Anorexie

Ce se poate face in cazul anorexiei?
De mers la psiholog nici nu poate fi vorba, pentru ca ea "nu este bolnava" si "maninca" (ceai gol, cu lamiie) si greutatea ei(40 kg, 1,65m) "este normala".

Elise

viorela hoff spune:

Asta nu se numeste bulimie?
Stiu ca sunt 2 boli, una cand maninci prea mult, alta cand maninci prea putin si amandoua sunt pe fond nervos!
Chiar am vazut la TV viata unui campion olimpic la canoe care a devenit bulimic!
Si a tinut-o tot asa vreao 10 ani pana cand a murit!
Groaznic!
Trebuie gasite cauzele psihice!
In cazul sportivului, dupa ce a castigat aurul la Olimpiada, nu a mai avut nici un tel in viata si a considerat ca nu mai are pt. ce sa traiasca!
El de mic visa sa ajunga campion olimpic, asta a fost telul sau si dupa ce l-a atins, s-a vazut deodata la capatul drumului. Asta a fost explicatia medicilor!
Am o prietena care este in situatia asta. Intr-o perioada se potolise, cand a fost gravida, dupa ce a nascut si a alaptat, acum a luat-o din nou de la capat!
Si culmea, rudele ei nu recunosc nimic!
Dar nu mi se pare normal sa maninci si dupa aceea sa mergi pe ascuns la toaleta si sa vomiti totul!
E groaznic, nu stiu ce sa te sfatuiesc, fi aproape sincearca sa o convingi, stiu ca e greu!
Vio

"Binecuvantati copii si animalele"
http://community.webshots.com/user/famhoff

pnt_loredana spune:

Nu stiu ce sa spun, dar aici, in mod sigur sfatul unui prieten nu prea este de ajuns. In cazuri de genul acesta doar o persona calificata poate face ceva. Incearca sa o convingi sa mearga la medic!

Lory

poze

Elise spune:

Pai tocmai asta e problema: nu ma indoiesc de competenta unui medic in aceasta problema, dar ea nici nu vrea sa auda!
Si ca sa fiu mai explicita: este vorba de sora mea, care implineste 17 ani in mai.
Ideea asta, cu nemincatul, sau nemincatul relativ, a pocnit- o de vreun an (avea 65 de kg, acum are 40).
A fost intotdeauna un copil vesel, n-am banuit ce zace in capul ei. Am inceput sa ne facem o idee recent, cind am observat ca arata groaznic si in continuare nu maninca... pentru ca ei i se pare ca ar trebui sa mai dea jos vreo 10 (?!) kg.

Ce sa fac?
Sa o leg si sa o duc la doctor in camasa de forta?
Sa o las sa nu manince in continuare?
Deja arata si se simte rau (e palida, are ditamai cearcanele, ii e frig tot timpul si are dureri de cap si ameteli, iar ciclu menstrual nu mai are de 3 luni).
I-am explicat ca si eu am tinut cure de slabire, toata lumea tine, dar totul are o limita: degeaba.
La ea mincare=otrava si mi-a declarat ca decit sa se ingrase un kg mai bine moare.
Chiar ma depaseste problema.

Elise

viorela hoff spune:

Imi pare rau de surioara ta!
Nu poti sa-i dai cumva pe ascuns, tablete din acelea cu multivitamine care cresc pofta de mancare?
Incearca sa-ti amintesti ce s-a intamplat acum 1 an, de cand a inceput "criza". Vreun eveniment neplacut , vreo discutie, vorbeste cat mai mult cu ea, poate afli ceva, afland cauza, tratezi si efectul, trebuie sa existe un motiv!
Pupici, Vio

"Binecuvantati copii si animalele"
http://community.webshots.com/user/famhoff

Elise spune:

in ce sa le ascund, in ceai?
ca nu bea decit ceai....

si il bea de atita timp incit sint sigura ca ar sesiza ca s-a schimbat gustul.

am discutat cu ea, "generalitati" : este foarte ascunsa. Chiar daca sufera, nu-ti dai seama.
In principiu, n-are probleme care sa ma fi socat - mie chiar mi se par minore - dar ea, la virsta ei, le vede de-a dreptul tragice: are niste prietene care (zice ea) arata tot timpul mult mai bine, ea se simte intre ele ca ratusca cea urita.... i-a placut de nu stiu ce tip si ala n-a placut-o... kestii din astea.


Elise

salisa spune:

Buna!
Vin si eu cu niscai sfaturi.
Eu cred, ca aici, e curata anorexie.......si trebuie sa o vada un specialist...ca e destul de grav...
Sunt multi tineri( adolescente...cel mai des) care pe motivul de a slabi ajung anorexici.... vorbeste cu ea..... gaseste un motiv si incearca sa ajungi la un specialist.
E vorba de viata si de sanatatea ei.....

josefine spune:

E anorexie!

