Fetita mea mi-a dat o lectie...

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Lacramioara spune:

[font=Comic Sans MS]
Norocul meu si al lui Alex este ca am internet numai la serviciu, asa ca acasa ma ocup cit pot de mult de el. Boala grea computerul asta, fetelor! dar nici cu tv nu mi-e rusine. Bravo Alexandrei! Si nu va mai neglijati copii, abandonindu-i pt. tot felul de alte activitati.

Lacrima

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gianina-d spune:

Buna Dana,
E o scumpa fetita ta,ma bucur ca incerci cat de cat sa fi ma atenta cu ea si am o rugaminte la tine :NU RENUNTA NICIODATA.
Este o fetita matura si are foarte mare nevoie de tine mai ales acum.
M-as bucura din toata inima sa am si eu o feti-ta ca a ta,care sa-mi spuna cu ce gresesc...as fi foare rabdatoare cu ea ,iar nervii trebuie sa incerci sa-i uiti.Iar calculatorul sa sti ca e o nebunie mare,gandeste-te cat timp ai avea in plus daca il folosesti mai rar.
Iti doresc tot ce e mai bine si pupici

de Gianina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana d spune:

Sunt fericita ca e o mica prietena pentru mine, si tot timpul aproape. E calda, intelegatoare, cand ma mai cert cu sotul vine si ma mangaie si se uita la mine cu niste ochi...parca ar vrea sa ma ocroteasca ea pe mine. E drept ca ma si supara destul de des si e si obraznica, dar cel mai tare ma deranjeaza la ea faptul ca nu aude cand ii spun sa faca ceva. nu va inchipuiti ( sau da?) cum e sa vorbesti cu peretii, sa-i spui de 3,4,5 ori sa faca un lucru simplu ( de ex sa-si adune hainele sau jucariile insirate prin casa) si sa vezi mai tarziu ca nu a facut nimic.
Cu calculatorul, nu stiu daca doua ore pe zi e asa mult, maxim de multe ori mai putin, uneori deloc. Eu cred ca exagereaza, si a fost si foarte incantata de atentia pe care a primit-o de la fete.

Cu drag, Dana si Alexa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Buna Danat,
cred ca fiecare din noi trecem prin astfel de momente, iar apoi ne cuprind remuscarile ca timpul trece, copiii cresc si noi n-am fost suficient timp cu ei. Si atunci imi aduc aminte de o povestioara:
"Era odata un sat. Si in acel sat toata lumea muncea de dimineata pana seara, iar copiii se simteau din ce in ce mai singuri si mai tristi. Asta pana intr-o zi, cand cel mai batran om din sat aduna toti oamenii si le spune "Dragii mei, nu stiu cum s-a intamplat, dar s-ar parea ca copilul imparatului este printre copiii nostrii! Cum de s-a produs aceasta incurcatura, nimeni nu stie, dar imparatul a facut cercetari si a ajuns la concluzia ca copilul lui este in acest sat si nu stie daca este baiat sau fata! Cand o sa vina in sat, daca o sa vada ca copilul lui n-a fost tratat cum trebuie o sa se faca foc si para!" Si de atunci fiecare copil din acel sat a fost tratat ca un adevarat printisor".
Multa sanatate si sarcina usoara.
Claudia

Mergi la inceput