Despre singuratatea femeii casatorite.
Raspunsuri - Pagina 2
mircea42 spune:
<< Trimise - 17/03/2005 : 09:33:58
------------------------------------------------------------------------
Spinos subiect.... Prea greu.
Cand intervine raceala asta? Una e sa intervina dupa un an, alta e sa intervina dupa 7... sau 15....
Retetele nu sunt aceleasi.
Raceala se poate instala din multe cauze. Cel mai rau este cand se intampla din cauza unei a treia persoane, si s-a mai vorbit despre asta.
Discutii serioase? Se poate incerca. La psiholog? La noi inca nu prea e moda asta... Cui se poate cere ajutor? Uneori nimanui. Doar siesi. Si partenerului de viata.
Cel mai rau este atunci cand au copii de suferit.
Reteta? Cred ca nu e prea bine sa insisti sa porti discutii serioase... S-ar putea sa te lovesti de un zid.
Cred ca cel mai bine e sa te implici in ce face celalalt.
1. Sunt multi soti care vor seara lor de table sau bere sau meci, fara sotie. Stiti ce as face eu? M-as duce si eu la meci, mi-as pune o sapca in cap si mi-as lua un buzunar de seminte cu mine.
2. Mai sunt soti care vor si ei sa stea cu picioarele in sus sambata, iar tu vrei sa-l pui sa dea cu aspiratorul. Ei bine, as sta si eu cu picioarele in sus.
3. Ba chiar mi-as cumpara un Hustler si as admira niste tzitzi siliconate sau nu.
4. As duce copilul la mama cateva zile si noi am iesi la o zbantuiala.
5. I-as propune sa facem un sex in trei, macar asa, ca sa ii vad fata!
6. Mi-as rezerva o zi intreaga la un salon de frumusete, m-as echipa intr-un tol super sexos, si seara, daca ar vrea tronca tronca i-as spune ca mi-e somn.
7. As muta de pe telenovele sau Hallmark pe un canal cu Taxi 3, sau BadBoys, sau ala cu motociclistii, cum se numea...
8. Sau l-as lasa pe el acasa, iar eu as lua masina si as pleca in oras. Si l-as suna sa pregateasca masa ca eu vin cu prajiturile. Credeti ca ar pleca si el? N-ar pleca, pentru ca n-ar avea ce face cu copilul...
9. Si in mod clar m-as intoarce din oras cu niste lenjerie noua si o bluza decoltata. I-as lua si lui niste sosete...
Poate ca n-am eu habar, ca oricum am un sot prea bun care nu merge la meci, nu joaca table si nu cumpara Hustler. Dar cine stie... Oricum, eu cam asta as incerca. Nu mersul la psiholog. Psihologul este plictisitor. >>
Jos palaria! Si vorba aia de la noi din Vitan, ferice de barbac-tu!
Intre sumedenie de platitudini pe care le-am intilnit pe site-ul asta (la care ma uit in calitate de misogin, dar si de tata al trei baieti), in sfirsit iata si ceva in trei dimensiuni ale mintii, nu doar in doua. Este drept ca nu apuc sa ma revolt de doamnele cele cu platititudinile ori cu iritarile prost plasate, care ma ingrijorez de viitorul lor...
Semnatara citatului de mai sus este insa mult mai cu picioarele pe pamint. Inainte de toate, nu e nevoie sa te duci cu sotul la meci (desi conteaza si asta enorm) ori similar, ci doar sa nu te strimbi la gesturi, la dorinte care tin de structura lui. De viata lui. E mare lucru sa fii inteles cu adevarat, chit ca celalalt vine de pe Venus/Marte.
Asta este calea ca si el sa-ti respecte tabieturi, gusturi, vreri care sint altminteri departe de caracteristicile sexului sau.
mircea42 spune:
<< Trimise - 17/03/2005 : 09:33:58
------------------------------------------------------------------------
Spinos subiect.... Prea greu.
Cand intervine raceala asta? Una e sa intervina dupa un an, alta e sa intervina dupa 7... sau 15....
Retetele nu sunt aceleasi.
Raceala se poate instala din multe cauze. Cel mai rau este cand se intampla din cauza unei a treia persoane, si s-a mai vorbit despre asta.
Discutii serioase? Se poate incerca. La psiholog? La noi inca nu prea e moda asta... Cui se poate cere ajutor? Uneori nimanui. Doar siesi. Si partenerului de viata.
Cel mai rau este atunci cand au copii de suferit.
Reteta? Cred ca nu e prea bine sa insisti sa porti discutii serioase... S-ar putea sa te lovesti de un zid.
Cred ca cel mai bine e sa te implici in ce face celalalt.
1. Sunt multi soti care vor seara lor de table sau bere sau meci, fara sotie. Stiti ce as face eu? M-as duce si eu la meci, mi-as pune o sapca in cap si mi-as lua un buzunar de seminte cu mine.
2. Mai sunt soti care vor si ei sa stea cu picioarele in sus sambata, iar tu vrei sa-l pui sa dea cu aspiratorul. Ei bine, as sta si eu cu picioarele in sus.
3. Ba chiar mi-as cumpara un Hustler si as admira niste tzitzi siliconate sau nu.
4. As duce copilul la mama cateva zile si noi am iesi la o zbantuiala.
5. I-as propune sa facem un sex in trei, macar asa, ca sa ii vad fata!
6. Mi-as rezerva o zi intreaga la un salon de frumusete, m-as echipa intr-un tol super sexos, si seara, daca ar vrea tronca tronca i-as spune ca mi-e somn.
7. As muta de pe telenovele sau Hallmark pe un canal cu Taxi 3, sau BadBoys, sau ala cu motociclistii, cum se numea...
8. Sau l-as lasa pe el acasa, iar eu as lua masina si as pleca in oras. Si l-as suna sa pregateasca masa ca eu vin cu prajiturile. Credeti ca ar pleca si el? N-ar pleca, pentru ca n-ar avea ce face cu copilul...
9. Si in mod clar m-as intoarce din oras cu niste lenjerie noua si o bluza decoltata. I-as lua si lui niste sosete...
Poate ca n-am eu habar, ca oricum am un sot prea bun care nu merge la meci, nu joaca table si nu cumpara Hustler. Dar cine stie... Oricum, eu cam asta as incerca. Nu mersul la psiholog. Psihologul este plictisitor. >>
Jos palaria! Si vorba aia de la noi din Vitan, ferice de barbac-tu!
Intre sumedenie de platitudini pe care le-am intilnit pe site-ul asta (la care ma uit in calitate de misogin, dar si de tata al trei baieti), in sfirsit iata si ceva in trei dimensiuni ale mintii, nu doar in doua. Este drept ca nu apuc sa ma revolt de doamnele cele cu platititudinile ori cu iritarile prost plasate, care ma ingrijorez de viitorul lor...
Semnatara citatului de mai sus este insa mult mai cu picioarele pe pamint. Inainte de toate, nu e nevoie sa te duci cu sotul la meci (desi conteaza si asta enorm) ori similar, ci doar sa nu te strimbi la gesturi, la dorinte care tin de structura lui. De viata lui. E mare lucru sa fii inteles cu adevarat, chit ca celalalt vine de pe Venus/Marte.
Asta este calea ca si el sa-ti respecte tabieturi, gusturi, vreri care sint altminteri departe de caracteristicile sexului sau.
mariamunteanu spune:
Mircea, tie ti-a placut de fapt punctul 5 cea cu sexul in 3, asa-i ? hm
Rufus spune:
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Mircea, tie ti-a placut de fapt punctul 5 cea cu sexul in 3, asa-i ? hm
cu doua si unul sau doi cu una?http://community.webshots.com/user/tora97
Luana spune:
Mircea,
daca dumneata doresti ceva mai putin banal de citit,
"aboneaza-te" la altceva - o revista literara pt. elite sau la "national geographic" sau la ceva "fierbinte" ori mai bine ia la recapitulat "Comedia umana".
