Cum "arata" o cearta cu sotul?

axxa spune:

Tot timpul am vrut si l-am rugat sa admita macar ca greseste, si poate asta ar fi un punct de plecare pentru a se schimba. Dar nu. NICIODATA nu a spus: "da, ai dreptate" sau "da, aici am gresit"...nuuuu...
Thanks, Giuliano.
Apropo de prietena ta, Loma, sa stii ca ma regasesc si eu intru catva in ceea ce spui tu: de multe ori, mai ales la inceput, cand nu eram foarte obisnuita cu el, simteam atata revolta si neputinta in fata lui, incat imi venea sa il imping, sa dau in el, sa ii fac ceva, pentru ca il simteam mai puternic (si el are o statura destul de ...in comparatie cu mine), si cu ascendent asupra mea...si terminam prin a plange .
Ok. Asta e. Fiecare cu...

ana_a spune:

hm... fetelor, eu una nu stiu sa ma cert! La noi eu incep evident, si al meu ma lasa balta bolborosind singura! ba mai mult decat atat cam de cele mai multe ori...ma convinge ca nu am dreptate si ca cearta e degeaba si uneori chiar este degeaba.Dar violentza? nu! nici nu cred ca as putea suporta asa ceva! As si pleca de acasa sa stiu ca ar ridica mana sa loveasca!
Dar cred ca cunosc cazul axxei am prieteni in genul acest, nu stiu, eu nu as putea sa convietzuiesc cu un barbat care sa fie mai artzagos ca si mine, ar iesi scantei de-a binelea!
Dar am vazut la parintzii mai un stil de viatza tare...ciudat! Si pentru ca se intzeleg foarte bine ... tot respectul pentru mama. Tata nu e violent, nu a dat niciodata in mama dar in schimb... e fff coleric, tzipa si zbiara de zici ca acuma da cu noi de pamant... Nu ar fi instare sa omoare o furnica din rautate, dar nici in ziua de aiz nu-mi pot da seama de unde atata zbierat si tzipat in capul lui!(vecinii nostri nu-s convinsi ca tata nu o bate pe mama)

Ana si Stefan, minunea lui mami si tati!

axxa spune:

...Ana, m-ai facut sa rad..."vecinii nu sunt convinsi ca tata nu o bate pe mama"...super. Imi si inchipui mutrele lor curioase si dezaprobatoare...hahaha.
Altfel spus, mai pe toate va aud ca barbatii tac, va lasa sa va faceti numarul, sunt calmi...asta sa insemne oare ce intuisem eu inca de cand am formulat intrebarea? Adica sa fi sarit barbatul meu calul cam mult? hm?

casandra spune:

--------
Altfel spus, mai pe toate va aud ca barbatii tac, va lasa sa va faceti numarul, sunt calmi...asta sa insemne oare ce intuisem eu inca de cand am formulat intrebarea? Adica sa fi sarit barbatul meu calul cam mult? hm?
----------
Eu cred ca preponderent au raspuns fetele care au soti calmi, care trec cu vederea toanele sotiei. Cele care au soti mai cu artag e posibil sa nu fi raspuns, ca sa nu faca reclama proasta sotului, mai ales daca sotia nu isi pierde cumpatul cu una, cu doua.

ralualexandrei spune:

Cum arata o cearta la noi? Hmmm,depinde daca am chef de cearta incep pe un ton rezonabil si cand vad ca ma da la intors sau se face ca nu-ntelege imi ies din pepeni si ridic tonul daca si el are chef de cearta ridica si el tonul si continua sa ma abureasca si sa ma vrajeasca ,sa-mi abata atentzia de la subiect si eventual sa-mi spuna ceva sa ma usture(nu sunt incluse invectivele).In faza asta el se enerveaza cel mai usor si pleaca in alta camera.Daca are limba prea ascutita ma enervez atat de tare ca ma bufneste plansul de furie si imi vine sa-i trag cateva (dar asta e doar o intentie infantila ,e ceva in genul luptelor pe care le duceam cu baietii in scoala cand ma trageau de coade).Daca n-are chef de cearta ma lasa sa bomban si ma intrerupe din cand in cand cu un "iarta-ma pisi",daca n-am chef de cearta eu si incepe el, il privesc ceva in genul "ce ai? ai innebunit?"sau ii spun in fatza ca n-am chef de cearta cu el si sa nu-si raceasca gura de pomana.Oricum de violentza nu poate fi vorba si nici macar de vorbe urate.

