Gresesc eu?

Buna!
Poate ca veti zambi cand veti citi aceste randuri, poate ca veti spune ca mi s-a urat cu binele...Dar ce sa fac daca mie nu-mi iese chestia asta din cap! Am nevoie de parerile voastre ca sa stiu exact cam cat de anormala sunt si poate imi revin! Altfel...nu vad sanse
Sa va spun despre ce e vorba: sunt casatorita si dorinta mea cea mai mare, visul meu in momentul asta ar fi ca sotul meu sa vina la mine si sa-mi spuna:"Vreau sa avem un copil!"...As vrea sa simt ca isi doreste asta, ca simte ca un copil e o continuare fireasca...si nu e asa, din pacate...Discutii au existat pe acest subiect...Din pacate la intrebarea "cand te-ai gandi tu sa avem un copil?" raspunsul lui a fost:"Pai tu hotarasti, ca doar pe tine o sa te chinuie!" Cum adica? Ce sa inteleg eu din asta?
I-am zis ca un bebe e responsabilitatea ambilor parinti, ca nu mai e ca in epoca feudala, ca si el o sa trebuiasca sa-si schimbe viata...A zis ca stie, ca intelege...ca vrea copii...cand zic eu!
O sa spuneti: "Bine, daca el zice da, tu zici da, de ce nu-l faceti?" Pentru ca simt ca nu asa ar trebui sa fie; pentru ca simt ca el nu constientizeaza ce inseamna un copil, cat de mult i s-ar schimba viata...pentru ca simt ca zice da, dar zice da doar pentru ca l-am intrebat eu, pentru ca ma face pe mine fericita...Ar trebui sa ma bucur ca e altruist si se gandeste la fericirea mea, dar...
Gresesc atat de mult daca pur si simplu vreau sa-mi spuna el:"vreau sa avem un copil"???...Gresesc ca vreau sa simt ca se topeste dupa bebei asa cum ma topesc eu, ca vreau sa-mi spuna ca asa s-ar simti implinit? Cer prea mult?...
De ce postez aici acest subiect? Pentru ca din pacate simt ca aceasta problema ne indeparteaza din ce in ce mai mult...Sau cel putin, eu ma indepartez de el...si nu vreau...ne iubim...
Dar eu ma intreb zi de zi ce sa fac, cum sa fac...imi doresc un copil...iar el...se gandeste cum sa ne petrecem vacanta in strainatate, ce planuri de weekend avem, in ce club mergem, unde mancam, cu cine iesim...
Stiu ca nu e rau, ar trebui probabil sa fiu fericita si sa astept...sa ma bucur de ce am...dar am senzatia ca astept degeaba, ca el inca vrea sa copilareasca...si mi-e teama ca asta va avea urmari in ceea ce priveste relatia noastra...
Voi ce ma sfatuiti sa fac?

Delidana spune:

Ah adelamaria, ma faci sa zimbesc, uite pentru tine. Povestea ta imi suna foarte cunoscuta pentru ca sotul meu are cam aceeasi reactie cind e vorba de bebe. El zice ca nu vrea acuma ci mai tirziu si cind mai aduc eu vorba spune ca nu se simte pregatit, ca el inca nu se considera suficient de responsabil, etc, etc. Mai faceam glume si-i ziceam ca ziua in care o sa fiu insarcinata o sa fie doliu national, in loc sa se bucure o sa plinga.
Eu i-am zis ca as vrea un copil pina implinesc 30 de ani, mai sint inca 3 ani pina atunci, deci mai e ceva timp.
Parerea mea e ca probabil nici sotul tau nu se simte pregatit psihic, probabil ca intuieste oarecum faptul ca un copil ii va schimba viata complet si de aceea vrea sa mai profite cit mai poate de "libertate". Eu as zice sa-i mai dai timp. Nu te descuraja si nu renunta la idee si mai ales incearca sa nu lasi raceala sa intervina intre voi din cauza acestui lucru. Sint sigura ca te iubeste si pina la urma va fi fericit cind ii vei da vestea cea mare. Tu citi ani ai? Dar el? Sinteti casatoriti de mult?
Mama avea o vorba, zicea ca un cuplu e bine sa stea 5 ani fara copii, sa se bucure de viata si sa-si faca poftele, iar apoi poate sa vina bebe. Probabil ca stie ea ceva, mai ales ca a ramas insarcinata imediat dupa nunta si n-a avut o viata prea roz.
Sper ca ti-am putut fi de folos cumva. Numai bine si nu uita, rabdare.....

