Psihologia copilului (vol 4)
Raspunsuri - Pagina 2
trandafir spune:
Draga Karmen,
Multumesc tare mult pentru raspunsul pe care mi l-ai dat. Din pacate, nu pot sa ma implic prea mult timp in educatia fetitei, deoarece marea majoritate a timpului sunt la serviciu. In timpul zilei, ea sta cu mama mea. Din pacate, mama mea nu prea ia in seama ceea ce-i recomand eu cu privire la educatia fetitei mele si de multe ori am impresia ca imi reduce rolul de mama. De aceea am avut cateva conflicte cu ea in care ii explicam ca doresc sa ma implic mai mult in educatia fiicei mele si sa-mi lase teren liber. Din pacate, se pare ca nu prea vrea sa accepte sa renunte la "rolul" pe care si l-a asumat. Nu stiu cum sa procedez ca sa nu mai fie nevoie sa ma cert cu maica-mea in privinta educatiei fiicei mele (avand in vedere ca deocamdata depind 100% de ajutorul ei)si totodata datorita faptului ca ea sta mai mult timp cu maica-mea acasa, normal ca este mai atasata de ea decat de mine. Crede-ma ca ma doare sa vad ca nu pot sa-mi cresc singura copilul, dar nu avem deocamdata alta solutie, daca dorim sa ii asiguram un trai decent. Si totusi incerc sa caut o cale de mijloc ca sa ma apropii de ea si sa ii dau o educatie cat mai "corecta", dar din pacate de fiecare data trebuie sa ma "lupt" cu maica-mea. Stiu ca-mi vei spune ca sa vorbesc cu ea (cu mama mea), dar cum ti-am mai spus cateodata am impresia ca ma ignora total si oricum face tot ceea ce crede ea de cuviinta. Si precum ti-am mai spus depindem foarte mult de ea deocamdata. Din cauza asta am devenit foarte nervoasa in ultima vreme si am mare nevoie de un sfat din afara care sa ma ajute sa "vad" problema si sa-mi arate cum sa procedez in situatia data.
Multumesc inca odata pentru sfaturile pe care mi le-ai dat si pe care mi le vei da.
Cu prietenie,
Corina
danais spune:
Multumesc mult pentru raspuns, Carmen. Cam cat zici tu ca este safe sa astept pana apelez la ajutor profesionist? Denisa mea nu se balbaie absolut deloc cand este doar cu mine sau cu bunica. Incepe numai cand sunt mai multe persoane in jurul ei. Se mai poticneste si cand nu stie bine cuvantul si se vede ca face eforturi sa-l spuna corect. Sper sa ii treaca cat mai curand, poate este doar o faza. Adevarul este ca a invatat foarte multe cuvinte in ultimul timp si ma si mir cat de corect gramatical vorbeste.
Poate fi factor de stres faptul ca Denisa mea fiind stangace, bunica o tot piseaza sa foloseasca mana drepta? Eu ii tot zic sa o lase in pace, dar nu reusesc sa o conving.
Inca o data, multumim pentru ajutor.
Daniela si 
Denisa
karmen spune:
Danais,
eu zic sa astepti pana la 3 ani sa vezi daca nu se rezolva problema de la sine. In ce priveste faptul ca fetita ta este stangace nu o mai chinuiti sa folosesca mana dreapta (doar pentrua fi in randul lumii). Spune-i bunicii sa lase copilul sa folosesca mana care doreste.
Carmen Ghilescu
Corina75 spune:
Buna Carmen,
Am si eu o problema, e adevarat ca nu foarte grava, dar exista totusi si nu-mi dau seama daca eu sunt sau nu de vina. Baiatul sotului meu din prima casatorie are 13 ani, parintii lui au divortat cand avea 10 ani, iar el a ales sa stea cu tatal. Sa rezum ce a fost in trecut. Motivatia lui a fost una foarte simpla: tatal lui era modelul, cel cu care facea totul, maica-sa fiind cea cu scandalul in casa, avand un temperament foarte impulsiv. La vremea respectiva, relatia mama-fiu era destul de ambigua, ea folosind copilul ca iscoada pentru sot, chiar reprosandu-i celui mic ca nu-i spune totul si vorbindu-i tatal de rau. Relatia dintre parinti a fost tensionata mai ales in ultimii 2 ani de casnicie, cu certuri, iscate de mama, crize de gelozie pana noaptea tarziu. A existat si un episod mai grav, cand ea a baut, singura cu copilul in casa, o sticla de votca, lesinand si speriindu-l groaznic. Dupa divort, mama i-a reprosat in continuare copilului faptul ca n-a preferat-o pe ea.