Atentie mare, este o boala ce pune in pericol viata fetei si se caracterizeaza printr-o teama de a lua in greutate, printr-un perfectionism dus la extrem, o imagine a propriului corp distorsionata, exercitii fizice exagerate, reducerea ritmului cardiac, a tensiunii, a metabolismului si producerea de esterogen si testosteron. Ca urmare, persoana care sufera va pierde din masa corporala aproximativ 15% (procent din studii clinice). Mai mult, 1 din 10 persoane se vor infometa pana ajung in stare critica si ireverisibila- moartea. Alte caracteristici includ o subtiere a trunchiului anormala- un "schelete ambulant". Subtierea firului de par ce seamana cu un par de bebelus este o alta caracteristica. Persoana sufera de anemie, lipsa de vitamine si minerale.
Psihologic, persoana e foarte critica cu ea, dezvoltand un sentiment de inferioritate, desi ea poate sa evalueze corect cum "sunt" altii: slabi, grasi, normali. Se ajunge la depresie si fluctuatii emotionale-bucurie, suparare, etc.
Una din complicatiile medicale e lipsa ciclulcui menstrual de 3 ori consecutiv si se datoreaza lipsei de vitamine si minerale care regleaza productia de hormoni. Se ajunge si la durere abdominala, oboseala, constipatie, frigul inexplicabil si pierderea parului.

Tu nu prea ai ce sa faci, trebuie sa o convingi sa mearga la un medic pentru ca nu e de glumit. Trebuie lucrat si pe plan psihologic dar si fiziologic. Succes.

iarina spune:

Elise, intr-adevar este anorexie...spune-i despre boala, discutati si vizionati un film pe aceasta tema: imi amintesc ca acum cativa ani am vazut pe Antena 1 un film cu o adolescenta care este urmarita pas cu pas...de la primele stadii ale bolii pana incepe sa se agaraveze..apoi internarea in spital, doctorul psihiatru si in cele din urma vindecarea. Cred ca nu i-ar strica sa vada un asemenea film, poate ar pune-o pe ganduri.

adelamaria spune:

Elise, te rog din suflet, fa ceva! Din ce spui tu e deja grav...nu-ti abandona surioara! Incearca sa vorbesti cu un psiholog/psihiatru, cauta printre cunostinte un medic, roaga o persoana la care sora ta tine mult sa-i povesteasca despre boala asta. Fa-o sa citeasca articole despre cat de periculoasa e, ajut-o sa se informeze! Nu vreau sa te sperii, dar de boala asta SE MOARE!...Prietenele ei, tot asa se poarta?...Parintii tai, nu o pot ajuta? O sa continue sa nege problemele pe care le are, sa stii! O sa ajunga sa va vorbeasca urat, sa va spuna ca aveti ceva cu ea, o sa creada ca ii vreti raul...nu va fi usor! Dar nu trebuie parasita! Luptati voi pentru viata ei deocamdata, pana cand va realiza si ea cat rau isi face!
E o boala oribila, e ingrozitoare, pentru ca nu suferi doar fizic, ci si phisic! Trebuie ajutata sa isi regaseasca echilibrul...Si ea se chinuie, sa stii...Nu doar ca se simte rau permanent sau ca ii e foame...sufera si cand se uita in jur si isi vede prietenele "mai dragute"...sufera si in momentele cand poate ar incerca din nou sa manance, dar simpla vedere a mancarii ii provoaca sila...Chiar daca ar vrea sa-si revina uneori, singura nu poate! Are nevoie de voi, dar nu poate sa strige!...Are o perceptie total distorsionata a realitatii, a intrat intr-un cerc vicios si nu mai poate iesi!
Are nevoie de ajutor specializat si de suportul celor dragi. N-o invinovatiti, n-o acuzati! Trebuie gasit un mod de a o motiva! Trebuie facut in asa fel incat sa vrea sa isi revina!
Elise, e surioara ta, n-o lasa singura sa lupte cu asta! Eu iti tin pumnii si ma rog sa va fie bine!

Elise spune:

n-am de gind s-o "abandonez", doar ca nu stiu cum sa ma port cu ea. Intr-adevar, a dezvoltat un fel de "mania persecutiei" cind e vb. de mincare: ne tot spune ca exageram, ca de fapt nu e nici o problema, ca vrea sa mai slabeasca si atit...si CE DACA NU MANINCA?

Ba chiar a inceput sa aiba impresia ca avem noi ceva cu ea de vrem neaparat sa o ingrasam....

I-am explicat ca e in crestere, ca nu e momentul acum sa faca treaba asta. I-am adus chiar o prietena care e manechin - si care nu e anorexica, dar nu maninca pentru ca nu o lasa agentia sa ia nici un gam... I-a povestit si prietena mea cum a cazut pe podium si era sa moara din cauza asta.

I-am prezentat si "exemplul personal" - si eu am avut la virsta ei un regim de viata destul de dezechilibrat, nu pentru ca ar fi fost nevoie sa slabesc...dar efectiv uitam sa maninc, sau nu dadeam importanta, si am acum niste probleme "femeiesti" care m-au dus la operatie....

I-am explicat ca nu stie ce inseamna sa fii bolnav. Si ca e de 1000 de ori mai greu decit sa fii gras.

Asa, teoretic, pare sa inteleaga. Dar cind vede mincarea in fata ochilor iar o apuca.

Parintii nostri... sint foarte ok, dar n-au nici ei ce sa-i faca, cum n-am nici eu. Problemele ei nu sint in familie, ci in societate. Acolo se simte ea "descoperita" - printre colegi, printre ceilalti de virsta ei.

Elise