el are un copil

Prietenul meu a fost casatorit si are o fetita iar eu nu pot trece peste asta. E normal?

light spune:

Depinde cat de profunda e relatia voastra, cat de mult va iubiti. Daca aceste lucruri sunt clare, eu zic ca ar trebui sa va acordati o sansa, bineinteles daca esti sigura ca asta iti doresti.Am o prietena care abia acum la 30 de ani si-a gasit jumatatea langa care vrea sa isi petreaca tot restul vietii. Si aceasta jumatate, spre surprinderea mea, este un tip mai mare ca ea cu vreo 7 ani si are 2 copii in jurul varstei de 11 ani si ii creste el, iar prietena mea e acum insarcinata in 6 lluni si inca nu s-au casatorit.Eu nu stiu ce sa zic, dar daca ea e incantata, multumita, iubita si si-a luat rolul in serios, sa dea Dumnezeu sa fie bine!mama Lucia si Liviu minunea

ocebine spune:

quote:

---

Initial creeata de Estelle

Prietenul meu a fost casatorit si are o fetita iar eu nu pot trece peste asta. E normal?

---

Prietenul tau a a avut o viata inainte sa te cunoasca pe tine, nu este tocmai corect sa stergi cu buretele ce a trait el inainte de tine.

Este bine ca realizezi ca nu poti trece peste asta decit sa faci zile amare unui tatic care isi iubeste fetita si unei fetite care tie nu ti-a gresit cu nimic.

Cind iubesti un om asta presupune ca iubesti in totalitate, iar faptul ca are un copil este o parte din el care nu poate fii negata.

Un copil nu este un handicap ori o piedica. Fara suparare, iti trebuie mai multa maturitate.

Anamaria mama la Nick (6)& Alex (4)

carmita_baby spune:

Scuze de intrebare, dar de ce te-ai cuplat cu el de la inceput stiind ca te deranjeaza faptul ca are un copil deja? Sau nu ai stiut?

Carmen

AC spune:

Un copil nu-i ceva peste care sa treci. E o fiinta sensibila care are nevoie de ambii parinti. Fie ei divortati au ba.

Vorba lui Ocebine maturizeaza-te si accepta si incearca sa iubesti acel copil pentru care tu reprezinti naruirea viselor ei inocente cum ca parintii ei si ea pot forma o familie iubitoare cu ea in centru.

Fara sa vrei probabil pe acel copil il faci sa sufere.... si e nevinovata. Ar trebui sa incerci sa fii calda, sa te gandesti cum ti-ar fi tie in locul ei.. si sa o iubesti...pentru ca e parte din omul pe care il iubesti.

Nu ii luam pe cei dragi si-i aseptizam si apoi introducem in viata noastra si asta se numeste viata in doi.. Nu, asa ceva e solutie de esec in doi. Fiecare dintre voi are un trecut, mai simplu sau mai complicat. Dar sunteti cei de azi tocmai pentru ca ati trecut prin atatea intamplari care si-au pus amprenta.

Nu exista iubesti tot la un om mai putin... Ori iubesti, ori nu iubesti... si dragostea impartasita ar trebui sa ne faca generosi cu cei mai tristi ca noi....

Estelle spune:

Fetita sta cu el, in urma divortului el a castigat custodia copilului. Eu nu am nimic cu copilul, e o fetita adorabila care imi place mult, nu stam inca impreuna ca sa pot spune ca m-ar deranja sau stiu eu ... E vorba de ideea in sine . La inceput nu m-a deranjat atat de mult, am zis ca nu e o piedica , ca pot iubi un copil neconditionat ca si cum ar fi al meu. Si nici acum nu am nimic impotriva copilului , e vorba de ideea in sine , de cum ar vedea parintii mei relatia mea cu un barbat care are deja un copil
Mai mult ma macina ce ar gandi ei si cum s-ar simti si daca asta si-ar fi dorit pentru mine , deocamdata nu am avut puterea sa le spun nimic. Poate ca aveti dreptate si e lipsa de maturitate

AC spune:

E absurd Estelle... parintii...
Uff cateodata intepeneala societatii traditionale romanesti sau aiurea ma sufoca. Fata virgina la maritis eventual si barbatul cu "experienta" dar nu si tinichele... Asa suna idealul, nu?

Sa fim sinceri. Ce garantie ai ca un tip nou-nout scos din cutie e bun de ceva? Nici una!
Un tip care e in stare sa aiba grija de un copil.. jos palaria! La fel si pentru o tipa. E greu sa fii parinte si-n doi. Daramite intr-unul. Macar de atata poti fii sigura cand ve-ti avea proprii vostri copii nu va fugi de responsabilitati socat de ce-i pica-n cap.. cum fac o groaza de oameni. Nici o relatie nu are sanse garantate de reusita... doar sperante si visuri.

