In viata nu e ca in filme...

annablue spune:

Am gasit acum un pic de timp sa ma adun si sa mai scriu trei randuri, pt ca mi-e deja f greu sa mai discut pe tema.
Da, ma bucur ca ti-ai dat seama Mirela ca nu sunt genul care sa se gandeasca la divort, n-as face asta in ruptul capului acum, inca il iubesc enorm si stiu ca si el simte la fel, problema este de modul in care ne potrivim "frecventele".
Chestia cu casa a fost si este un subiect "tabu", el din cand in cand, cand e nervos sau il frec eu cu ceva, aduce in discutie. Oricum, raul a fost facut si nu se mai schimba nimic (n-am de gand sa trec casa pe numele lui doar pe chestie de orgoliu si el stie asta). Stiu ca e ceva care il roade, dar va invata sa se obisnuiasca.
Oricum, despre cazutul din pom, cum a zis Rufus, s-a rezolvat in sensul ca am aplicat exact ce imi sugerai tu Mirela. Si vad cu mare stupoare ca a dat roade desi nu ma asteptam. se vede ca el se simte cu musca pe caciula pt ca se poarta cu "manusi".
Despre subiect nu am discutat pana acum si nici nu am de gand. M-am purtat ca si cum am decupat acea discutie (si totusi ceva s-a schimbat). Cred ca totul tine de atitudinea mea, care nu va mai fi asa schimbatoare si permisiva. De cate ori am trecut peste tot felul de faze, am crezut ca il/ne va ajuta si nu e cazul sa fac tevatura, dar vad ca nu de asta are el nevoie.
Cu iesirea in natura, nu se pune problema, ne chinuim sa punem bani deoparte pt impozitul pe casa si restul cheltuielilor curente (telefon, cablu si intretinere)
Iar relatiile noastre cu ai mei s-au imbunatatit considerabil (ca de altfel si ale lui cu ai mei) asa ca cel putin din pct asta de vedere suntem pe calea cea buna.
Si inca ceva, vreau sa fac o precizare, ca vad ca s-a inteles gresit: eu nu am considerat in momentul in care el s-a intors acasa ca prin asta totul s-a rezolvat, eu am apreciat f mult atitudinea lui fata de rezolvarea problemelor noastre de comunicare. Asta mi s-a parut extraordinar, nu doar faptul ca ne intelegeam bine. Ca doar ne-am inteles bine dupa fiecare cearta (cand ne-am impacat)
Cred ca am depistat cat de cat sursa problemelor dintre noi, anume chiar aceste multe greutati de "familie" pe care sotul meu, in prostia lui, crede ca trebuie sa le rezolve singur. Si, daca la inceput avea si energia sa participe la viata si placerea vietii de familie, lipsa banilor, grijile de zi cu zi si greutatile care ne apasa pe el il darama. Dar, orgolios si capos cum e, nu vrea sa le imparta cu mine. Nu stiu ce sa mai fac si cum sa fac sa-l conving ca suntem doi in treaba asta.
Stau si ma intreb de unde sa gasesc acel profesionist care sa ne ajute sa depasim aceste dificultati... Ca e clar ca numai unul care se pricepe si stie cum sa pornim la rezolvarea lucrurilor ne mai poate ajuta. Altfel, sunt momente in care e tare bine, dar dupa aceea apare iar o "furtuna" cu certuri si discutii si asta din te miri ce motiv.
Faptul ca i-am spus eu acum cateva zile acel exemplu cu sotul care isi ajuta sotia, nu a fost unul dat de mine ca sa i-l arunc in fata, era ceva menit, in discutia pe care o incepusem cu el, sa il faca sa inteleaga la ce ma refeream. Chiar el mi-l ceruse !
Asta e, ma opresc acum si mai incerc sa revin cu completari cand mai pot. Am intarziat sa-l iau pe cel mic de la cresa !


