Mariuta
liris spune:
Mircea, ceea ce spun, spun din proprie experienta. sfatul meu sincer este sa "se abtina", si-l repet pina-n pinzele albe. mi-ar fi placut sa primesc acest sfat la momentul respectiv. mie nu mi-a folosit la mare lucru experienta, decit poate sa scad forever in proprii mei ochi si sa am forever aceasta impartire a sufletului, care numai sanatoasa nu e. departe de mine dorintele moraliste. uneori citesc povesti pe forum in care ma regasesc. si uneori (foarte rar) decid sa-mi impartasesc experienta, sa dau un sfat, ptr ca nimeni sa nu mai simta goliciunea mea sufleteasca. un sfat ramine un sfat, imbibat de subiectivismul fiecaruia dintre noi, dar eu cred ca sfatul dat de "cineva patit" e destul de "greu".
***********************
ooooo....aceste cuvinte ne doare!
http://community.webshots.com/user/s_b2702
Inger alb spune:
quote:
Originally posted by marius
Eeeei, vechi subiect. Oftez. NU am sa spun decat ceva extrem de simplu. De ce nu isi schimba prietena ta rolurile? Adica ,ea sa fie sotul cel asa... si asa.... si sotul sa fie sotia topita dupa mailurile unei "ele" de xxx ani (mai tanara) si focoasa, si asa si pe dincolo iar sotul... eeei sotul... ce doar nu s-a terminat viata, nu? Mi-a placut foarte mult raspunsul dat de conchita. Sincer si eu cred ca daca in interiorul tau ai spus ceva cu adevarat din suflet din crezul tau atunci (scuzati expresia ce va veni) la naiba cu tine daca dupa aceea gandesti si faci altfel si fara un motiv din partea cealalta. Inseamna ca nu te meriti nici macar pe tine insuti dar sa fii meritat de celalalt. Poti sa faci ce vrei, nimeni in afara de tine nu te va opri cu adevarat iar daca nu rezisti cu gandul acesta, daca poti sa mergi pe un astfel de drum, atunci pur si simplu ... du-te pentru ca meriti un mare zero asa cume esti dealtfel.
Nota:
Aceste cuvinte nu sunt adresate cuiva anume ci reflecta strict pozitia mea fata de faptul in sine.
Parere personala.
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
Foarte corect!
ps. 10+
Theiuta spune:
A incercat sa vorbesca si cu ...sotul cel de treaba? Care o iubeste? A incercat sa-i spuna si lui ce i se intimpla? Daca s-au casatorit la bine si la greu, nu vad de ce el trebuie sa fie strain de ceva care, indirect, il afecteaza si pe el!!!Cred ca nu este de neglijat reactia lui...
In alta ordine de idei si eu cred ca "tineretea netraita se razvrateste la batrinete"(nu mai stiu unde am citit).Nu ne apucam acum sa cercetam de ce s-a maritat ea in anul 1 de facultate, dar...se pare ca fiecare lucru se face la timpul sau.
Ma intreb, ea o mai fi facut vreo nebunie cu sotul, in ultimul timp?Asa...o escapada la munte, o partida de sex rapida pe masa din bucatarie(sau masa foloseste exclusiv pentru Bubulina bucatareasa-nu dati cu rosii!!!)
Cred ca fiecare avem nevoie de putina nebunie din cind in cind (ne omoara rutina)!!!Excelenta ideea cu concediul in doi!!
Succes prietenei tale, va pup, Theiuta
http://community.webshots.com/user/theiuta
nshiro spune:
Conchita, dupa logica mea, maritisul nu egaleaza ci implica "bubulina la bucatarie". Si-ti dau un exemplu concret: din cele aprox. 4 ore pe seara cand amandoi suntem acasa, doua ore le petrec la bucatarie. Gatind. (cred ca as innebuni daca nu mi-ar placea sa gatesc si as face-o doar pt ca trebuie si e datoria mea de nevasta). Si nu, nu e numai atat de "capul casniciei"... raman week-end-urile cand facem curat ca se aduna, cumparaturi ca trebuie... mai un film, un somn bun, o vizita la soacra si cam gata... (normal, sunt si exceptii, cu cat mai rare cu atat mai dulci). "Bucuria de a face ce simti nu tine de casatorie" de cele mai multe ori... Intervin restrictii, retineri, renuntari. Si uite ca in loc sa puna de-un grill si-un sote (ca deh, nu se mai practica tocanita), prietena "simte" impulsul de a scoate buricu` la aer. Blugi stramti, ochelarii pe ochi si cu colegul la cafea...
Eu nu am spus ca ea nu ar fi dat nici un semn. In primul mesaj am afirmat ca totul a pornit de la un flirt. "Pacatul se face si cu gandul"??? Pai cine nu pacatuieste cel putin cu gandul??? Credeam ca doar sfintii..."Fanteziile sexuale egaleaza un adulter"? pai in cazul asta cine mai poate garanta ca barbata-sau nu a inselat-o de n ori cu fanteziile lui? Si ce barbat nu are fantezii sexuale? Eu una nu am intalnit astfel de puritani....
Adusca valei valei cum facui tu sa-mi tremure gusulita si sa se infoaie penajul... saru mana
. Cu opera mai astept o tzara sa ma mai intzeleptzesc ... ca mai sunt multe pe lumea asta care nu mi le poci esplica si solutziona domnule....
Si legat de sotzu` si de atitudinea lui dupa casatorie, japonezu` are o vorba Tsuta sakana esa yaranai (la pestele prins nu-i mai dai de mancare). Si cu asta ramane stabilit, da? Ce tot atatea frustrari dom`le?
Marius acum cativa ani intreband-o cum ar reactiona daca ar insela-o sotul mi-a spus ca nu poate concepe injosire mai mare, ca ar prefera sa fie calacata in picioare (la propriu) decat inselata... deci cred ca s-a pus in locul lui...
MirelaV ce are ala si nu are sotul? Pai nu prea conteaza... Ala e nou... chiar daca nu e de valoare. Uite de ex eu am o geanta Hermes. O port de atatia ani si nu s-a uzat. Model clasic, ce mai, e trasnet. Toate prietenele ma invidiaza si si-ar dori si ele candva o asa geanta. Da uite ca vine vara, in vitrine apar tot felul de posetute care mai de care mai colorate si mai smechere si taare imi mai fac cu ochiul. Stiu ca nu se compara cu Hermesul meu da uite ca imi cumpar una si sunt foaaarte incantata de ea ... insa trece vara vine toamna si tot la Hermes ma intorc... Nu compar barbatul cu poseta in nici un caz! Am vrut doar sa subliniez diferenta dintre un lucru de valoare dar vechi si o porcarie noua dar care iti ia ochii.
Cat despre Don Juan nici eu nu am o parerea prea buna si i-am spus-o. Ori e un "ambitios" care cu cat e refuzat mai tare cu atat se ambitioneaza mai mult, ori un "manz" ce i s-au uracat hormonii la cap si confunda chestia asta cu indragosteala (aveam multi amici ce visau in tinerete la femei maritate si trecute de 30 de ani invocand o stupizenie, ceva cu o gaina batrana si un morcov tanar). Normal ca nu e exclusa nici indragosteala adevarata, prietena avand destule calitati si atuuri.
Mi-a spus ca si ea e constienta de aceste doua aspecte si ca, SimonaBB nu-l divinizeaza. Il priveste ca pe un om foarte obisnuit, dar care ii da atentie, cred eu. Prea multa atentie. Si cand nu se mai intampla tanjeste si cand il vede o ia cu tremurici balbaieli, roseli si alte alea.
De schimbat serviciul nu se poate. Abia a fost avansata in functie cu marire de salariu. De plecat cu sotul in doi, da poate e o idee dar eu cred ca mai bine ar fi sa plece singura... sa-si puna un pic ordine in ganduri si in prioritati.
Mircea42 sicera sa fiu cand am vazut ca ai postat m-am gandit ca ai venit sa ne iei cu biciu si pe mine si pe colega... Scuze! 
Inca-o bere si de la mine poate te imbatam si spui tot!
Mi-a placut metafora cu piatra de mormant a normelor sociale. Cu cat iti inhibi mai mult anumite trairi, cu atat socul e mai mare cand realizezi ca "uite domle ce mi se intampla mie!" Daca esti deschis si cum zicea ralucoantza "never say never" poate ca ar fi mult mai usor sa faci fata situatiei...
Oricum va multumesc la toate si toti 
pentru raspunsuri. Am sa incerc sa i le sugerez... poate chiar sa-i dau link-ul sa citeasca...
rocsana
grenouille spune:
nu vreau sa dau cu pietre in nimeni (nici macar nu sunt casatorita). nu pot decat sa ma intreb - la modul general - cum mai poate o femeie care isi inseala sotul sau care e "indragostita" de altcineva sa mai stea seara in pat cu el, sa mai faca dragoste cu el - atat timp cat in mintea ei este altul. eu asta nu reusesc sa inteleg sub nici o forma... cum mai poate sa il priveasca in ochi dimineata, in timp ce isi beau cafeaua impreuna, sau in timp ce iau cina impreuna? cum?
No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...