adda spune:

Mie mi se pare ca atitudinea sotului tau e cat se poate de fireasca.
Ti-a spus ca vrea un copil si te-a lasat pe tine sa alegi momentul motivand ca "Pai tu hotarasti, ca doar pe tine o sa te chinuie". E probabil ca el sa fi inteles prin aceste cuvinte ca bebelusul te va chinui mai mult pe tine datorita toate transformarilor pe care le sufera corpul femeii in timpul sarcinii si dupa aceea. L-ai intrebat ce a vrut el sa spuna prin acele cuvinte? (tocmai ca sa nu tragi concluzii pripite).
Femeile sunt mai sensibile prin natura lor, de asta tu "te topesti" la vederea unui bebelus si el nu, dar asta nu inseamna ca nu va fi un tata bun ... Cred ca sentimentele astea exista si in sufletul lui, doar ca sunt "amortite". Sunt convinsa ca "se va topi" si el dupa bebelusul vostru.
Ia discutati voi doi mai mult si daca spusele lui "te baga in ceata", cere-i lamuriri ca sa-i intelegi bine intentiile si dorintele si sa nu-ti faci ganduri amare degeaba sa ajungi sa te indepartezi de sotul tau si el sa nu inteleaga de ce.
Ada

adelamaria spune:

Deci e adevarat...eu sunt cea exagerata...Stiu si eu ca e bine ca un cuplu sa aiba o perioada de liniste, doar in doi, sa savureze, sa se bucure unul de celalalt...Si sunt perfect de acord! Numai ca noi ne cunoastem de vreo 8 ani si suntem casatoriti de 1 an jumate'...Nu stiu daca e mult sau putin...M-am gandit si eu ca probabil el nu se simte pregatit, dar ce siguranta pot avea eu ca daca mai astept o luna sau un an sau 10 va fi? Nici una, din pacate...Dar aveti dreptate, nu-l voi presa! N-am facut-o nici pana acum, de altfel...Discutiile au fost pur si simplu ocazionale si mai mult "de testare" a terenului...voiam sa stiu cam ce parere are...Acum stiu!
Probabil ca ar trebui sa-mi scot din cap o perioada subiectul asta...poate asa as reusi sa ma bucur de ce am...O sa incerc, dar nu stiu ce va iesi! SI v-am spus care e cea mai mare problema: simt ca ne pierdem...

adelamaria spune:

Delidana, eu am 26, el 30...As fi vrut sa fiu mamica la 27, dar s-ar parea ca socoteala din targ...nu se potriveste...

boo lina spune:

adelamaria cati ani ai? apropo de ce spune delidana - eu am facut copilul la 1 an dupa ce m-am casatorit dar eram de multi ani impreuna. aveam 24 de ani cand am facut primul copil. acum, cand ma uit inapoi nu regret, dar un copil iti schimba total viata, sotul tau are si el dreptate sa-si faca planuri de vacanta si nu de copilsi eu ma uitam cu jind atunci la prietenele mele care se distrau in timp ce eu cresteam copilul. acum ce-i drept s-a schimbat un pic roata, eu huzuresc in concedii pe cand ele schimba pampersiasa ca nu mai fi suparata pe el, profita de timpul pe care il mai ai pana vine bebe, caci cu siguranta va veni si fa-ti viata frumoasa

ruxandra_sb spune:

Despre sotul meu nu pot sa zic ca isi dorea mort-copt un copil in acel moment. A acceptat mai mult de dragul meu.
Eram in primul an de casnicie, dar impreuna de 5 ani.

Dar cine e topit dupa fiul sau si moare de drag dupa Matei ?
Din prima zi s-a ocupat de Matei cot la cot cu mine. (mai putin faza cu alaptatul )
Si cine zice sa-i daruim cat de curand un fratior/surioara ?

