Parintii se despart dupa 26 de ani...

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns bobulet spune:

Fetelor, va multumesc mult pentru sprijin.
Nu ii judec! Initial am zis ca asta e si trebuie sa mergem mai departe! Dar, acel "dar" care ne incurca mereu socotelile...va intreb eu pe voi...
1. Primiti un tel de la mama si va zice "Nu am bani de kirie si ma da afara!" Ce faceti? Inkideti tel si nu va mai pasa, ca vb aia "fiecare cu traba lui"?! Eu nu am facut asa, desi unii ..., si am incercat sa-i ajut pe cat posibil! Luna aia...2 mil, dupa 3 mil... Si sotzul meu este intelegator, dar nici nu vreau sa intind coarda! Ca poate intr-o buna zi imi zice sa-mi fac si bagajul! Ma intelegeti?
2. Cand fiecare tel, fie la mama, fie la tata, se rezuma la reproshuri aduse catre celalalt, atata timp cat EU NU AM IMPUS CEVA SI NICI NU AM JUDECAT DESPARTZIREA LOR..., cum ar trebui sa gandesc?
Spuneti-mi voi cum prodedati?!

Probabil ca va mai trece timp pana se linishtesc, inteleg si faptul ca sunt strsati de situatie, dar stiti vb aia "Rufele murdare se spala in familie!" Asa ca poate am gresit spunindu-mi "povestea". Sunt conshtienta ca nu are sens sa stai cu cineva numai de dragul de a sta, ca mai bine fara! Nici eu n-as sta!




bobulet,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Bobulet draga,

Eu nu cred ca ti se "incurca" tie socotelile, cum zici, cred mai degraba ca te raneste foarte tare hotararea parintilor tai. Nu cred ca daca ai putea nu ai face tot posibilul sa-i readuci impreuna, insa depasita fiind de propia casnicie nu mai ai energie sa te lupti si pentru a altora, fie si cea a paritilor tai.
Eu una nu m-as lasa convinsa ca se desprart. Desigur, sunt departe de a cunoaste situatia parintilor tai, insa 26 de ani sunt totusi greu de sters. Daca se mai certau ei asa din cand in cand nu insemna ca nu i-a legat nimic in tot acest timp. Personal as lua-o ca pe o etapa de incercari si tranformari in viata lor, ma gandesc ca sunt la varsta menopauzei respectiv andropauzei, si crede-ma, nu e lucru putin ci de luat extrem de in serios. Incearca sa-i reapropii pe unul de celalalt avand asta in vedere, incearca sa le explici separat transformarile prin care trece calalalt, indeamna-i la intelegere si reconciliere. Fa-i sa-si vorbeasca cu calm si intelepciune.
Multa putere iti doresc.

scarmanus

Pisicile mele
Gradina mea
_
Sa nu lasi nici o zi sa treaca fara sa faci sau sa auzi ceva frumos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roz6 spune:

Daca ei s-ar fi despartit, fara sa iti arunce tie responsabilitati (plata chiriei), totul ar fi fost OK. Decizia lor de despartire trebuia luata si in functie de situatia financiara.

Intelept este sa nu te incarci cu problemele altora atata timp cat nu esti in stare sa le duci pe ale tale.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HelleneC spune:

Draga Bobulet, cel mai bine ar fi sa ai grija ca in toata istoria (care de abia incepe), sa nu iti fie tie afectata relatia cu sotul. Cum spui tu: nu e bine sa intinzi coarda, insa tine cont de familia ta actuala, incearca sa alegi calea aceea de mijloc (spun eu, dar greu e sa o gasesti)! Mai intai linisteste-te cat poti, si apoi explica-le calm cum sta situatia, chiar povestind despre "proaspata" ta familie! Oricum iti inteleg starea si nu te poate nimeni judeca, e ceva prin care nu se poate trece usor!
Si stai pe pace, ai facut bine ca ai scris aici, nu te judeca nimeni, fiecare incearca sa iti dea un sfat ca sa gasesti tu o solutie, esti prea afectata ca sa judeci chiar la rece totul!
Tinem pumnii sa treceti cu bine!
Elena