Andra ,mamica lui Robert si a Mariei album no1 album no2

anna spune:

Este lucrul care ma impiedica sa merg mai departe, sa fac pasul cel mare.Suntem de 3 ani impreuna.ma recunosc inclusiv in intentia copilaroasa de a riposta si...sfarsitul ala in care eu plang..Eu in schimb am promisiunea de schimbare, dar fara mari sanse zic eu, caci asa decurg certurile si rareori altfel.Of.Si, la fel, sunt enorm de multe lucruri bune pe care le iubesc in el...Cum sa fac?

iulian1969g spune:

quote:

---

Originally posted by anna

Este lucrul care ma impiedica sa merg mai departe, sa fac pasul cel mare...Eu in schimb am promisiunea de schimbare, dar fara mari sanse zic eu, caci asa decurg certurile si rareori altfel.Of.Si, la fel, sunt enorm de multe lucruri bune pe care le iubesc in el...Cum sa fac?

---

Eu nu mai sunt acelasi cu cel de acum 12 ani (cand m-am casatorit); de asemenea nici sotia mea nu mai este cea de atunci. Sa sti ca exista diferente notabile. Si aici ma refer in special la rabdare, blandete, simtul umorului, intelepciune.... Eu simt ca lucrurile s-au imbunatatit simtitor (atat la mine cat si la sotia mea).

Problema care se pune este aceea ca intr-un cuplu aceste diferente poti fi atat spre bine, cat si spre rau...lucrurile se pot imbunatati, dar se pot si inrautati!... Sunt tot felul de variante care pot aparea...

Deci cel mai mult conteaza bunavointa fiecaruia dintre parteneri de a se schimba in bine! Este dispus sa faca eforturi in acest sens? Daca da, atunci acest lucru este un bun motiv de a incepe o viata impreuna. Dar daca partenerul/ambii parteneri arata superficialitate, nu este bine...


Parerea mea...


Giuliano

alina023 spune:

Eeeee, nu toti barbatii sunt calmi si cel mai bun exemplu e sotul meu. Daca ii sare mustarul tipa de zici ca mai are putin si ii sar ochii din cap, moment in care se decide soarta conflictului respectiv. Daca cedez primului impuls (si uneori o fac) urmeaza cateva minute de urlete (asta daca nu suntem cu pustiul; daca e, ma abtin eu) si zbierete de zici ca esti la Zoo in cusca maimutelor. Dupa cearta urmeaza o zi, doua de liniste totala. Asta se intampla pentru ca suntem amandoi foarte incapatanati si orgoliosi. Ce am incercat eu sa fac de cand a aparut bebe, a fost sa incerc sa fiu eu mai calma si am observat ca mergem spre bine.
Cred (si experienta mi-a demonstrat-o) ca cel mai destept cedeaza. Chiar daca lui ii turuie gura ca o moara stricata si chiar daca eu nu am chef sa-l ascult nu trebuie sa ii raspund in acelasi fel. Pot sa-i raspund fie pe un ton glumet fie pe unul impaciuitor si garantat se aplaneaza conflictul (bag mana in foc ca sunt foarte putini barbati care nu ar ceda daca folositi tonul potrivit).
Pupici si certuri cat mai putine (sau nu?)

anna spune:

Multumesc,Giuliano.Bunavointa este dar nu are" efect" ca sa spun asa pe termen lung(adica pana la sfarsitul discutiei).Sfarsitul e mai mereu acelasi si dezamagirea mea apare in nou.Poate,in timp...Dar eu as vrea repede-repede...:)Caci simt tare cum timpul se duce..
Axxa, la tine nu s-a intamplat gestul "suprem", la mine da si nu am putut pleca.Iar de aici un munte de framantari ale mele.
El spune ca nu "frica de a ma pierde" ci "dorinta de a ma face fericita" il indeamna spre a incerca promisiuni.
O pastila de intelepciune, un faramits de calm...

