Va place poezia?

Poezia asta (a lui Cartarescu) am citit-o zilele trecute si mi-a placut foarte mult. Sper sa va placa si voua


"Cri, da-mi minuta si fii atenta:
e toamna arborescenta
si nori in amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe sosele.
prin toamna privesti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntiia: fantastic
se vedea-nvatatoarea ocolita de curcubeu.

traim intr-un televizor color
cu sonorul dat incetisor...
in culori peruzea, lila, ecosez
zimbim obraz linga obraz, impreuna
ca Frank Sinatra si Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu timplele sidefii.

mi-au cam iesit fumurile de celebritate din cap
si viata literara mi se pare mai departe decit insulele Malvine
si fisnetele de pe strada mi se par pure obiecte estetice...
nu imi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid in mine ma face acum sa zimbesc.
stii cit ma obseda structura materiei? cit il iubeam pe Dylan Thomas?
stii cum plingeam ascultind "E perfect, mama"?
acum mentalitatea mea de producator s-a transformat intr-una de
consumator
si nu mai simt nevoia sa-mi cultiv obsesiile,
sa-mi intretin nefericirea.
visatoria mea trista s-a resorbit
acum, cmd ai rasarit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.

Cri, draga eu.

trec autoturisme absente
pe sosele fluorescente.
va veni spic de zapada
si va fi altfel colorata fiecare piatra de pe strada
o sa viscoleasca peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldura Truman Capote
in miros de scortisoara si vin.

in televizorul color
cu sonorul dat incetisor
din parul tau oricare fir, suvita si franj
va fi dublat cu frez, ciclamen si oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tlmple perlate.

stiu acum ca viata exista ca sa fie traita
asta inveti de fapt de la o femeie: ca nu esti nemuritor
ca nu esti tot una cu universul chiar daca esti un mic univers.
stiu acum ca nici un poem nu a schimbat viata nimanui.

da labuta (vei da si boticul)
toamna lsi agata baticul
in pomii turcoaz.

noi hoinarim prin fototapetul cu frunze galbui si cer de atlaz."

alisia spune:

Ador poezia,in special... Minulescu!
O romantica incurabila...
Alisia

pyssy spune:

umbre dense prind sa faca
din lumina ferecata
noapte lunga
si opaca.

fugi
de rugi
sa te strecori
printre palmele de nori

noaptea alba de-nceput
foc de rosu azmutit
lemn de jar
si dor amar

hai in joc
nu sta pe loc
tu graunte de noroc
pune-mi dragostea pe foc!




pyssy