Mami ”de George”
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii
www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC/" target="_blank">Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Bobulet, eu te inteleg perfect. Eu trec prin aceeasi situatie acum si crede-ma ca mi-e foarte greu. E mult mai usor sa privesti din afara, dar ce sa-i faci...trebuie sa mergem mai departe ca avem familia noastra acum. Si eu am norocul sa am un sot foarte intelegator, dar situatia e aceeasi. Fiecare parinte asteapta ajutor si intelegere de la mine, iar ei s-au despartit dupa 33 de ani de casatorie. Mi-e imi este si mai greu ca sunt departe de tara, dar incerc sa accept ceea ce se intampla, iar norocul meu este sotul meu ca ma intelege si ma sprijina. Si la mine se intampla la fel, fiecare da vina pe celalalt, mama se descurca , dar cred ca face o mare prostie. Asta este parerea mea, iar daca incerc sa-i spun si parerea mea, se supara si ma critica...si tot asa. Cel mai ciudat a fost ca eu am aflat dupa ce au divortat!!

Acum il am pe tata la mine si probabil ca cel mai mult o sa stea pe la mine, sta cu baietelul meu acasa si cred ca ii face si lui bine. Dar tot mai sunt rabufniri si din partea lui si...numai bine nu e...

Insa, fruntea sus si...nu esti singura. Daca vrei sa mai vorbim, scrie-mi un PM.

Carmen & Ericutzu, gemanas-iepuras 15.06.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bobulet spune:

Carmen nu ai PM-ul activat!
Si parintii mei sunt departe...700 km.
Spunea HelleneC spune "insa tine cont de familia ta actuala, INCEARCA SA ALEGI CALEA ACEEA DE MIJLOC(spun eu, dar greu e sa o gasesti)" asta este cel mai dificil! Asta incerc, se contureaza fff greoi, dar nu mi-e teama, ca stiti voi ca un "gram" de credinta poate muta si muntii...
Eu ma bucur mult ca am ramas lucida dupa treaba asta (nici eu u am stiut ca s-au despartit, decat dupa...)! Cunosc cazuri de isterie, depresii, etc...
Va spun sincer ca nu o data, de doua ori, am suportat reproshurile mamei fatza de tata, invinuidu-ma ca sunt de partea lui! Si invers!
Si dupa conversatie imi rezervam 10 min sa ma reculeg! Asta ma doare cel mai tare, ca sunt nevoita sa accept decizia lor, insa ei nu ne acorda aceeasi intelegere...
Si va mai spun ca o asemenea decizie, in calitate de parinte, eu as lua-o doar daca as fi conshtienta de consecintze! In cazul asta, cele financiare!
Sa stiti ca este un efort suficient de mare sa te gandeshti si la kiria namei! Avem si noi socotelile noastre! Nu pot sa zic ca suntem pe mukie de cutzit, dar nici nu ne dau banii afara din casa!
In fine...am convingerea ca Doamne Doamne va fi alaturi si de familia mea si le aduce raza de soare mult ashteptata!
Va multumesc pentru sfaturi ...

bobulet,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adrienne12 spune:

Bobulet, stiu multe cazuri in care cupluri s-au despartiti dupa zeci de ani. Parintii prietenului meu s-au despartit dupa ce ultimul lor copil a terminat facultatea. Dupa asta mama lui a mai trait citiva ani si a murit. Era batrina de acum. Personal, divortata fiind la rindu-mi si punindu-mi intrebarea "sa mai astept" inainte de a divorta, ii inteleg pe parintii lui si le admir puterea de a sta impreuna de dragul copiilor atita amar de vreme. El insa nu-i intelege, desi la rindu-i e divortat. Ii pare bine ca persoana cu care s-a recasatorit taica-su are multa grija de el (batrinul are 77 ani si noua nevasta 55) dar nu o accepta in nici un fel. De unde rezulta ca e adevarat ce spun psihologii ca la nici o virsta nu e usor pt. copii sa afle ca parintii se despart. Acum te intreb eu pe tine: daca nu ti se plingeau si nu-ti cereau bani ai fi acceptat? Cred ca nu. Parerea mea e ca ar trebui sa le respecti decizia si sa-i ajuti/consolezi pe amindoi citi poti caci nici nu-ti inchipui ce greu e sa traiesti cu cineva numai de dragul copiilor. Crede-ma ca se vor potoli dupa ce se pronunta divortul si situatia se va normaliza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marcellinna spune:

Bobulet,imi pare rau ca tu si ai tai treceti prin asta.
Trebuie sa fii foarte delicata dar in acelasi timp si ferma in felul in care tratezi probema asta cu parintii tai.
E in joc atat relatia ta cu ei,cat si relatia ta cu sotul tau.