Oana C spune:

Noi sintem casatoriti de 20 luni si nu am avut nici o cearta mai serioasa pina acum; de fapt, ne-am certat numai odata ... adica nu a fost cearata, mai mult neintelegere.
S-a intimplat acum vreo 2 luni, cind inca mai eram in perioada "poftelor" (acum am 15 saptamini) si am vazut la tv o reclama la popcorn; cred ca era vreo 10:30pm si el tocmai venise de la magazin de unde imi cumparase alte "pofte"; i-am spus ca vreau popcorn si el a crezut ca imi bat joc de el (pt ca abia se intorsese cu altceva pt mine); asa ca m-a intrebat daca nu mai pot astepta pina dimineata; i-am zis ca nu pot astepta (chiar vroiam popcorn! - si lui nu-i prea place); el m-a intrebat daca fac misto de el; i-am spus ca nu. Am tacut pt ca tocmai incepuse un show la tv care ii place, asa ca m-am gindit ca il las se se uite la tv apoi il trimit (chiar mi-era pofta!); dupa ce s-a terminat showul am asteptat sa vad daca se duce de unul singur, fara sa il mai intreb eu; au trecut vreo 30 min si el nu a zis nimic (asta era pe la 12 noaptea), asa ca l-am intrebat/spus "credeam ca ai inteles ca vreau popcorn!"; deh, trebuie sa imi amintesc mereu ca barbatii nu au prea mare putere de intuitie, asa ca pina nu le explici ce vrei ei nu inteleg nimic, asa ca el nu intelesese mesajul; el mi-a spus ca deoarece nu i-am mai spus sa se duca la magazin, a crezut ca nu mai vreau popcorn si ca, oricum, este prea tirziu, pt ca magazinele sint inchise; dar aici avem 7-11 si wal-mart, magazine care sint deschise 24 ore; i-am spus sa se duca acolo; el iar a crezut ca imi bat joc de el; eu i-am spus ca intr-adevar vreau popcorn (fara tipete de ambele parti); el a plecat din camera (si a pocnit usa de la un alt dormitor), eu i-am spus ca e un prost daca face asa ceva pt ca se raneste singur si distruge casa fara nici un motiv, apoi m-am imbracat si am iesi furioasa pe usa si i-am zis ca o sa conduc la miezul noptii de una singura si poate ma omoara cineva (pt ca cu o noapte inainte a fost o tentativa de rapire cu arma la wal-martul la care mergeam eu); el a venit dupa mine la masina; am intrat amindoi in casa, unde i-am explicat ca de cind eram mica aveam pofte (mama mi-a spus ca tot timpul cind imi era pofta imi saliva gura si ea isi dadea seama de asta); apoi el m-a intrebat ca de ce nu i-am spus asta de la inceput, apoi s-a imbracat si a plecat sa imi aduca popcorn (era 1:30am); a venit inapoi, iar eu am mincat fericita o punga intreaga de popcorn, nu inainte de a-i multumi cit mai dulce pt asta; a vazut cit de fericita era si a inceput sa zimbeasca.
Cred ca am invatat citeva lucruri din asta:
-barbatilor trebuie sa le explici ce vrei, nu sa astepti sa te inteleaga ei
-comunicarea inca de la inceputul discutiei este foarte importanta (nu astepta sa incepeti sa tipati ca sa comunicati, faceti-o inainte de a se incinge spiritele)
-inainte de a spune ceva care sa il raneasca (si reciproc), gindeste-te ca respecti persoana de linga tine si ca mai tirziu o sa iti para rau pt ce ai spus

ps: o sa mai scriu despre tema asta, pt ca pina acum 2,5 ani, inainte de a ma intilni cu sotul, am avut un prieten care ma abuza (batea, lasa singura acasa, mergea in fiecare zi la diferite activitati cu "tovarasii" lui, bea, nu-i placea sa munceasca si era tot timpul cu ochii dupa altele). Am invatat foarte multe atunci.

Take care,
Oana 15 sapt si foarte fericita in casnicie!!!!