Casnicie pe ultima suta de metrri????
Raspunsuri - Pagina 2
Rufus spune:
Comportamentul agresiv al barbatilor fata de femei are o singura explicatie: evidenta ca el este mai puternic ca ea. Cred cu tarie ca, daca situatia ar fi inversa, am auzi de barbati caftiti la tot pasul. Spun asta pentru ca nu trebuie sa credeti ca barbatii sau femeile gandesc cu minti diferite, ci doar din pozitii diferite.
Si pentru ca nu-s tari la bataie, femeile si-au dezvoltat alte abilitati, cu care contracareaza forta masculina. Aici vorbim de un simt in plus, de tot felul de intuitii care, la urma urmei, dau farmec unei femei adevarate. De aceea am spus intotdeauna ca, daca o femeie vrea ceva, trebuie numai sa-si foloseasca darurile cu care este inzestrata.
Si ce sa faca totusi Lana, Uki si multe, multe altele?
Ceva a stricat echilibrul (cel putin aparent) al relatiei. Sentimentul de suprematie masculina al sotilor denota lipsuri in educatia lor, rataciri in capacitatea de supravietuire ale sotiilor sau, pur si simplu nefericite intamplari. Toate pot fi, teoretic, reparate. Dar daca un animal nu ataca o femela cu pui, cu atat mai putin un barbat nu trebuie sa fie agresiv cu o femeie insarcinata. A lui sau a altuia.
De aceea, sfatul meu in aceste situatii este unul singur: fugi cat te tin puterile de bestie. Esti (sunteti) in pericol!
http://community.webshots.com/user/tora97
uki spune:
Mda... Rufus! cre'ca ai totusi dreptate, tine de educatie in unele cazuri! Cel putin al meu, unde mai pui ca provine si de la tara...
Si totusi, tu(Rufus) chiar ne intelegi pe noi-femeile, sau zici si tu asa... sa te simpatizam???
vezi cum e cu increderea asta?
Multumim oricum!
Gabriela si
Mariuca
Ce bine ca esti...ce mirare ca sunt!
jewelled spune:
Sa aveti o zi minunata si fara motive de tristete!
Am tot citit , am plans, am comparat problemele noastre ca mame si femei, si este uluitor sa descoperi ca aproape toti barbatii gandesc in acelasi mod!
Trec 
prin aceeasi criza relatata de tine Lana si nu pot intelege cum un om din a carui sange, carne si sentimente a fost plamadita o fiinta viitoare, poate avea un comportament de 
?!
Am o 
de 8 ani , o 
de copil , buna la suflet, inimoasa si harnica. Desi a venit pe lume in conditii vitrege (tratamente contra sterilitatii !), chiar din primele luni de 
am fost bruscata pe motiv ca dormeam prea mult iar mancarea nu era incalzita cand DOMNUL revenea de la serviciu !
Atunci n-am inteles ca este un semnal de alarma, anii au trecut , problemele de comunicare au aparut, in momentul de fata suntem in pragul divortului, eu ma simt tradata in sentimentele mele, simt ca am investit sentimente , munca bruta si finante intr-un 
aflat in deriva!
Doar gandul si dragostea pentru de fiica mea, venita pe lume fara sa ceara, cu doi parinti vinovati de destramarea relatiei.
Sper din suflet intr-o minune cereasca, asa ca am chemat un preot sa faca o sfestanie a casei, am fost sfatuita sa dau un acatist la Sf.Mucenic Mina
.
Dar toatea astea numai din partea mea ! Din partea lui , nimic...
Asa ca vezi Lana fiecare parere este subiectiva, poti doar sa le centralizezi, si sa-ti faci o idee de cum ti-ar fi mai bine!
Iti dorim 
sanatos la minte si la trup, voinic, si iubitor, si noi celelalte mamici vom fi mereu aici, langa tine.
mircea42 spune:
Fara indoiala iar imi voi ridica in cap unele doamne, dar imi asum riscul.
Cel mai mare dusman al nostru in viata sint prejudecatile. Ele confera ceva siguranta, cind te stii in pas cu lumea, si constient implicit ca vei avea suportul acesteia daca vreun proscris te ataca. In pas cu lumea, cu regulile societatii, se poate intimpla sa fii insa alaturi de realitate. Care, ultima, are ea ambitul de a fi nu o data mai tare ca regulile oamenilor.
Fetelor, intr-adevar este incomod cu burtica. Cu greturile, cu grijile categoric astronomice ale acestei stari. Dar uite insa ca asa vrea sufletul barbatului, ca nici el sa nu se simta prea bine cind brusc nu mai e ce era, in ochii sotiei. Tineti acestor soti (inclusiv mie, recunosc) cite predici vreti, dati exemple din vecini sau din cartile lacramoase, animalul din noi nu se vrea pus in atelaj. Faptul ca-i plina lumea de plinsete ale femeilor care se asteptau la o alta reactie a perechii lor de mariaj, arata ca si doleantele barbatilor trebuie luate in seama. Chiar daca ei nu au greturi, nu-si simt picioarele umflate etc. etc.
Si aici reamintesc ca ei din cu totul alte motive decit o femeie dau pe la starea civila... O carte foarte realista, ceva cu marte si venus, spunea ca: daca va inchipuiti ca s-au insurat doar pentru ca gatiti bine, sinteti pierdute. Barbatul indeobste vrea, prin casatorie, sa tina o femeie, din punct de vedere sexual, doar pentru el. Sa o scoata de pe piata sexului, cum adaugau autorii cartii. Restul sint povesti. Ne-om gindi noi si la copii, dar asta-i valabil la putini si indeobste trecuti de o anumita virsta.
Extinzind dorintele (mai mult sau mai putin marturisite) ale barbatului din momentul mariajului, el spune da si pentru ca a fost dat gata de fericirea nemaipomenita a lunilor in care Ea ii zimbeste, ii spune ca e tare si destept, il admira.
Este ca asa se petrec lucrurile in lunile care preced mariajul si citeva pe urma? Este.
Apoi, in ton cu nemiloasa lege a firii care duce la plozi, partea frumoasa dispare pentru barbat. Este momentul in care el da inapoi, punct in care ii sar in cap toate categoriile umane posibile (inclusiv tatii, vecinii care in urma cu 20-30 ani faceau la fel), toate forurile cu putinta, toate religiile de pe mapamond. E un fel de a cere animalului in jug sa traga, dar sa nu primeasca mincare, ori cel putin ceea ce ii place lui.
Faptul ca-i plina lumea de plinsetele femeilor indurerate ori de revolta sigura pe ea acelorasi, arata ca fenomenul este mai mult decit extins. I se toarna impricinatului in ureche despre responsabilitate, despre faptul ca nu e in pas cu lumea (ah, gura lumii!), ba chiar ca trebuie sa se trateze la psihiatru. Curat gesturi menite sa aduca reconcilierea! Si uite asa unii domni insurati se apuca de munca nesfirsita, altii de trascau, altii de curve (a nu se uita ca si ele sint tot femei, viitoare sau mame in exercitiul functiunii!) sau chiar de alti domni, daca nu cumva au mai multe eshecuri heterosexuale la activ. Astea-s cazuri intrucitva fericite, existind si acelea in care aceiasi isi bat nevestele copiii (asta chiar ca e aiurea, dar orice lucru se intimpla trebuie inainte de toate inteles, ii trebuie intelese resorturile, si abia apoi sa ne lansam in condamnari) ori o intind in lume. Altii isi executa menirea comandata de altii, dar dupa un timp ii vezi ca se ingalbenesc ca luminarea, ochii capata pozitie fixa si cei din jur ce mira pai cum.
Intreaga tarasenie nu e neaparat obligatorie sa aiba o solutzie. Caci asa e viata, plina inclusiv de negru si cenusiu. Parca ar merita insa incercat insa ceva. Ca nevasta sa-i spuna jumatatii: “Mon cher / Scumpule / Dragule, mi-e teama ca nu pot sa te ajut, dar iti inteleg din plin disconfortul”. este o vorba care face minuni, cel putin asa se lauda psihologii.
Multe neveste, viitoare sau prezente mamici vor sari insa in sus: “Cum, domne, eu cu picioarele precum butea ori trezite de trei ori pe noapte de bebelush, sa-i mai spun asha ceva??!”.
Bineinteles ca, daca privesti pretentia masculilor prin recea si rigida morala sociala, cererea lor este de tot blamul. Aratati-mi insa alta care sa indrepte macar putzintel lucrurile. Eu n-am reusit sa vad.
Bineinteles ca vreun sfert dintre recalcitranti finalmente revin pe calea cea buna. O fac insa pentru ca, vorba unui celebru banc cu Ivan beshtelit de militian pe cind urina pre zidul Kremlinului, nu mai au resurse, nu ca ar fi fost convinsi de forta publica.