Cum reactionati cand sotul pleaca in delegatie?
Raspunsuri - Pagina 2
claudiap spune:
hehehe tibi...ce sa zici si tu?!
(na, ca si pe mine ma mananca limba)
Floare de Colt spune:
Sotul meu este tot cercetator si participa de cateva ori pe an la diverse conferinte internationale. A plecat chiar cand Teodora avea 4 zile pentru o saptamana in Olanda(pe atunci locuiam in Ro). I-am spus sa plece si sa nu isi faca probleme, ca ma descurc eu singura.
Cand pleaca sunt fericita pentru el ca are ocazia sa calatoreasca si sa vada locuri noi, sa cunoasca oameni de natii si culturi diferite. Din pacate de cele mai multe ori programul este atat de incarcat, de dimineata pana seara tarziu, ca de multe ori nu vede aproape nimic.
Interesant este ca eu sunt cea careia ii place sa calatoreasca(este visul meu de-o viata) si nu prea am avut ocazia sa o fac pana acum, iar el nu este asa incantat. Lui i-ar place (si in concediu 
) sa stea sa citeasca.
Saptamana trecuta a primit o oferta sa lucreze pentru 3 luni in Germania. Eu i-am spus sa plece si sa nu "piarda" nici un tren. Sa ia decizia care considera el ca este cea mai buna pentru el din punct de vedere profesional si sa nu se gandeasca la mine si la Teea, ca noi o sa ne descurcam, chiar daca o sa ne fie tare dor de el.(nu i-am spus ca o sa ne fie dor). El, desigur ca nu a acceptat, pentru ca nu putea sa ne lase singure trei luni.(nu din lipsa de incredere).
Nemtii au mare nevoie de el( face microscopie electronica si studiaza acum un material foarte special si se pare ca nu au gasit in Europa alt expert)asa ca au venit aici si i-au propus sa mearga macar o saptamana pe luna acolo. A acceptat si ieri a semnat cel putin 20 de hartii. L-au intrebat si de scoala generala si de religia si daca face parte din Biserica Scientologica, daca face parte din nu stiu ce organizatie nazista, l-au pus sa declare ca nu o sa primeasca cadouri, l-au intrebat de mine, numele meu inainte de casatorie si multe alte bazaconii. Maaaa, da ciudatii mai sunt nemtii astia!(Fetelor din Germania, chiar asa ciudati sunt????)
Daca sunt geloasa cand pleaca?
Nu imi permit sa ma gandesc la asa ceva, pentru ca prin gandurile mele as putea eu sa atrag asa ceva, chiar daca lui nici prin cap nu i-ar trece. Asa ca, am incredere in sotul meu, il mentalizez iubitor, cald dragut, sotul si taticul perfect si chiar asa decurg lucrurile.
Castig ceva daca as gandi negativ? As avea numai de pierdut. In primul rand mi-as face rau mie prin rezonantele negative pe care le-as avea si nu in ultimul rand fetitei noastre(vezi "KARMA PURA")
Va pupicesc,
Floare de colt
Deschide poarta sufletului si vezi in tot ce te inconjura splendoarea lui Dumnezeu
Marina spune:
da ce te faci cand sotul e marinar si pleaca 6 luni ? (hihihi)
Marina
claudiap spune:
Marina....zici MULTUMESC DOAMNE!!!!:):):)
(glumesc...ca tot a zis sotul meu mai sus ca sunt cea mai fericita femeie cand pleaca el in delegatie)
diana12 spune:
Marina, hai sa iti zic cum a reactionat mama mea, casatorita fiind cu un marinar.
Dragostea a fost asa de mare incat l-a luat de sot cu toate ca toata lumea ii zicea ca o sa stea mai mult singura si el o sa fie mai mult plecat.
Mama a nascut, din nefericire, primul copil mort. Tata era departe, pe mare, si nu va inchipuiti ce durere a fost in sufletul ei. Tata si acum ne mai povesteste cum a primit telegrama de la mama, "nascut baiat mort". Erau amandoi neputinciosi si departe unul de altul. Atunci, i-a promis mamei ca la urmatorul copil va fi langa ea. Nu a fost sa fie, cand s-a nascut fratele meu era pe mare si din cauza unor probleme pe care le-au avut pe vapor nu reusisera sa ajunga in tara la data stabilita. Asa ca pe fratele meu l-a vazut la doua luni dupa ce s-a nascut.
Cand m-am nascut eu si-a luat concediu ca sa poata sa fie langa mama. Cand eu aveam trei ani, tata era pe mare si le-a luat foc vaporul in mijlocul marii, lucra pe un petrolier. Se pare ca atunci a tras o spaima fantastica si din povestirile lui ne tot spune ca in momentul ala singurul lui gand a fost ce vor face copilasii lui fara el si cum se va descurca sotia lui sa ii creasca singura. In fine, totul s-a terminat cu bine, iar dupa un an de zile tata isi dadea demisia din marina, si-a platit contractul, am senzatia ca pe vremea aia trebuia sa stai in marina inca zece ani dupa ce terminai institutul.
Asta a fost o decizie care a bucurat-o pe biata mama, care de fiecare data cand pleca tata "pe mare" statea intr-un stres continuu.