E drept ca statistic vorbind ceea ce traim fiecare pe la casele noastre e cam platitudine, dupa gustul dumitale de misogin cu experienta (ca, daca te asezi la calculat, e si greu sa fim originali - cei mai multi dintre BANALII DE NOI au familii, copii si povesti similare).
Si apoi despre stil si despre puterile noastre de EGZpresie ce sa mai zic ... Na, ca nu suntem toti "condeie" incercate ca dumneata.
recunosc ca pe mine m-ai cam ... scos din platitudine pana la enervare
L.
Felicity spune:
nu cred ca cineva intr-o relatie "excelenta" deschide asa subiect.
pur si simplu nu ai cum te gandi ca exista si asa ceva, tu fiind sub aureola relatiei excelente.
sfatul cuiva de aici sa consulti carti de specialitate, mi se pare cel mai bun. la urma urmei daca vorbim in principiu, cel mai usor e sa facem apel la cartile scrise, asta daca nu suntem prea comozi sa citim mai mult decat niste randuri de forum.
singuratatea in doi tine de singuratatea cu tine insuti in primul rand. daca esti incapabil sa iti gasesti o viata interioara bogata, nu e partenerul de vina, imbogateste-te, cauta sa te cunosti, sa cunosti cat mai multe din ce te inconjoara si vei descoperi ca daca spui ceva interesant partnerul te va asculta si va veni cu idei...si se va reface comuniunea si dragostea....totul e o provocare, lumea se plictiseste de tine, mai ales atunci cand tu insati esti plictisita de tine.
danyelana spune:
singuratatea in doi tine de singuratatea cu tine insuti in primul rand. daca esti incapabil sa iti gasesti o viata interioara bogata, nu e partenerul de vina, imbogateste-te, cauta sa te cunosti, sa cunosti cat mai multe din ce te inconjoara si vei descoperi ca daca spui ceva interesant partnerul te va asculta si va veni cu idei...si se va reface comuniunea si dragostea....totul e o provocare, lumea se plictiseste de tine, mai ales atunci cand tu insati esti plictisita de tine.
Foarte frumos spus.
Dumnezeu sa ne ajute la toti
bruxinha spune:
Fetelor, va multumesc tuturor celor care ati raspuns.
N-am mai scris aici, pentru ca la un moment dat am simtit ca sunt "judecata" pentru lucruri de care n-as fi vinovata.
E de inteles, fiecare isi creeaza propriul scenariu despre topicul asta - se simte singura? de ce oare? nu-i face sotul cadouri? cum spunea cineva; e "seaca" interior.. si da vina pe partener; zice ca are o relatie excelenta, si totusi deschide subiectul asta.. probabil ca lucrurile nu stau chiar asa excelent, a opinat altcineva..
Repet, relatia cu sotul meu este excelenta. Si cum ar fi altfel, cand este un om bun, pur si simplu asta a fost senzatia mea din prima zi cand l-am cunoscut, acum aproape 15 ani, e cald, e afectuos, ma iubeste, isi adora copilul, inca imi aduce flori fara vreo ocazie speciala, ah da, duce gunoiul si nu-si lasa ciorapii aruncati .
Asta despre el. Despre mine, eu una-s genul care nu se plictiseste niciodata, ba dimpotriva nu-mi ajunge timpul pentru tot ce as vrea sa fac, pentru toate cartile pe care as vrea sa le citesc, toata muzica pe care n-am ascultat-o, toate filmele pe care nu le-am vazut - si nu mentionez nimic despre servici casa copil, pentru ca e vorba de "viata interioara" in propozitie.
De ce-am deschis subiectul asta? va intrebati voi, si incercati sa-mi dati sfaturi, bine intentionate fiind.
Impulsul a venit dupa ce am citit o gramada de mesaje pe forumul asta, despre femei parasite, inselate, agresate, neglijate; pentru ca am "simtit" suferinta lor printr-un soi de empatie - care e uneori o binecuvantare, alteori un blestem. Pentru ca as vrea sa le ajut, si la dracu', n-am cum. "da da, ne insiri povesti cu zane", va spune probabil altcineva, si poate ar avea dreptate, dar poate ca n-ar avea.