Daca parintii tai au decis sa se desparta(speram totusi ca vor reveni asupra deciziei)au facut-o in mod sigur pt motive suficient de intemeiate.
Spui ca mama ta sta cu fratii tai si ca unul din ei lucreaza.Ai discutat cu fratii tai despre ce se intampla in famlie?
Daca fratele tau care lucreaza,a ales sa stea cu mama si evident stia ca vor avea probleme economice,ar trebui sa discuti cu el sa ia la modul cel mai serios in considerare aspectul economic al intregii situatii.

Sigur asta nu inseamna ca tu sa nu o mai ajuti deloc in limita posibilitatilor dar eu cred ca e fratele tau mai mare cel cu care ar trebui sa discuti.
Parintii vor sa divorteze?Ce poti sa le faci?le dai bataie la fund?


Acuma e greu de dat lectii cum sa te comporti cand mama zice de tata si tata zice de mama cate-n luna si-n stele.
Si ai mei faceau acelasi lucru,desi o faceau cu voce stinsa.
Nu mi-a fost deloc usor sa le inchid gura la amandoi.

Nu m-am opus cand au divortat desi in urma cu 25 de ani cand s-a intamplat asta nimeni dinafara nu intelegea de ce se despart,pt ca motivele lor erau "invizibile" ca sa le zic asa.
Nici vorba de scandaluri sau vicii sau infidelitati,nici macar iresponsabil nu era niciunul dintre ei...Pur si simplu nu erau facuti sa convietuiasca.

Incearca sa le spui sa se calmeze,ca-i intelegi si ca nu le esti dusman.Sa faca bine sa mearga mai departe pe drumul ce l-au ales,macar de-acum inainte fara sa mai iste probleme.
S-au despartit tocmai pt a nu-si mai face rau unul altuia si asta inseamna ca nu e cazul ca de-acum inainte sa-ti umple sufletul tie de amaraciune,aratandu-se vesnic cu degetul.Ar insemna ca au inlocuit un rau cu un altul.
Spune-le ca nu e cazul sa se tot invinuiasca unul pe altul,ca tu ii cunosti,sti care le sunt calitatile dar si defectele si nu e cazul sa mai discutati pe treaba asta,pt ca ar insemna sa se ascunda dupa deget.
Ei sunt asa cum sunt,tu le vrei binele oricum ,respecti decizia lor si basta.
Trage-i de maneca atat cat poti sa nu uite de responsabilitatea ce o au in ceea ce-l priveste pe fratele tau mai mic.
Pana cand el n-o sa fie apt de munca,e responsabilitatea lor sa-i ofere un trai decent.
Tu ii ajuti sa treaca de acest moment dar nu poti mai mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Stiu ca sunt off-topic si imi cer scuze pt asta. Dar Bobulet a incercat sa-mi trimita un PM si nu a reusit pt ca nu am PM activat. Am tot cautat sa vad ce trebuie sa fac, dar credeti-ma ca nu am reusit. Va rog ajutati-ma sa-mi activez si eu PM. Va multumesc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Veve spune:

quote:
Originally posted by Carmenbr

Stiu ca sunt off-topic si imi cer scuze pt asta. Dar Bobulet a incercat sa-mi trimita un PM si nu a reusit pt ca nu am PM activat. Am tot cautat sa vad ce trebuie sa fac, dar credeti-ma ca nu am reusit. Va rog ajutati-ma sa-mi activez si eu PM. Va multumesc!



Carmen,mesageria privata va fi activata automat dupa 10 mesaje postate pe forum.Pana atunci poti folosi optiunea de e-mail,de la profilul personal al userului respectiv.
Bine-ai venit !



Irina,veve & croko
poze,poze si iar poze


Mergi la inceput