Ana


Annablue si Adita 1.11.2002

puf13 spune:

Imi pare rau de cele ce citesc si desi nu am retete miraculoase, pot doar sa dau exemplu cazul meu, care s-a rezolvat favorabil:
Am locuit cu prietenul meu timp de vreo 2 ani in apartamentul lui (2 camere), dar din motive financiare (un gaj la banca dinainte sa ma cunoasca pe mine) a fost nevoit sa-l vanda.
Ne-am mutat impreuna la mine in garsoniera (proprietate personala inca dinainte sa-l cunosc pe el). Aici nu-i placea nimic: ca-i prea mica, ca e prea frig, ca suntem fumatori amandoi si nu putem fuma unde dormim...toate motivele lui pareau foarte bine ancorate in realitate...
Pana la urma ca sa nu risc cine stie ce iesiri din partea lui m-am hotarat sa ne mutam cu chirie (desi spusesem de la inceput ca eu sub nici o forma nu ma mut cu chirie cand am casa proprietate) si sa inchiriez la randul meu garsoniera.
Pot sa spun ca s-a implicat pana si in aranjarea apartamentului pe care l-am inchiriat, inainte ca eu sa ma mut in el. Si de la tipul care nu facea mai nimic in casa (el lucreaza pe calculator...nu stie sa faca altceva, era motivatia), a ajuns sa puna si gresie si sa dea cu trafaletul si multe altele.
Si in momentul de fata dupa 3 ani stam tot cu chirie si garsoniera mea e tot inchirata. Acum s-a mai linistit cu treaba prin casa dar gasesc destule chestii pe care sa le facem impreuna. De exemplu si lui ii place sa se joace pe calculator. Ok am invatat si eu sa ma joc jocul respectiv si cand n-are chef de nimic comentam impreuna nu stiu ce nivel din joc sau ii cer ajutorul sa trec mai departe. E foarte amuzant ca de fiecare data dupa ce avem discutiile astea il rog sa puna el masa si se conformeaza de minune. Stiu ca asta cere timp dar cred ca e mult mai bine dacat sa ma lamentez ca se joaca toata ziua si decat sa stau la smotru mai bine stau la calculator si am si subiect de discutie interesant pentru el...si nici nu-i reprosez ca eu am muncit toata ziua.

Poate e o idee sa-l mobilizezi spunandu-i ca daca nu-i convine sa stea in casa ta va puteti muta cu chirie din nou iar apartamentul tau sa-l inchiriezi pentru a plati dincolo. Poate ca gasesti sa inchiriezi pe temen lung si chiar sa dispui de o suma frumusica in avans, mai ales ca spui ca e cu 3 camere si poti inchiria ceva mai ieftin cu 2. Iar cei care se vor muta il si vor aranja cat de cat (reparat wc, prize si alte chestii).

Important e sa inventezi solutii chiar daca ti se pare ca nu exista!!!

annablue spune:

N-am mai scris nimic de mult, lucrurile incepusera sa ia o turnura buna, incepea sa se "repare" toata nebunia din ultimul timp si am zis sa nu mai sfredelesc "buba" si sa incerc sa gandesc pozitiv.
E mai bine, sotul meu se preocupa mai mult de fiul nostru, si-a schimbat din tabieturi (si asta fara sa-i spun eu nimic in sensul asta).
Suntem intr-o stare de aparenta liniste, nu ma mai imbat cu apa rece, nu am de gand sa mai las "garda" jos, am hotarat sa nu ii mai atrag atentia la faptul ca nu isi da interesul la ceva sau ca sta prea mult la calculator. Observ cu stupoare ca il deranjeaza mai mult dezinteresul meu decat daca l-as bate la cap.
Azi-dimineata pe drumul spre cresa celui mic insa mi-a trantit parerea lui despre noul meu job (am reusit sa-mi gasesc un job de bona de la 1 martie). Lipsa lui de respect din cele spuse a fost mai mult decat covarsitoare. Il deranjeaza profund ca va trebui sa-l duca el pe cel mic, ca eu n-o sa mai fiu la cheremul lui, n-o sa mai aiba scuza aceea "eu muncesc la serviciu sa aduc bani, tu stai acasa..." pe care mi-o punea ca o placa daca ii spuneam ca sunt obosita.
Nu stiu cum voi mai trece si peste asta, dar sunt hotarata sa nu ma mai las pusa la zid. Vreau sa-l determin sa se implice in viata de familie si in activitatile legate de casa si copil, vreau sa pot sa am o anumita "independenta fianciara" si o voi obtine.
E clar ca lui nu-i convine (voi pleca imediat dupa 7 dimineata si voi veni cam la aceeasi ora cu el) dar nu va avea incotro. Sa vedem cum va fi sa stea el cu Adi, sa-l imbrace el, sa-l schimbe el, sa-l pregateasca el pt cresa... Sa vada cum e sa fiu si eu la munca...
Cred ca mi-am pus la punct o declaratie de independenta si voi actiona in consecinta. Iar el va trebui sa se adapteze...

