pavorul nocturn
pavorul nocturn | Autor: Adria_
Azi-noapte, pe la ora doua, m-am ingrozit cand am vazut-o pe fetita mea de 2 ani si 7 luni urland ca din gura de sarpe si aruncand tot ce-i statea in cale. Am strigat-o, am vrut s-o iau in brate, dar ea parca se inspaimanta si mai tare, pleca cat mai departe de mine urland din toata puterea. Dupa vreo 10 min. s-a linistit. Am intrebat-o daca a visat ceva urat dar nu mi-a spus nimic. In timp ce urla (pentru ca altceva mai bun nu puteam face) am citit in cartea drul Spock despre "pavorul nocturn" si am inteles ce este , dar nu stiu ce-ar trebui sa fac eu in aceste momente si dupa aceea. Adica cat de des se manifesta, exista vindecare, cand ar trebui sa cer ajutorul medicului si al carui medic etc.
Daca cineva a trecut prin asa ceva sau poate sa ma ajute cu un sfat, il/o rog foarte mult s-o faca.
Adriana
Raspunsuri
didita spune:
Eu am intrat intr-o familie in care multi indivizii sufera de asa ceva, inclusiv sotul meu. In afra de faptul ca urla de scoala jummate de bloc si primele dati mi se scula parul pe maini alte inconveninte... Poate dura ani de zile, iar in perioadele de stres crizele sunt mai dese (chiar si de mai multe ori pe noapte). Nu si-a facut niciodata rau, eu il trezesc intotdeauna si se reculca linistit. De cele mai multe ori nu-si mai aminteste ce visa.
Ne da un subiect de discutie si de gluma.
tratament nu cred ca exista si de la sine poate trece (de ex soacra'mea n-a mai urlat pe la 55 de ani).
didita
iileana spune:
Poate fi vorba despre acele "night terror" care se manifesta, adesea, la copiii mici. Al meu, de pilda, a avut citeva astfel de episoade, incepind cam de la un an. Se intimpla mai ales la capatul unei zile mai agitate (chiar daca agitatia respectiva insemnase un eveniment care l-a bucurat). Acum (3 ani 8 luni) a rarit-o mult. Uneori reuseam sa-l trezesc, alteori nu. Cauta la "parintii intreaba..", s-a mai vorbit despre asta, multi parinti povestesc acolo propriile intimplari si cum le-au rezolvat.
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details
Adria_ spune:
Va multumesc pentru raspunsuri. Inainte de a deschide subiectul am cautat sa vad daca s-a mai scris despre aces lucru. Rezultatele cautarii au fost 0. Credeam ca nimeni nu mai are problema asta. A
m cautat pe internet despre tulburarile somnului si m-am mai linistit. Am inteles atunci ca sunt atat de putin cunoscute... sau se vorbeste putin despre ele pentru ca nu se cunosc cu precizie nici cauzele care le determina, nici vreun tratament. Unii spun ca apare la copiii intre trei si sase ani, altii ca se manifesta si la adulti, asa cum spui si tu, didita, si sunt din ce in ce mai rare o data cu trecerea vremii.
Azi-noapte am dormit cu fiica-mea de frica sa nu-si faca rau daca se repeta crizele de noaptea trecuta, dar nu s-au repetat. Probabil ca voi dormi cu ea un timp, pana trece "astenia de primavara".
Adriana
iileana spune:
Adria, ieri ti-am raspuns in graba, ca trebuia sa plec, azi, in schimb, uite ce am gasit:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24890&whichpage=1
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=30772
Si mai era unul, mai vast, dar nu-l mai gasesc.
Dupa cum vezi, sintem multi in "club"....insa nu e, totusi, ceva grav. E din categoria "se mai intimpla".
Am vrut neaparat sa te linistesc, pentru ca mi-am amintit prin ce-am trecut noi. Si anume am intrat intr-o panica de nedescris la prima manifestare de acest fel a puiutzului, nu stiam de DC la vremea aia, cele citeva mamici pe care le cunosteam nu patisera asa ceva, pasajul din Dr. Spock am considerat ca nu se potriveste din cauza virstei, brrr, a fost cumplit, era sa chemam salvarea...
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details
Adria_ spune:
am citit si am inteles ca unii oameni sunt si asa (printre care si fetita mea) si ca trebuie sa o accept asa cum e. M-am linistit mult fata de acum doua zile cand nu mai stiam ce sa cred despre prichindelul meu.
Ma bucur foarte mult ca exista acest forum. De multe ori am gasit rezolvari la problemele pe care le aveam doar citind din experienta povestita de altii. E un prieten de nadejde....