De 2 ani am aparut eu in viata lor. Lucrurile au fost foarte bune la inceput. Mama lui nu-l cauta cu lunile chiar, iar el isi vedea linistit de treaba, fara sa intrebe de ea sau sa incerce sa vorbeasca cu ea. Eu m-am purtat mereu bine cu el, pentru ca stiam ca nu am cum sa mi-l aproprii altfel decat prin vorba buna. E adevarat ca, nefind al meu de mic, nici n-am putut sa-l alint, pentru ca nu exista un trecut intre noi. Probabil ca si lipsa de contact fizic a contat, chiar daca tatal lui s-a purtat la fel de frumos ca si inainte cu el, chiar permitandu-i si mai multe si fiind foarte indulgent cu el. Cu timpul insa, crescand, baiatul a inceput sa nu mai fie ata de receptiv la spusele noastre, sa ignore toate sfaturile, sa i se para ca ii facem prea muulte observatii. S-au suprapus si alte evenimente: aparitia unui bebe in familie si faptul ca mama lui a inceput sa-l caute mai des, acum plina de zahar si miere. Desi noi i-am explicat ca aparitia fratelui sau mai mic nu il va detrona pe el din drepturi absolut deloc, totusi, acest fapt, coroborat cu purtarea mamei lui, a inceput sa-l indeparteze de noi. Daca inainte ii spunea tatalui sau totul, acum se ascunde sa vorbeasca cu maica-sa la telefon, chiar a sunat-o intr-o zi sa ii spuna ca a fost certat de tatal sau pentru o nota proasta. Totul a degenerat apoi, ea sunandu-l pe sotul meu si reprosandu-i ca baiatul este marginalizat, si de aceea a inceput sa ia note proaste, etc. Adevarul este ca baiatul este inca primul din clasa, iar noi mereu il ajutam la lectii, il povatuim sa nu neglizaze scoala, sa citeasca (ceea ce nu-i place deloc). Mama lui il vede de 2 ori pe luna cate 2 ore, mai vorbeste alte 2 ore in total la telefon, si are totusi pretentia ca il cunoaste. Eu am impresia ca baiatul isi gaseste in ea nu mama, ci un refugiu, pentru ca ea nu-i mai spune nimic acum, ba din contra, ii indeplineste toate dorintele, asa cum nu facea pe vremuri.
Fiindca am scris destul si nu vreau sa va plictisesc, in speranta ca am reusit cat de cat sa va fac o imagine despre noi, va rog sa-mi spuneti parerea voastra.
Multumesc.
Corina
Corina
karmen spune:
Corina,
paperea mea este ca mama copilului incearca sa-l manipuleze, sa si-l apropie prin metode deloc optime pentru educatia copilului. Ar trebui sa intervina mai mult tatal, sa se impuna in viata copilului, sa-l faca sa se gandeasca la viitorul lui, sa-l ajute sa ia decizii. Orientati-i atentia catre o activitate care sa-i ocupe timpul, sa-i faca placere, sa-l motiveze sa lupte. Astfel va invata sa aiba incredere mai multa in el si ar fi mai putin dependent de mama sa. Nu cred ca tu ai vreo vina, dar find situatia data vei avea de suferit mereu pe aceasta tema, mai ales la adolescenta cand probabail aceste crize de orgoliu, de nesupunere se vor repeta poate cu intensitate mai mare, va cauta in mama lui o scapare de la regulile impuse la voi in casa.
Cu bine.
Carmen Ghilescu
corina iulia spune:
draga carmen,
sfaturile tale sunt minunate. le-am citit aici pe subiectul nr 4 dar tare as vrea sa le citesc si pe celelalte 3.
de aceea te rog , daca poti, sa pui link-urile cu primele 3 subiecte in mesajul tau de inceput al subiectului acesta.pt o lenesa ca mine ar fi foarte util.
iti multumesc mult.
------------------------
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
cu drag de forum, corina 
si lutzu 
si sotul meu 
Pegasis spune:
Corina, uite aici:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24899" target="_blank">Psihologia copilului 1
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638" target="_blank">Psihologia copilului 2
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31761" target="_blank">Psihologia copilului 3
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)
corina iulia spune:
quote:
Originally posted by Pegasis
Corina, uite aici:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24899" target="_blank">Psihologia copilului 1
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638" target="_blank">Psihologia copilului 2
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31761" target="_blank">Psihologia copilului 3
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)
iti multmesc. ma apuc de citit
------------------------
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
cu drag de forum, corina
si lutzu si sotul meu
danilamonica spune:
Buna, as dori si eu un sfat legat de baiatul meu Andrei de 4 ani si jumatate.