Totusi nimeni nu iese dintr-un divort fara rani, fara o anumita neincredere. Eu cred ca ar suferi sa te vada impartita intre parerea lumii si ei. Inainte de a vorbi cu parintii... gandeste-te daca-i iubesti pe amandoi... serios. Si daca da atunci nu investi jumatate de suflet. Pune-l pe tot si da inapoi doar daca omul iubit te face sa dai inapoi. Gura lumii nu o vei astupa. Dar daca sunteti fericiti... nici nu veti avea timp de ea.
Nu trebuie sa te arunci prostete in bratele cuiva fata de care ai dubii. Dar sa fie dubiile tale bazate pe ceva, nu pe spusele populare.

light spune:

Ma gandeam eu ca asta trebuie sa iti treaca prin cap, pentru ca la fel asi gandi si eu. Si recunosc nu e bine deloc, e viata mea si fac ce vreau, dar uite ca nu poti sa nu iti imaginezi ce figuri suparate sau cuvinte grele ai putea primi din partea parintilor.Noi de exemplu vrem sa emigram si eu nu imi fac probleme de cum va fi cu acomodarea noastra sau cum ne vom descurca cu jobul sau cu copilul ci pur si simplu imi fac o singura mare grija. Cum vor reactiona parintii, stiu de fapt ce vor zice dar nu stiu cum vor trece peste asta.mama Lucia si Liviu minunea

madalina horsa spune:

Estelle, gandeste-te bine inainte, eu stiu ce spun. Ori il vrei pe el cu tot ce are, bun/rau, si atunci nu te mai gandesti ce vor zice parintii, ori mai bine asteapta sa-ti clarifici tie insati( nu altcuiva) ce vrei de la viata. Un copil nu e o canapea pe care el o are in casa si cand te muti la el te gandesti ca de, daca lui ii place o suport si eu catva timp si pe urma vad eu, o tin, o inlocuiesc cu alta care sa-mi placa si mie...
Ac are mare dreptate, si gandeste-te si la ce ai scris tu "am zis ca nu e o piedica , ca pot iubi un copil neconditionat ca si cum ar fi al meu", pai iubirea nu se zice, se simte sau nu, de iubit pe cineva poti sau nu poti, nu iti spui ca "pot iubi" ci pur si simplu vine, iubesti si gata.
Inca ceva, nu te gandi ca va trebui sau ca vei vrea sa inlocuiesti mama naturala, nu merge asa. mama naturala va fi pentru totdeauna mama naturala, asta nu inseamna ca la un moment dat fetita nu va putea avea doua mame, tu fiind a doua, dar sa-i iei locul nu se va intampla. Oamenii nu sunt intersanjabili in sufletul nostru, fiecare are locul lui, mai urca pe scara, mai coboara, dar nu inlocuim pe unul cu altul niciodata.
Eu zic sa mai astepti sa vezi ce simti, apoi sa hotarasti singura. Tu esti tu, iti faci viata ta, in care bineinteles ca si parintii vor avea un loc, dar sper, nu ti-o vor dirija.
Iti doresc intelepciune.
M

Mickyyy spune:

Estelle, din cate inteleg eu pe tine nu te deranjeaza fetita ci parerea celor din jur despre relatia ta. Esti inca puternic influentata de ceea ce ar putea crede parintii despre "relatia ta cu un barbat care are deja un copil".
Daca tu il iubesti cu adevarat si parintii tai ar trebui sa fie fericiti, in mod normal nici un parinte nu doreste raul copilului lui.
Sper sa nu te superi pe mine dar eu cred ca nu ti indeajuns de mult la omul de langa tine, pentru ca daca ai tine l-ai privi cu alti ochi.
Eu am fost cumva in aceasi situatie ca si tine, parintii mei au avut intotdeuna alte asteptari pentru mine...iar eu le-am dat peste cap orice calcule. In timp au invatat sa ma accepte asa cum sunt si si-au dat seama (tata in special, mama mai putin) ca n-au nici un drept sa aleaga in locul meu.
Si eu cand l-am cunoscut pe actualul meu "sot" am gandit la fel ca tine...motivele erau diferite (diferenta de studii, diferenta de varsta, usoara diferenta de inaltime in favoarea mea), oare cum vor privi cei din jur relatia mea cu el?! Multa vreme parca m-am ferit de cei din jur, tata l-a cunoscut abia cand eram gravida in 3 luni.
Mi-a trebuit mult tip sa realizez a de fapt nimeni nu ma judeca, eu alesesem "exilarea" de buna voie si nesilita de nimeni. Iar "iluminarea" s-a produs in momentul in care am realizat ce-nseamna sa iubesti cu adevarat, sa iubesti un om pentru ceea ce e si pentru tot ce-ti ofera el, nu pentru ca arat ca Bradd Pitt, are nu stiu ce scoli inalte sau salariul de mii de dolari. In momentul in care mi-am dat seama cat de mult il iubesc nici o alta parere n-a mai contat pentru mine. Mi-am dat seama ca totul fusese doar in inchipuirea mea, tata se intelegea chiar foarte bine cu el, mama ajunsese sa-l adore, numai eu fusesem mereu stresata "oare ce cred parintii mei despre relatia asta?". Poate ca in prima faza si ei au fost dezamagiti (orice parinte vrea ce-i mai bun pentru copilul lui si masoara acest "cel mai bun" cu propriile lor unitati de masura, care difera substantial de ale noastre), insa in momentul cand au ajuns sa-l cunoasca cu adevarat si sa vada cat de mult ne iubim n-au mai avut chiar nimic de comentat. Daca in prima faza n-au facut-o poate din politete, mai tarziu n-au mai avut motive sa o faca.
Asa ca raspunsul pe care-l cauti tu nu e legat de fetita ci de relatia in sine. Inainte sa te intrebi daca poti trece peste faptul ca are o fetita analizeaza-ti atent sentimentele vis-a-vis de el.

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)

Sabina spune:

din experienta mea iti zic:
gura lumii n-o opreste nimeni,dar exista un avantaj.Oamenii nu discuta mai mult de o saptamana pe aceeasi tema! Dupa ce or sa va frece si pe-o parte si pe alta vor gasi repede alt subiect de barfa.
Iar parintii accepta mai devreme sau mai tarziu,iti spun tot din experienta.
Asa ca lasa gandurile amare si traieste frumos!

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete