Cum sa-l conving ? ...
Raspunsuri - Pagina 3
zepellina spune:
Si la noi e cam galagie cu un copil rasfatat, eu cateodata obosita si avem aceeasi problema: eu vreau (mi s-a pus pata), el nu. Avem fiecare eu sora, el frate si avem relatii perfecte cu ei, de aceea imi doresc sa aiba si ea o sora sau frate.
zepellina
Leditia spune:
E adevarat ca daca sunt doi e mai greu,totul se imparte,batai,certuri,al mic o sa fie mai rasfatat..etc.Cel putin asa a fost la mine.Eu am un frate mai mare cu 3 ani si cand eram mici ne bateam,ne certam,
..ne impacam si bine..Dar cand am crescut pot sa-ti spun ca ne-am inteles super,si ne intelegem super bine,e o relatie foarte stransa si ma simt foarte bine ca stiu ca atunci cand am nevoie el imi e alaturi si invers.Daca ma doare ceva ori am probleme el e primu pe care-l sun.Si cand am avut primul avort spontan pe el l-am sunat prima data sa-i spun ca sunt in spital si ce-am patit..
Pe el il sun daca intru in pana de bani sa-mi puna si mie bani pe card,el ma suna cand are nevoie de ceva.E foarte bine sa sti ca inafara de parinti si sot ai un fratior care-i langa tine la bine si greu.
Si pot spune ca ne-am tinut partea intotdeauna unul altuia..in fata parintilor si eram uniti desi ai nostrii nu ne-au educat in sensu' asta prea mult..
Si eu ziceam ca as vrea un singur bb,dar asta din motive de sanatate(ca nu stiu sigur daca pot sa am si unu singur) si financiare.Insa mai e timp sa ne gandim dupa ce l-om avea pe primu..
Cum sa-l convingi nu prea stiu,dar ti-am spus cam cum a fost si este la mine si asta conteaza foarte mult,e foarte bine sa aiba o surioara/fratior.
Pupici cu lipici.
Judecand prea mult oamenii,uiti sa iubesti!!!
Ajutati un OM sa traiasca!
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43117
mariamunteanu spune:
Intre mine si fratele meu e diferenta de 8 ani si ne intelegem f. bine. Pacat ca suntem la distanta asa de mare, altfel am putea sa ne ajutam mai mult.
Maria
marius spune:
quote:
Originally posted by carmenp
Marius, ma intreb , pai tie ti-ar place sa vina nevasta-ta la tine, eventual pe la 5 luni sa-ti spuna ca a hotarit sa mai aveti un copil... parerea mea, nu dati cu pietre
!
quote:
Originally posted by marius
Mey la noi a venit dupa 6 ani junioara fata de senioara si consider ca daca as putea sa dau timpul inapoi ar fi mult mai putin timp intre ele. 1 an maxim 2.
mamagiuliei - fa un bb pur si simplu nu te mai tot compexa. Daca asta simti si asta iti doresti - just do it!
Lasa ca o sa vezi ca si sotul va fi incantat. La urma urmei nu e el tatal? Ce mai conteaza ce si cum? Prea multe intrebari. Hai sa iti sugerez ceva. Daca acum in clipa asta nu ar exista cea mica cu ar fi
? Cred ca niciunul din voi nu isi mai poate imagina cum ar fi viata fara copil. Ei....exact asa fara nici cea mai micuta diferenta este si cand il ai pe al doilea. Este de neinchipuit cum ar fi viata fara amandoi. Exact la fel...crede-ma nici nu ar putea sa fie altfel. So - just do it!
Parere personala
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.roCarmen,Ilinca&Ionut
tzucureii mei
Lenevia este mama filosofiei - Thomas Hobbes
hai ca esti draguta. 5 luni? pai cam tarziu, m-as prinde mult mai repede. Si crezi ca as mai avea ce face? Si apoi daca ar fi asa...hmmm nu cred ca ar fi chiar o tragedie.... ar mai apare o gazutza pe linie..si da-i cu alaptatul, da-i cu schimbatul, da-i cu baita seara, da-i cu crampele, da-i cu pampersul.... si asa mai departe... si de ar fi si baiat.... ar deveni chiar interesant, iar de nu.... oare cu cine ar semana? De ar avea si ochii albastrii ar fi chiar perfect, daca nu... ar fi la fel. Ce chestie.
Cred ca ar fi chiar interesant la o adica.