Asa ca Marina, nu cred ca e usor sa fii sotie de marinar si imi inchipui ce greu trebuie sa iti fie.
Numai bine, Diana & Ecaterina
Ochii care nu se vad se uita doar daca dai de prea multa fericire...
diana12 spune:
Marina, hai sa iti zic cum a reactionat mama mea, casatorita fiind cu un marinar.
Dragostea a fost asa de mare incat l-a luat de sot cu toate ca toata lumea ii zicea ca o sa stea mai mult singura si el o sa fie mai mult plecat.
Mama a nascut, din nefericire, primul copil mort. Tata era departe, pe mare, si nu va inchipuiti ce durere a fost in sufletul ei. Tata si acum ne mai povesteste cum a primit telegrama de la mama, "nascut baiat mort". Erau amandoi neputinciosi si departe unul de altul. Atunci, i-a promis mamei ca la urmatorul copil va fi langa ea. Nu a fost sa fie, cand s-a nascut fratele meu era pe mare si din cauza unor probleme pe care le-au avut pe vapor nu reusisera sa ajunga in tara la data stabilita. Asa ca pe fratele meu l-a vazut la doua luni dupa ce s-a nascut.
Cand m-am nascut eu si-a luat concediu ca sa poata sa fie langa mama. Cand eu aveam trei ani, tata era pe mare si le-a luat foc vaporul in mijlocul marii, lucra pe un petrolier. Se pare ca atunci a tras o spaima fantastica si din povestirile lui ne tot spune ca in momentul ala singurul lui gand a fost ce vor face copilasii lui fara el si cum se va descurca sotia lui sa ii creasca singura. In fine, totul s-a terminat cu bine, iar dupa un an de zile tata isi dadea demisia din marina, si-a platit contractul, am senzatia ca pe vremea aia trebuia sa stai in marina inca zece ani dupa ce terminai institutul.
Asta a fost o decizie care a bucurat-o pe biata mama, care de fiecare data cand pleca tata "pe mare" statea intr-un stres continuu.
Asa ca Marina, nu cred ca e usor sa fii sotie de marinar si imi inchipui ce greu trebuie sa iti fie.
Numai bine, Diana & Ecaterina
Ochii care nu se vad se uita doar daca dai de prea multa fericire...
Otilia spune:
Eu, cind sotul meu pleaca de acasa singur pentru vreun contract (s-a intimplat asta toata perioada cit am fost gravida... ce noroc am avut ca n-am nascut singura!...) reactionez asa:
1. Ma bucur ca o sa-mi aduca bani!... 
2. Nu ma bucur pentru ca-mi este frica sa ramin singura, mai ales noaptea!...
3. Ma bucur ca ma lafai in tot patul... ... si ca ma uit la ce emisiuni de TV vreau eu, fara sa ma mai cert cu nimeni!...
4. Nu ma bucur ca nu mai are cine sa spele vasele... 
5. Iar nu ma bucur ca nu mai are cine sa se duca la cumparaturi... 
...si lista ar putea continua tot asa... 
@+...
Otilia & La Adelita 
(6 luni)
Karla spune:
Fetelor toate sunteti niste scumpe: ma simt ca o caracatita acaparatoare...
Ce ma bucur de ce puncte forte voi avea: apropo de ce idei mi-ati dat: sa ma uit la televizor, sa ma plimb prin magazine, sa am timp si pentru mine si sa-i fac o lista cu cadouri.
Acum sunt fericita: vad si partea buna a lucrurilor!!!
Va voi povesti cum voi reactiona si cand se intoarce..
danab spune:
Si sotul meu pe vremea cand eram in tara pleca des in delegatii in strainatate.Partea buna era ca fiecare calatorie insemna bani destul de multi in plus, partea rea ca statea intre 1 si 3-4 luni de mi se facea un dor de el...De doua ori am fost si eu plecata cu el in Franta pentru cate o luna, si a fost suficient pentru mine ca dupa aceea sa-l bat tot timpul la cap ca e cazul sa o luam spre vest...
Cel mai tare ma deranja ca trebuia sa dorm singura noaptea-si-mi era o fricaaaa-dar am rezolvat rapid problema cu vecina care venea si dormea cu mine.Era super dar ne apuca dimineata povestind si trebuia sa merg la servici ...
Cat era sotul plecat nu gateam aproape nimic-ceea ce si urasc de-altfel, ma plimbam, ma intalneam cu prietene, adunam trupa si mergeam la munte pentru o saptamana , doua; eram din punctul asta de vedere super incantata pentru ca eu pasionata fiind de munte nu gaseam in sotul meu un partener pentru o drumetie montana
Cand pleca pentru cate o luna ma gandeam ca este o buna ocazie sa mai respiram unul fara altul ceea ce cred ca intr-o relatie cateodata este chiar benefic.
Dar acum ca avem un bb, nu as mai vrea sa plece nicaieri, este mana mea dreapta si fara el mi-ar fi foarte greu.
Dana si Mihai
papadie spune:
Delegatiile sunt floare la ureche :-))) Sa vedetzi ce petreceri se fac la sotzu' la serviciu "da' numa cu departamentul" a se citi fara neveste, barbati, cupii ,pisici, tantitze si tantei...Pfuiiiiiiii si fac si excursii...tot cu "departamentul". 
Sä fim senini!