O RUGAMINTE MARE-sfaturi pt. o mamica singura
Raspunsuri - Pagina 2
danis spune:
nu ti-am raspuns fiindca mi se parea lipsit de respect sa dau sfaturi cata vreme nu sunt, slava cerului, in asa situatie; dar iti pot spune cum lupt eu cu problemele: ma concentrez asupra lucrurilor bune (trebuia sa fie macar unul!); ma incapatzanez sa ma scufund intr-o activitate care sa-mi ia gandul de la probleme; caut logic explicatii si solutii; si, foarte foarte important, rugaciunile ajuta intotdeauna! cea mentionata mai sus (doamne iisuse hristoase fiul lui dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa), prea sfanta nascatoare de dumnezeu miluieste-ne pe noi; tatal nostru; crezul; (mai ales in momente de indoiala)cred, doamne, ajuta necredintei mele; rugaciunile necontenite (cand mergi pe strada de exemplu) sunt extraordinare; nici eu nu credeam in puterea lor pana nu am incercat
ganduri bune
Daniela si bb Anda
GabiG spune:
Draga Catalina,
Este un subiect trist, foarte trist! Eu personal mi-am pierdut tatal acum 9 ani, eu aveam virsta de 21 de ani (tata 42). Poate ca timpul vindeca, dar in unele cazuri nu poate vindeca, din pacate. Marturie stau cei 9 ani de tristete...ai mei si ai mamei mele. Nu stiu ce sfaturi se pot da, mama a fost prabusita atunci si a trebuit sa o sprijin f mult, cu toate ca nici eu nu eram mult mai bine ca si ea.
Eu zic ca prietena ta sa incerce sa caute un psiholog bun, poate o vor ajuta sfaturile lui/ei. Nu degeaba au o diploma in domeniul asta, nu? sau cel putin sper!
Pe 30 am auzit si de o colega a sotului meu, traia in Canada si avea un copilas de 2 ani...Accident de masina! Cumplit! Nu am fost buna de nimic 3 zile!
Sa stii ca multe dintre noi care nu raspund la acest subiect este din cauza ca durerea de a adorda un astfel de subiect e f mare...
D-zeu sa o ajute pe prietena ta. Noi am avut mare noroc cu prietenii, s-au strins toti in jurul nostru si asta a contat f mult. Sa vezi ca le pasa!
D-zeu sa ne aibe in paza!
sim spune:
Draga Catalina, incercam sa-mi imaginez durerea din sufletul prietenei tale gandindu-ma ca in urma cu un an eram ingrozita la gandul ca sotul meu era plecat din tara si bolnav. Multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca am avut prieteni buni langa mine, care sa ma ajute sa-l aduc acasa si care sa ma intareasca in deznadejdea mea. Stiu doar ca in momentele acelea singurlul lucru pe care puteam sa-l fac era sa-mi strang la piept copilul (pe atunci de 1 luna si jumatate) si sa ma rog Bunului Dumnezeu sa mi-l aduca inapoi pe cel pe care il iubesc atat de mult. S-a indurat de noi si relele au trecut cu voia Lui.
Asa ca tot ce pot sa-ti spun este sa-i fii aproape prietenei tale si s-o ajuti sa constientizeze ca cei doi copii au mare nevoie de ea. Dumnezeu s-o ajute si s-o intareasca.
Sim si bebe Ruxi
oanamarchezi spune:
Draga Catalina este intradevar o tragedie sa iti ramana copilasii fara tata,dar Dumnezeu este mare si sunt convinsa ca ii va da putere prietenei tale sa treaca si peste acest necaz.Sti, am ajuns la concluzia ca Dumnezeu are intotdeauna timp pentru toata lumea(mai devreme sau mai tarziu)dar niciodata nu ne abandoneaza.
Prietena ta are cel mai bun motiv din lume sa creada asta pentru ca ea si-a pierdut sotul dar Dumnezeu ia dat copii ca sa poata sa treaca mai usor.
Cu timpul isi va invata si rolul de tata chiar daca nu va fi usor.Poate in timp va gasi pe cineva care sa merite ca,copii ei sa ii spuna "tata"si viata ei va intra incetul cu incetul in normal.
Singurul lucru cu care noi am putea sa o ajutam este sa ne rugam pentru ea si copii ei iar tu sa o sprijini moral ori de cate ori simti ca o cuprinde deznadejdea.
Educatia copiilor nu se invata din carti pentru ca copii sunt diferiti si numai ea ca mama va sti ce este bine sau nu pentru copii ei.Tatal nu poate fi inlocuit de nimic asa cum nici mama nu poate fi inlocuita dar poate incerca sa faca tot ce ar fi facut sotul ei daca mai era printre ei.
Noi ne vom ruga pentru ea si sper sa fie cu adevarat "o luptatoare"!
OANA si bb CRISTI
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=oanamarchezi