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
ankalaura spune:
quote:
si asa mai departe... si de ar fi si baiat.... ar deveni chiar interesant, iar de nu.... oare cu cine ar semana? De ar avea si ochii albastrii ar fi chiar perfect, daca nu... ar fi la fel. Ce chestie. Cred ca ar fi chiar interesant la o adica.
Chiar! Ce interesant! Asa trebuie sa fie! Nu pentru a nu fi singur la batranete, ci pentru toata minunea pe care o aduce o familie!
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
teo1970 spune:
Buna, fetelor!
Uitati ce scrie Anne Bacus in cartea ei Copilul de la 1 la 3 ani despre
<< COPILUL UNIC
Societatea noastră modernă, bogată și confortabilă, face din ce în ce mai puțin loc copiilor. Procentul de natalitate scade și numărul copiilor unici crește. Avem un copil pentru că: presiunile sociale și affective sunt f. puternice, ca să nu trecem pe lîngă o astfel de experiență, pentru că anii trec, pentru că murim de invidie etc. Dar nu ne decidem să facem un al 2lea: apartamentul e prea mic, profesia nun e lasă destul timp, cuplul s-a dizolvat între timp, ne simțim deja copleșiți cu unul singur etc. Pentru părinți, mai mulți copii înseamnă mai multe griji, mai puțini bani și mai puțin timp. Dar copilul ce trăiește el?
Să înlăturăm mai întîi o idée preconcepută: copilul unic nu devine neapărat mai egoist decît ceilalți. Totul depinde de cum l-am crescut. In schimb, deseori este mai puțin vesel, mai rezonabil, mai puțin activ și se plictisește mai mult. Cu calm, el își inventează în singurătate personaje, tovarăși de joacă imaginari, aventuri în care deține toate rolurile. Dimpotrivă, fiind mai mulți frați, suntem întotdeauna surprinși de cantitatea de rîsete, de dispute, de schimburi și de interacțiuni de toate felurile. Chiar dacă fiecare copil are camera sa, el nu rămîne niciodată acolo multă vreme singur. Zgomotul acest, uneori atît de supărător, este mărturia unei copilării încîntătoare, pentru că este semnul uniciei vieții.
Ca să înțelegem mai bine lucrul acesta și ca să creștem mai bine copilul unic, trebuie să știm că el suferă de 3 dificultăți care pot fi rezumate astfel: prea devreme, prea plin și prea gol.
š- Este prea devreme ca un copil unic să fie introdus într-unh univers de adulți. Pentru mai mulți copii, luăm o baby-sitter atunci cînd lipsim de acasă, dar copilul unic își urmează părinții peste tot. Martor al vieții lor, confidentul problemelor lor, adaptat la orarele lor, el crește deseori prea repede, netraind intr-o lume de copii. Mai rezonabil, el este deseori mai putin vesel si mai mult purtator de nelinisti care nu sunt ale lui.
š-Prea-plinul corespunde excesului de presiune la care este supus copilul unic. Acolo unde sunt copii mai muli, se asteapta mai putin de la fiecare copil; astfel, fiecare este capabil sa-si urmeze propria sa cale. Dar copilul care duce singur toate sperantele si investitiile parintilor sai suporta o presiune prea puternica. Foarte adesea, el nu are dreptul la esec, nu are dreptul sa fie diferit de copilul visat de parintii sai. Orice copil mai mare este la inceput purtatorul asteptarilor si nelinistilor parintilor, dar intr-o zi, mezinii elimina aceste constringeri. Dar nu asa se intimpla si la copilul unic.
š- In fine, prea-golul este tot ceea ce copilul unic nu va cunoaste niciodata. Adica tot ceea ce fratii si surorile suporta uneori, dar care sfirseste prin a le forma cele mai frumoase amintiri. Ceea ce-I face mai puternici si mai apti in viata sociala. A imparti zilnic camera, papusile, creioanele, bilele, secretele.
Putem da unui copil unic sensul partajului in genera, dar nu cel fundamental, teribil si formativ: impartirea dragostei mamei , a mingiierilor si a timpului ei. Rivalitate dureroasa, este adevarat, dar esentiala ca sa invete ca nu este centrul lumii si ca lumea nu-I apartine. Copilului unic ii va fi uneori greu sa accepte, in detrimental sau, ca nu este unicul obiect de afectiune si de atentie al celor cu care va fi confruntat.