E adevarat, dupa ce apare un copil aproape totul se schimba.
Noi am avut noroc ca ne ajuta bunicii si putem sa ne bucuram si de "chestii" de tineri insuratei fara obligatii: iesiri in oras, week-end-uri si chiar vacante doar in doi.

Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag

mariamunteanu spune:

Adelamaria, barbatii nu simt ca noi. Din ce ti-a spus rezulta clar ca vrea copii, dar nu vrea sa te preseze, iti lasa libertatea sa alegi momentul. Are dreptate ca pe tine te va chinui sarcina si primele luni de viata ale copilului, desi va fi o dulce povara. Sotul meu ma ajuta si ma inconjoara cu toata dragostea, dar n-a putut sa-mi ia greturile, starile de rau, durerile, noptile nedormite si grijile legate de sarcina. Si nici nu va naste in locul meu. Tot astfel, el se va intoarce la serviciu si va trebui sa raman cu copiii un timp, e firesc si nu-i pot cere sa stea cu mine acasa si sa-i alapteze. Cred ca la asta s-a referit si sotul tau.
Si nici mie nu mi-a spus sotul meu topindu-se ca vrea un copil, dar acum cand ii asteptam pe cei doi voinici, si mai ales de cand eu nu mai pot sa merg de durerea de picior, se ocupa de tot, inclusiv a cumparat azi carucior si acum e la magazin singur sa vada de hainute cu lista de la mine pe care i-am desenat cum arata un body si cum arata un maieu (pt. ca el nu face diferenta ).

Nimeni nu constientizeaza pe deplin ce inseamna un copil pana cand nu-l are, asa ca sfatul meu e sa nu te uiti la vorbe, ci sa tii cont de fapte. Daca te-ar presa sa faci copii te-ai simti mai bine si l-ai considera mai responsabil ? Nu cred.

Maria

adelamaria spune:

OK, fetele! promit sa cuget si sa incerc sa-mi revizuiesc atitudinea...asta voiam sa stiu: daca eu sunt cea care sta drept si judeca stramb...Va multumesc de sfaturi!
Mariamunteanu, ai dreptate probabil! Ar trebui sa fiu fericita ca sotul meu e asa cum e!...Eu sper ca totusi, intr-o zi, va zambi si el fericit la aflarea unei vesti bune, ca va fi tatic...Si sper sa am destula intelepciune si rabdare sa astept pana cand si el isi va dori asa ceva...Ai dreptate, daca m-ar presa sa fac ceva ce eu n-as vrea, as reactiona tare urat! Asa ca voi aplica zicala :"ce tie nu-ti place, altuia nu face "...Imi doresc doar sa ma pot detasa destul incat sa ma tin de promisiune...
Va multumesc! Pupici!

ionella3003 spune:

adelamaria, mi se pare absolut ok reactia lui; ce-ai fi asteptat, sa sara in sus, sa iti spuna" da, scumpa mea, imi doresc acum, hai sa trecem la treaba"???
stii povestea ca femeile sunt de pe venus iar barbatii de pe marte. niciodata n-o sa reusim sa-i facem sa gandeasca cum vrem noi sau cum ne asteptam... gandeste-te ca poate din dragoste a reactionat asa; cum spuneau si fetele mai sus- e greu pt. amandoi cand apare un bebe, dar e mult mai greu pentru mama.
esti binecuvantata ca ai un astfel de sot; al meu nu mi-a spus niciodata ca-si doreste copii, iar cand incercam sa deschid subiectul se facea ca ploua... acum, in schimb, avem minune de feciorel si cine-i cel mai mandru de el? taica-su... m-a durut cumplit atitudinea lui si... a durat cam 9 anisori pana s-a nascut alex! Insa acum suntem fericiti cu totii si ma bucur ca s-a intamplat asa cand a vrut D-zeu.
Nu pot decat sa te sfatuiesc sa profiti de fiecare clipa pe care o petreci cu sotul tau... si stai linistita, vei simti exact cand va fi momentul potrivit pentru a avea un bb. Bucurati-va de viata, in orice moment!!!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

ionella3003 spune:

cat despre reactia la aflarea faptului ca sunt insarcinata: a fost pur si simplu naucit! si nu si-a revenit cateva luni bune!!!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul