Nastera lui Sebastian

Nastera lui Sebastian | Autor: adana

Link direct la acest mesaj

Sa va spun poveste lui Sebastian.
Dupa cum bine stiti eram gravida peste 30 de saptamini si eu nu stiam ce e bb meu..Mergeam regulat la control la moasha, ma simteam bine,dar simteam tot timpul apasare pe fikat.Moasha ma tot controla sa vada daca bb s-a intors cu capul in jos si nu simtea nimic..asa ca la controlul de 36 de saptamini moasha a dat telefon si mi-a facut programare pt ekografie.
Deja aveam amotii pt nastere,am si fost cu sotul in vizita la sala de nasteri care de fapt sint niste camere cu un pat si tot ce e necesar pt o nastere..nu e cum auzisem de la fetele din ro ca e o sala rece si cu paturile alea gen capra.

Deci sa revin la ekografie.Merg cu sotul la spital la ekografie,acolo ne intimpina o doktoritza tinara,masoara ,se uita si ne intreaba daca stim ce fel e copilul..eu am zis direct ca e baiat..si ea ne-a confirmat Nici nu-mi venea sa cred ca dorintza mea s-a realizat..adica imi doream mult un baiat.Pe linga aceasta bucurie vine cu 2 vesti cam proaste, copilul e pelvian si e cam mic in greutate pt 36 de saptamini ..adica kintarea cam 2200.
Colac peste pupaza a doua zi ma programeaza ca sa incerce sa-l intoarca pe copil cu capul in jos.Alte emotii..Toata noaptea nu am dormit dimineatza vine sotul de la servici si imi spune ca vine si el cu mine..nu ma lasa singura.Probabil aratam tare disperata.
Bun.Ajungem la spital ma baga intr-o camera dinaia unde se naste, monitorizeaza copilul, moasha imi explica ce si cum se intimpla si ca trebuie sa vina medicul..dar..au venit 2 medici si un medic shef.Imi face ekograf iar sa vada cum e asezat copilul si in ce parte trebuie sa-l invirta,imi face o injectie pt relaxarea uterului si incepe medicul sa incerce sa-l invirta pe copil..dar pe mine ma doare si medicul simtea cum bb-le da din picioare si nu vrea nici cum sa fie intors.
Zice medicul nu-i bai ...programare pt cezariana..vina moasha cu programare pt 3 ianuarie.
Peste 2 saptamini merg iar la ekograf sa vada daca a luat in greutate bb-le,a luat dar e putin likid.IAr hai la spital pt monitorizare.Pe 1 ianuarie dimineatza noi eram la spital pt monitorizare..asa ca de revelion am dormit vorba vine...caci nu mai puteam dormii noptile..ma trezeam la 3-4 dimineatza.

Si vine si ziua de 3 ianuarie..Ne trezim la 3 dimineatza ca nici eu nici sotul nu mai puteam dormii.Mi-am baut kafeau ,pe la 5 am facut un dush cu sampon dezimfectant primit de la spital,mi-am luat pastilele de paracetamol si pe la 7 jumate am pornit spre spital.

Acolo ne intimpina o moasha si zice ca ma asteapta.Eu eram lac de transpiratie..ma luase o frica...Ma baga in salon si vine peste cinci minute ca intr-un sfert de ora ma opereaza.Imi baga sonda, mabarbereste un pic si mergem toti spre sala de operatii.Pe sotz il imbraca a la kirurg. mie imi baga tot felul de catete in mina ..venele de la mina dreata se sparg toate asa ca is plina de ace si tuburi si furtune in mina stinga.
Ma baga in sala de operatii.. vine anestezistul sa-mi faca epidurala..se kinuie cam 10 minute..bun reuseste..imi explica ce simt ma impunge cu un an de siguranta..eu nu simt nimic si vin 2 kirurgi..medicul pediatru.moasha.asistenta ce mai 7-8 oameni ..
Eu de la anestezie si de la toate emotiile..cum mi s-au relaxat muskii incep sa tremur ca varga..sotul si asistenta ma tin de miini ca eu nu le mai puteam controla..asa tremuram..
Aud ca taie ca vb ei acolo,aud ca zice ca e putina apa,sotzul se ridica in picioare(statea pe un scaun) si se uita...eu nu aud nimic,nu vad nimic, il vad pe sotz si il tot intreb daca l-a scos pe copil..MI se spune ca imediat il scoate si mi-l arata sa-l vad...Nu pot sa va descriu emotia cind l-am auzit pe Sebastian plingind..mi-l arata era asa de frumos si mic..il vad 4 secunde si fug cu el in alta camera ca sa-l cintareasca sa-l masoare sa-i taie cordonul ombilical.
Bravul meu sotz e si el cu copilul nostru...Eu raman in continuare pe masa de operatie ca sa ma curete si sa ma coase...
Peste 5 minute vine sotzul cu Sebastian in bratze si-mi spune ca baietelul nostru e sanatos tun si frumos.Eu nu il vedeam pe Sebastian ca era tot infofolit in paturi,plapumi si cearshafe

Asa ca pe data de 3 IANUARIE 2005,ORA 8:51 S.A NASCUT BAIETELUL NOSTRU SEBASTIAN, A AVUT 3240, 46 CM, SCOR SA 10 PE TOATA LINIA.

De atunci au trecut 3 luni,Sebastian e un copil cuminte,papa si doarme,eu nu am avut lapte asa ca papa lapte praf,dar ii place ia bine in greutate, e vesel si gingure mai toata ziua.

_________________



Mamica de Sebastian
http://pg.photos.yahoo.com/ph/vrnamo/my_photos

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns clauditzadennis spune:

Felicitari, adana! Sa-ti traiasca Sebastian si sa fie mereu sanatos! Ma bucur din suflet sa aflu ca sunteti bine si ca bebe e cumnitel! Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa va bucurati in liniste unii de altii!!!

Claudia,soacra frumoasei Oti

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns catalynaa spune:

Felicitari Adana!Sa dea Dumnezeu sa fiti sanatosi si voi si si sa va bucurati de el.Sa speram ca anul asta sa fie un an plin de .
O si un pentru o mamica curajoasa si pentru un baietel sanatos.
Sa auzim numai de bine.Catalina

cata

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns catalynaa spune:

Am uitat sa-ti spun ca e superb bebele tau.M-am uitat la si sunt super .Mai asteptam pozici.Sanatate si numai bucurii!

cata

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana cretu spune:

Frumoasa poveste...Bravo pentru curaj si tie si sotului! Citind-o, m-am gandit sa salvez toate povestile fetelor de la mamici de ianuarie - februarie, ca amintire...Sa fie sanatos, ca frumos, fericit este...Pupici la toti trei!

Oana si Seb
(10.01.2005)
"Si maine mai este o zi..."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:



Ma bucur pentru voi,parca si acum retraiesc emotiile inceputului de an 2005, cand stiam ca veti deveni parinti.
Aveti o minune de copilas, sa va bucurati de el!
Toate cele bune si un pupic lui Sebastian!

Cu drag,
Simina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:

Dupa 6 luni de la nasterea lui Sebi, am reusit si eu sa va intalnesc, aici la Oradea.
Pentru mine a fost o bucurie sa va vad "face to face", chiar daca intalnirea a fost scurta din cauza vremii neprielnice.
Totusi am reusit sa facem cateva poze,care raman ca amintire.


Simina
album foto1

album foto2

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamini spune:

ce poveste frumoasa! de cind sunt ma impresioneaza toate istorioarele cu happy-end. sa va traiasca!
M35+

Mergi la inceput