Nu este vorba aici de a-I convinge pe cei care nu doresc sa aiba si alti copii, ci de a-I putea ajuta sa-si creasca copilul unic. Cu cit va trai mai mult in sinul unui grup de copii, cu atit va fi mai vesel. Confruntindu-se cu alti copii si pierzind uneori, va deveni mai puternic. Lasindu-l sa fie el insusi, va deveni cineva. >>
In fine, este un punct de vedere cu care sunt de acord in cea mai mare parte (nu total)
Eu sunt mama de 2 copii si cele 2 motive pt care noi am vrut sa fie 2 sunt (in ordinea importantei):
1. pt. ei - sa nu fie singuri (mai ales dupa ce noi nu mai sintem) - deci un fel de evitare a "prea-golului"
2. pt. noi - in sensul ca nu am vrut sa investim totul intr-un singur copil - o evitare a "prea-plinului" dar privit din pct de vedere al parintelui
nicoletaq spune:
Si eu vreau sa am doi copii, dar ce sa fac daca sotul nu vrea?
Dupa 6 ani l-am pus in fata faptului implinit si
hop am ramas insarcinata.
Discutii interminabile...adevarul ca e dificil cand nu are cine sa te ajute cu gradinita,cu orele de muzica, pictura etc.
De vacante nici nu mai spun.
Cum sa-l conving?
nu m-am gandit niciodata la avort.
Numai gandul la acest lucru ma face sa plang.
nico
simina2005 spune:
"O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cit o viata." (Jerome K. Jerome)
Un renumit profesor universitar
( acum are 77 ani), si bun prieten de familie( este mentorul nostru)a spus la un moment dat:"- Stiti voi..., noi barbatii suntem niste animale tare ciudate!"
Eu personal m-am gandit mult la problema copiilor
, mai exact la numarul ideal de copii dintr-o casnicie, si am ajuns la concluzia ca barbatii au comportamente diferite in functie de varsta :-Cat sunt tineri barbatii nu doresc copii ( sa se mai distreze
si sa-si traiasca tineretea...cariera etc.)-Cand apar acesti copii nu prea se inghesuie sa-i creasca
si sa-i educe ( nopti nedormite, sters la fundulet, ajutat la lectii etc.)-Cand imbatranesc (inainte sa moara) le pare rau ca nu au avut mai multi copii
( abia atunci isi dau seama ca asta este adevarata avere si mostenire care o lasa in urma lor)Daca nu ma credeti intrebati un barbat in varsta cati copii si-ar fi dorit sa aiba...Eu am discutat mult pe aceasta tema...
Ar mai fi un argument pe care nu l-a mentionat nimeni. am vazut multe familii distruse dupa ce unicul lor copil in care si-au pus toate sperantele, a disparut definitiv din viata lor (Doamne fereste!), sau i s-a urcat democratia la cap si a uitat cine i-a dat viata...Nici nu vreau sa mai continui...este dureros dar este si multa realitate la mijloc.
Tatal meu a regretat mereu ca nu are un frate sau o surioara cu care sa poata vorbi uneori...
Va doresc tot binele din lume si
sa va ajute Dumnezeu sa gasiti intelepciunea necesara pt a alege ce este mai bine pentru toti."Tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic." (Nietzische)
mamica
Andrei
si Diana
szivarvany spune:
Va multumesc din ou pentru raspunsuri.
Simina, sa stii ca si eu am pus astfel problema, dar nu l-a motivat pe al meu sot.
Asa ca mai tre` sa lucrez asupra acestei probleme. Citesc cu mare interes raspunsurile voastre !!!
Leoaicele Daria & 
Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea-nasterii
sirod spune:
Daria
Eu cred ca nu trebuie sa-ti faci un SCOP din munca de convingere a sotului.Se poata sa aiba dreptate fetele, mai mult il agasezi si-l inversunezi.Si ma gindesc ca orice experienta povestita e bine-venita, alegi ce vi se potriveste din fiecare.
Eu eram hotarata dupa ce s-a nascut Oti ca e singurul copil si stii cum toata lumea iti ureaza atunci 'bravooo!acum si un fratior(depinde de sexul primului nascut!)'...si altele.Credeam ca fac o cadere psihica pe chestia asta, devenisem foarte dura la astfel de urari mult timp...aproape pina a implinit Oti un an.Sotul mi-a spus o data ca el ar mai vrea un copil, numai daca vreau si eu....si atit.Nu l-am mai auzit cu alte idei!
Apoi a inceput sa se stearga imaginea neasterii, am inceput sa primesc sustinere morala pt alt bb din afara, mai discret...si uite-ma!Il astept pe fratiorul Otiliei!
Te sfatuiesc sa ai rabdare multa, multa...
DORIS cu bb la purtator