E greu, e nespus de greu cand iti dai seama ca lucrul cel mai important din viata ta (nu banii, nu cariera, nu pozitia sociala)nu se poate inplini. Te intrebi cu ce ai gresit atat de tare sa meriti asta, ce poti face, la cine sa te duci, cine te poate ajuta pe lumea asta ...
Nu se poate ca aceste lucruri sa nu-si puna amprenta asupra ta sau a sotului. Nu cred ca este vreo aspiranta care sa cante si sa zburde fericita, nu cred ca este vreo aspiranta care sa nu-si traiasca amarul la fiecare ciclu, la fiecare nereusita.
Dar nu ai incotro.
Nu trebuie ca la o nereusita sa se mai adauge alta - o familie destramata. Si ca sa ce ...? Sa o iei de la capat cu altcineva ? Gandeste-te ce durere, ce timp pierdut.
Am trecut si trec prin asta, dar dupa zile cand plang pe infundate sau sunt nervoasa si artagoasa, incerc sa-mi revin si-mi spun : Doamne, macar lasa-mi dragostea iubitului si sotului meu, daca altceva nu merit.
Sincer, si pentru mine sexul a pierdut mult din calitate de cand cu "comanda", dar si asta e un pret pe care il platesc. Insa barbatul nu trebuie sa stie niciodata, pentru el ar fi frustrant,iar lucrurile s-ar putea intoarce impotriva ta.
Gandeste-te la lucrurile cu adevarat importante in viata ta, trage linie, si protejeaza "investitiile" la care tii.
Buna tuturor,
In primul rand,cred ca stresul ,grijile,problemele nu ne ajuta in dorinta noastra de a ajunge 

.
Si noi ne dorim un
de peste un an,toate cunostintele mele au copilasi,taota lumea vorbeste despre ei,dar eu sunt foarte optimista,simt ca momentul se apropie cu pasi repezi...
E bine,e rau,nu stiu dar asa ma simt eu!
Alisia




tuturor!