Si in al doilea rand, pentru ca nu neg, au fost momente cand m-am simtit singura, chiar daca am o relatie excelenta. Momente care au trecut. Probabil ca si voi, cele care mi-ati raspuns ati trecut prin asa ceva, altfel nu v-ar fi atras atentia acest subiect.
M-am simtit singura cand am nascut, iar pe vremea aia tatii nu aveau voie in sala de nasteri, nu cred ca m-am simtit mai singura pe lume ca atunci. M-am simtit singura, si chiar am fost singura, si n-a fost vina nimanui ca s-a intamplat asa, cand el a fost plecat cateva luni in afara tarii, iar cel mic a facut febra 40 iar eu eram speriata, ingrozita si singura - prezenta lui n-ar fi rezolvat lucrurile, dar mi-ar fi facut mie bine.
Mai simt cateodata singuratatea, cand gasesc o fraza frumoasa, sau o poezie frumoasa, sau o imagine frumoasa, si mi-ar place sa i le arat si sa simta bucuria aia pe care mi-o dau mie lucrurile acestea, si n-o fac; pentru ca el e diferit de mine in lucrurile astea, si n-ar simti la fel, in 15 ani de zile ajungi sa cunosti un om si sa stii ce-i place si ce nu, si inteleg asta, si-l iubesc pentru asta, ca este asa cum e, bun, cald, afectuos, atent, cu motoarele si computerele, si pasiunea lui pentru tamplarie, si surubelnitele si rotopercutorul si cu meticulozitatea aia enervanta a lui cu tot.
Our lives begin to end the day we become silent about the things that matter.
Teodora D. spune:
quote:
Originally posted by bruxinha
Mai simt cateodata singuratatea, cand gasesc o fraza frumoasa, sau o poezie frumoasa, sau o imagine frumoasa, si mi-ar place sa i le arat si sa simta bucuria aia pe care mi-o dau mie lucrurile acestea, si n-o fac; pentru ca el e diferit de mine in lucrurile astea
bruxinha, asta patesc si eu, sunt lucruri care pe mine ma impresioneaza si pe el il lasa rece; dar se mai intampla si invers. si eu cred ca e normal sa fie asa. iar in decursul mai multor ani petrecuti impreuna, oricat de armonioasa e casnicia, e imposibil sa nu existe momente in care sa te simti singura sau neinteleasa. dar e important ca momentele respective trec si vin altele, care ne fac sa ne dam seama ca, de fapt, suntem niste fericite.
Cu o anumita parte a fiintei noastre traim cu totii in afara timpului.(Milan Kundera)
ankalaura spune:
Mai fetelor, nu va mai suparati asa de repede!
Ca cutare e misogin, ca cutare de fapt n-are fericire acasa... Era numai o discutie de principiu!
Eu raman la parerea mea: armonia se construieste. Si nu se va construi niciodata dupa cum este facut unul doar, dintre cei doi, ci dupa amandoi.
Si mai cred ceva: lupta asta continua intre barbati si femei, catalogarile gen "toti barbatii inseala" ca si "toate blondele sunt proaste" (si cele care nu sunt proaste se vopsesc brunete!) - pe mine una ma enerveaza.
Eu una cred in egalitatea inte sexe, dar mi-ar fi greu sa va explic cum inteleg eu egalitatea asta.
Cred insa ca daca femeia este in stare sa isi bucure barbatul (cu un meci, un banc porcos, sau cu o lenjerie sexi), de ce n-ar ajunge si barbatul sa-si bucure femeia gatintd intr-o seara, sau aducandu-i flori mai des.
Din pacate, exista exceptii, si oricat se straduie unii, multe casnicii ajung sa esueze.
Dar in nici un caz "singuratatea in doi" nu dispare cand critici, cand strambi din nas, cand vrei la psiholog, sau cand pur si simplu taci.
Asa cred eu.
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea