O singura biserica? (5)
Raspunsuri - Pagina 4
ionella3003 spune:
darael, simplul fapt ca-ti pui aceste intebari, demonstreaza ca ai credinta... fie ea si cat un bob de mustar, poate muta muntii din loc!
Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
irina.c. spune:
Sfantul Tihon din Zadonsk arata care sunt semnele adevaratei smerenii,care se gaseste si in inima,nu numai in aparenta:
-omul smerit isi recunoaste nimicnicia,ticalosia si saracia
-nu dispretuieste si nu osandeste pe nimeni,nici cu vorba,nici cu gandul,decat doar pe sine insusi
-nu cauta cinstiri si slava,si atunci cand i se dau se recunoaste nevrednic de ele;iar cand are un rang inalt,nu se socoteste mai bun ca cei supusi lui ,si nu cauta foloase si cinstire de la ei
-rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea
-se supune si asculta cu bunavointa de toti,indiferent de pozitia lor sociala
-nu diferentiaza oamenii dupa rang,avere,etc.,ci se poarta cu toti la fel
-se socoteste pe sine mai pacatos decat toti
-are o necontenita foame si sete dupa harul lui Dumnezeu,caci smerenia nu se gandeste la ce are,ci gandeste si cauta ceea ce nu areNu stiu altii,dar eu una sunt departe de toate astea,nu am smerenie nici macar in aparenta,ce sa mai zic de inima...Vorba Ioannei,poate totusi o sa fac si eu cunostinta cu niste smerenie,candva
Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
irina.c. spune:
quote:Draga Elena ,cand un crestin(ortodox) considera ca este nevrednic de a judeca o chestiune legata de dogma ,nu inseamna ca isi suspenda judecata proprie, ci acepta ca exista persoane mai in masura decat el sa se exprime corect in anumite chestiuni.Nu exista gandire stricata,ci exista gandire intunecata de pacat,de patimi,si care nu discerne bine pe taramul duhovnicesc.De aceea un om care este constient de nivelul sau duhovnicesc scazut accepta hotararile sau formularile dogmatice pe care cei inaintati duhovniceste le-au luat.Asta nu il face o marioneta ,ci arata ca persoana cu pricina se cunoaste cat de cat pe sine ca sa nu se exprime mai mult decat poate la nivelul sau duhovnicesc.Irina si bb Iinca(26apr04)
Originally posted by Elena
Conchita, gand la gand cu bucurie !si eu am reflectat in ultimul timp mai mult la conceptul de smerenie si asta pornind tot de la acest subiect, cand am vazut cum inteleg unele persoane sa fie smerite...
Si eu cred ca smerenia nu inseamna renuntarea la demnitate si nici sa-ti pleci capul mereu cu umilinta in fatza oamenilor, iar asta poti sa vezi cel mai bine la Apostolul Pavel in Faptele Apostolilor, cu cata DEMNITATE le-a vorbit el potrivnicilor lui !!!
Cum ziceam, am intalnit p-aici conceptia ca "eu sunt prea pacatoasa si prea nevrednica sa pot gandi/judeca singura in chestiunea asta", dar, dupa parerea mea, smerenia nu este ca o suspendare a gandiri/judecatzii proprii,ci daca e cazul, ca o suspendare a gandirii/judecatzii proprii CELEI STRICATE,cu mentinerea in functziune a partzii sanatoase a acesteia,ca in smerenie sau credinta omul PARTICIPA IMPREUNA CU DUMNEZEU,iar nu isi declina toate capacitatzile si ajunge o marioneta dirijata cu sforicele de un "Papusar".
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
conchita spune:
cred ca inteleg ce-a vrut Elena sa spuna prin "gandire stricata" - pe care trebuie s-o smerim, si s-o dezvoltam pe cea buna. Irina, poate gresesc, dar asa inteleg eu, ca Elena a pus accentul pe natura duala a omului: in inima e sadita cunoasterea buna data de la Dumnezeu, in trup e cunoasterea stricata venita de la cel rau, caci trupul e slab, no. si deci noi trebuie sa ne suspendam poftele, cu alte cuvinte, care intuneca mintea si dau nastere la stricaciunile gandirii. ca si in lista citata de tine, cam tot asta se intelege.
eu ma recunosc in cateva din situatiile enumerate de Sf. Tihon (cu demnitate si smerenie ma recunosc, ca un crestin care incearca sa devina mai bun si se bucura sincer cand mai inlatura din metehne), dar nu in asta, care mi se pare super grea, mai ales pentru ca nu ii cuprind sensul total:
-rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea
cum sa zambesti cand altul te loveste? teoretic, stiu ca e vorba de situatiile cand esti prigonit pentru ca il urmezi pe Dumnezeu. dar e valabil sfatul asta de smerenie si in viata de zi cu zi? are cineva instructiuni de folosire? caci pe mine defaimarea si necinstea ma scot din minti si ma transforma intr-un fel de caricatura a sfantului gheorghe in lupta cu dihania. zic caricatura, pentru ca devin pur si simplu rea, chiar daca la vremea defaimarii chiar s-ar fi putut sa fi fost un om bun. :) daca e vorba numai de situatiile in care urmam cuvantul Domnului si suntem prigoniti (cam cum se intampla acum global cu anti-crestinismul devenit violent deja), nu inteleg cum sa stam cu mainile in san, rabdatori, ba sa mai si fim veseli?? intuiesc o parte din raspuns: sa lasam totul pe seama lui Dumnezeu, ca oricum noi suntem prea mici pentru un razboi asa mare. totusi, voi ce stiti, ce credeti?
legat de celelalte porunci si sfaturi de smerenie, voi cum procedati: urmati porunca pentru ca vine de la Dumnezeu, sau incercati mai intai sa ii patrundeti sensul cu totul, sa o asimilati profund, sa o intelegeti pana devine parte naturala din comportament?
in smerenie intra si chestia asta cu unirea? adica sa ne smerim fata de capii bisericilor noastre si sa ii lasam pe ei sa decida ce si cum, supundandu-ne deciziilor?
xenocid spune:
quote:
cam cum se intampla acum global cu anti-crestinismul devenit violent deja
mai multe informatii se poate?
acceptam inclusiv .com si .org
Alin
*Ex astris, Scientia*
irina.c. spune:
Draga Conchita,hai ca redau toata fraza Sfantului Tihon,ca sa se inteleaga mai bine : "a rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea,caci smerenie fara rabdare nu poate fi,ci unde este rabdare adevarata acolo este si smerenie;fiindca cine nu sufera defaimarea iubeste cinstirea si lauda,lucru prin care se da in vileag trufia"
Cred ca sfatul se refera la toate situatiile.Din ce inteleg eu,acesta este idealul la care trebuie sa ajungem si n-o sa incercam direct sa ne bucuram in defaimari(pare imposibil),ci sa incepem cu ceva mic,de exemplu,sa nu raspundem inapoi,sau macar sa incercam sa nu raspundem manios.Sau altceva de genul asta.Am gasit lucruri foarte interesante despre asta la www.filocalia.roIrina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
irina.c. spune:
Conchita,sa stii ca la teorie sunt tare ,practica ma omoara.Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
conchita spune:
quote:
Originally posted by irina.c.
Draga Conchita,hai ca redau toata fraza Sfantului Tihon,ca sa se inteleaga mai bine : "a rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea,caci smerenie fara rabdare nu poate fi,ci unde este rabdare adevarata acolo este si smerenie;fiindca cine nu sufera defaimarea iubeste cinstirea si lauda,lucru prin care se da in vileag trufia"
Cred ca sfatul se refera la toate situatiile.Din ce inteleg eu,acesta este idealul la care trebuie sa ajungem si n-o sa incercam direct sa ne bucuram in defaimari(pare imposibil),ci sa incepem cu ceva mic,de exemplu,sa nu raspundem inapoi,sau macar sa incercam sa nu raspundem manios.Sau altceva de genul asta.Am gasit lucruri foarte interesante despre asta la www.filocalia.ro
Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
interpretarea asta ma confuzeaza si mai tare. de ce trebuie sa fie doar defaimare sau lauda? cu raspunsul inapoi stau bine, deocamdata, ii ignor zambind cu intelegere pe xenocid si darael.
casandra spune:
--------------
a rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea
--------------
Defaimarea si necinstea, indiferent de forma in care se manifesta, se reduc pana la urma la a-ti nega una sau mai multe valori pozitive. De ex: nu ai dreptate, nu esti bun, nu stii,.... Ce inseamna sa rabzi lucrurile astea, pana la urma: sa accepti ca este loc de imbunatatire, ca se poate sa te inseli, ca sunt lucruri pe care nu le stii, nu le vezi sau din care vezi doar un anumit aspect, dar iti scapa vederea de ansamblu, prin care ai putea ajunge la intelegere deplina. Sa accepti ca sunt lucruri care te depasesc, ca nu esti ca Dumnezeu.
Sau chiar daca stii cu siguranta ca ai dreptate, rabdand si neraspunzand pe acelasi ton, il ajuti si pe cel care te defaimeaza sa se smereasca, sa se rusineze, sa caute o alta abordare, sa ajunga la Dumnezeu.
conchita spune:
quote:
Originally posted by casandra
Defaimarea si necinstea, indiferent de forma in care se manifesta, se reduc pana la urma la a-ti nega una sau mai multe valori pozitive. De ex: nu ai dreptate, nu esti bun, nu stii,....
SAU "ai facut aia, ai dres ailalta", pe care acuzatul nu le-a faptuit nici in gand. vezi exemplul acuzatiilor aduse evreilor, acuzatii urmate de holocaust. vezi vanatoarea de vrajitoare de pe vremea comunistilor sau prigonirea primilor crestini. nu li s-au negat calitati, ci li s-au atribuit vini imense. chiar si dintre apostoli au sfarsit in streang, urmare a defaimarilor. deci, cum ramane?
voiam sa va spun ca discutia, in stadiul actual, mi se pare mult mai productiva decat teoretizarile de inceput. caci acum vorbim punctual si, observ, parerile nu sunt chiar asa de diferite, desi vin dinspre orientari crestine distincte. ori ma obsedeaza pe mine ideea de unire intr-atat incat incerc sa o vad si cu oki deliberat pro...ori nu vreau sa las subektu sa moara, pentru ca imi place atmosfera care s-a creat. :)
-----------------------
Nu sta, ca sta productia