Problema noastra este cred ca timiditatea: este un copil vioi, inteligent , ambitios, incapatanat (doar este Scorpion), cu chef de munca , de joaca cu ceilalti copii insa in relatiile cu adulti este foarte timid. cand mergem undeva unde sunt si adulti refuza sa vorbeasca cu ei sau daca vin acestia la noi acasa. abia cam dupa circa 1/2 ora incepe sa vorbeasca cu ei, sta retras cu privirea in jos, refuza sa vina cu noi, sta cu spatele se incrunta si nu scoate un sunet. Nici daca il iau eu cu binisorul nu il conving sa vorbeasca cu ei.. poate doar cu faptul ca primeste cadouri si nici atunci nu prea vorbeste nimic. Ideea este ca a fost crescut de mic de o femeie cu care se juca tot timpul(nu facea nimica fara ea), merge afara si se juca cu copii, dar l-am tinut destul de bine in frau nelasandu-l sa faca prostii prea mari.. cum s-ar zice "am fost cu ochii pe el". De invatat a invatat foarte multe..si daca te cunoaste vorbeste cu tine.. sau daca nu imi zice mie sau lui taica'su sa stea cu el.
Cu copii nu are aceleasi probleme, la gradinita se integreaza insa daca ii incalca teritoriu si il nedreptatesc ii mai imbranceste din cand in cand. Nu e agresiv de felul lui insa se pare ca isi apara drepturile foarte bine.
Am incercat sa-l intrebam de ce nu-i plac oamenii mari..el zice ca ii e rusine??? de ce nu stie sa ne spuna...dar totusi cum am spus dupa circa o jumate de ora ii acepta si pe acestia mai ales daca se joaca cu el...
Nu stiu cum sa procedez cand mergem in vizita undeva fiindca se incapataneaza sa stea intr-un colt fie si singur la intrare, sau in curte in timp ce noi ceilalti ne strangem la masa sau in alta incapere.La-m luat cu binele..cu forta sau amaentitari(genul mergem acasa...nu s-a potolit..zice ca nu vrea sa mearga.. e ca racul nici inainte nici inapoi.
Cum sa procedez ca sa ii schimb acest comportament fata de oamenii mari si in general fata de necunoscuti?
Multumesc.
Monica
corina iulia spune:
draga carmen,, abia acum nu demult am descoperit acest subiect. am citit pe nerasuflate primele capitole ale subiectului si l-am gasit foarte frumos si foarte folositor. apreciez munca ta si rabdarea de care dai dovada pt fiecare dintre noi.si-ti multumim ca ne iubesti atat de mult incat ai aceasta dorinta de a ne ajuta pe fiecare.
acum, dupa "periaj"
(sper sa nu te supere gluma mea) vin si eu cu o problemita, ca am si eu una, desigur
am un copilas de trei ani, vesel si nazdravan, dar care de-a lungul timpului a fost mai bolnavior.a inghitit destule siropuri cu antibiotice, cu vitamine, siropuri sau picaturi de tuse, picaturi in ochi s.a.m.d. aceste tratamente au fost inerente, la spusele doctoritei.
ei, care e de fapt problema. problema e ca azi a descoperit in frigider niste picaturi de ochi uitate de cand i-am dat lui, pt o problema la ochi. desigur caa insistat sa le tina in mana, sa le incalzeasca si mi-a cerut sa-i pun picaturi in ochi
oricat am incercat eu sa-i explic ca nu e cazul, ca nu e bolnav, ca sunt vechi si trebuia sa le arunc de mult timp, el a insistat. am mers mai departe cu explicatiile spunandu-i ca daca e cu adevarat bolnav sitrebuie sa-i pun picaturi va trebui sa stea in pat, ca asa se intampla cu cei bolnavi(asta stiind ca el nu are rabdare sa stea in pat si in plus,nu-i place deloc). a cerut sa-l pun in pat pt ca el e bolnav
orice sirop vede, vrea sa-l ia. vede medicamnete, dacastie ca sunt ale lui vrea sa le ia. daca stie ca sunt ale mele, ale lui tati nu avem probleme spune doar"micamnetele lui..." si gata.
dar acum am o spaima. ce sa ma fac cu el. din bucuria pe care o aveam ca nu face nazuri la medic cum fac alti copii si pot sa i le dau fara probleme, acum am trecut in cealalta extrema: ma gandesc cum sa-l fac sa inteleaga ca nu e cazul sa luam toate siropurile si toate medic posibile. chiar i-am explicat cum vine treaba cu unele medicamnete care daca le ia din greseala pot sa faca rau la burtica. a inteles, dar ai vazut ce am patit azi!
ce sa fac?
poate ca sunt "precoce" in gandire, dar ma gandesc ca nu cumva aceasta abilitate de a lua med sa-i dauneze mai tarziu.
poate ma poti ajuta si pe mine cu un sfat profesional.
iti multumesc anticipat.
------------------------
Am invatat ca succesul se masoara nu atat prin pozitia pe care cineva a castigat-o in viata cat prin obstacolele pe care el le-a depasit incercand sa invinga.
Booker T. Washington
cu drag de forum, corina si lutzu si sotul meu