Saracie sau hotie?

Uitati ce ni s-a intamplat azi la birou. Noi suntem la teajul 1 intr-o cladire babana, model comunist, ideea e ca e un hol din care intri in fiecare birou. Cum nu suntem multi, nu s-a facut o receptie, sa se inchida locul, ca noi suntem singurii la etaj.
Azi, intra o femeie, nu pot spune tziganca, parea numai amarata, cu o fata, copil, pana in 10 ani. Ne-a cerut niste bani, ca i-a murit un copil, si sa-l inmormanteze.
Atat mi s-a frant inima, intamplarea a facut sa nua vem nici eu nici colega mea bani. Daca am fi cautat bine, poatye gaseam vreo 15 mii impreuna, si nu exagerez. Asa ca nu i-am dat femeii, si i-am spus ca ne pare tare rau. In momentul respectiv era la noi in birou si un pusti de la noi, care e pe la contabilitate, invata si el...
In paranteza va spun, ca mai avem doi colegi mai pontosi, care mai fac si glume proaste, nu numai glume bune.
In fine, pleaca femeia, dupa care, la vreo 15 minute, vine pustiul si spune ca nu-si mai gaseste telefonul, si ca suna pe telefon de pe fix, si colinda birourile, sa vada daca nu l-a uitat pe unde a fost. Nu l-a gasit. S-a gandit apoi ca l-a luat vreunul din cei doi glumeti. S-a dovedit a nu fi asa.
Au reconsituit ei istoria, si si-au dat seama ca telefonul nu putea fi luat decat de catre femeia cu copilul. Si asta in timp ce biroul NU ERA GOL, mai era un coleg al nostru, dar pozitia biroului respectiv le-a permis vizitatorilor sa puna mana fara sa fie observati!
Fuse si se duse....
Asta ce e? Saracie, sau hotie?
Nu mi-a mai parut rau ca n-am avut bani sa le dau. Poate gresesc. Chiar asa, te impinge disperarea la hotie? Pe cine sa mai credem? Poate sunt amarati pe langa care trecem si nu le dam nimic, pentru ca nu-i mai credem. Pentru ca sunt prea multi cei carora le dam, si care nu-si cumpara o paine, ci tigari, sau mai rau, droguri....

Anca si papusica Eliza (26.august.03)