Ana


Annablue si Adita 1.11.2002

mircea42 spune:

m-ar interesa grozav sa aflu si parerea partii celeilalte. Oare cum o vedea hulitul sot treaba? Ca din senin nu s-o purta el asha!
Apoi, annablue vad ca nu iese din linia multor tovarase de suferinta de pe acest forum, adica se plinge grozav de celalalt, dar nu prea observ urme ale unei intrebari mici de tot: oare eu unde am gresit, unde gresesc?

energy spune:

quote:

---

Originally posted by Bic

Domne' , io am o fixa: mamicile de baieti de moda veche din Romania
Asta e raspunsul la nesimtirea barbatilor de 30-40 de ani din ziua de azi.
Aveti grija ce faceti daca aveti baieti. Nu-i invatati ca faceti voi totul in locul lor, ca peste 30 de ani o sa fie altele in locul nostru.

---

nu-i asa, ca si eu la mama eram printesa mare, nu puneam mana pe nimic, sa nu ma sparg, dar la casa ta nu are cine sa ti le faca, asa ca treburile se impart frumusel si gata (daca pot eu sa curat vasul de WC, de ce nu ar putea el sa duca gunoiul sau altceva??) Nu zice nimeni sa-ti argatesti barbatul cand vine de la serviciu, dar asa se tine o casnicie, cu bun simt.

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
nechezol

mariamunteanu spune:

Annablue, mama ta a facut foarte bine ca ti-a donat tie casa. Sotul tau n-are de ce sa se simta jignit, ar trebui sa fie recunoscator si multumit pt. acest mare ajutor si ca nu plateste chirie sau rata. Mama ta putea sa si-l pastreze pe numele sau sau sa-l inchirieze si sa castige din asta, dar n-a procedat asa. N-o acuza, stie ce stie si pot sa-ti confirm din experienta ca a facut bine.
daca sotul tau vrea sa fie stalpul familiei, sa puna umarul la greul gospodariei din toate punctele de vedere.

Iti doresc numai bine,
maria

annablue spune:

Maria, stiu de ce spuyi ca maica-mea a facut bine, din acel punct de vedere si eu sunt de acord ca a facut bine, eu insa spuneam ca acest lucru mi-a produs mie multa suferinta si probleme in relatia cu sotul (se stie ce orgoliosi sunt barbatii in general).
Mircea, imi pare rau ca ne bagi pe toate femeile intr-o oala, "mult prea hulitul meu sot" nu ar spune nimic, te asigur eu, pentru ca el nu vorbeste despre asa ceva in general, daramite in asa situatie in care eu ma plang de "atitudinea" si "actiunile" lui.
Oricum, e pacat ca n-ai citit toate cele postate de mine la acest subiect sau n-ai citit cu atentie, pentru ca daca ai fi facut-o ai fi observat ca imi pun problema cum sa rezolv aceasta "prapastie" obtinuta din neintelegeri de care suntem amandoi responsabili, plus ca eu incerc din rasputeri de mult timp sa imi repar greselile si sa vin in intampinarea dorintelor lui, doar-doar vom trece peste toate astea.
Imi pare cam simplista abordarea si modul in care privesti lucrurile. As putea spune chiar superficial.
Energy, sa stii ca eu sunt de acord cu Bic, femeile cand se vad la casa lor, chiar daca n-au facut mai nimic la casa parintilor, se mobilizeaza. Parca barbatii nu o fac chiar asa aprig. Poate datorita faptului ca stiu ca daca nu fac ei, facem noi, ca daca apare si un copil, e musai sa ii asigurtam celui mic consditii, mancare, curatenie, educatie, etc.
Poate sunt eu acum prea radicala, cu pata pusa. Dar adevarul nu e departe de spusele mele.
Va pup si va doresc cat mai putine probleme/deloc cu partenerii vostri, fie ei barbati sau femei.
Pupici

Ana


Annablue si Adita 1.11.2002