Criza varstei de 30 de ani!
Raspunsuri - Pagina 3
ruxij spune:
Voi implini 33 ani in ianuarie acum si de la inaltimea varstei mele:)), pot sa va spun ca de abia acum visez si stiu ca toate visele se pot implini. Acum sunt convinsa ca stiu cum si pot sa fac ca visele sa se implineasca, ceea ce nu puteam la 20 ani. Indrazniti sa visati acum si veti avea puterea de a va realiza toate visele.
Bb al meu a venit la 30 ani. Poate mai fac unul, nu stiu cand.
Cu frumusetea e mai nasol, dar oricum cred ca e mai bine acu decat la 40 si sunt hotarata sa dau jos macar 10kg, ceea ce ar trebui sa ma intinereasca putin:)). In rest, ma simt excelent, la 20 de ani nu stiam pe ce lume sunt, nu mai vreau sa am varsta aceea:))
Edessa spune:
Fetelor, cu riscul de a nu da bine printre voi, eu trebuie sa recunosc ca am trecut printr-o criza acuta care a inceput cu o luna inainte de 30 si m-a tinut cam un an si jumatate ( zic eu ca atunci am depasit intr-un fel hopul). Mi s-a parut cea mai groaznica perioada din viata mea, nu ma mai regaseam in nici un fel. Nu imi mai tihnea nici acasa, nici la serviciu...nicaieri. Iar cu doctoratul am intrat intr-un con de umbra, in sensul ca mai bine de un an am refuzat sa mai ...judec in aceasta directie. Mi s-a parut ca s-a sfarsit cu mine: nici suficient de tanara, nici apetisanta ca altadata, nici aranjata pe deplin dpdv profesional, nici prea sanatoasa...peste tot doar nisipuri miscatoare!!!! Singurul lucru concret care era in viata mea si pe care ma simteam mandra ca l-am facut era fetita mea ( care crestea frumoasa si sanatoasa...., si creste in continuare...:)) ). Ideea de a mai face inca un copil m-a disperat de-a dreptul! Fiindca si rabdarea mea se dusese dejape apa sambetei.
Nu stiu exact cum m-am autoconvins sa depasesc momentul, ca altii nu m-au determinat sa o fac . Si se lasase cu multe si dese partide de bocit chiar. Un soi de explicatie mi-a oferit-o medicul meu endocrinolog, care mi-a specificat ca dupa 35 de ani o sa imi treaca si aceste <pusee hormonale>, fiindca intre 30 si 35 de ani intr-o femeie este un fel de ...revolutie!!! Asa ca ma consolasem ca tine DOAR vreo 5 ani!!
Acum m-am mai obisnuit cu ideea de trecere a timpului ( nu ca as fi realizat ceva deosebit intre timp, dar...)si la 40 mi-am jurat sa nu ma mai apuce pandaliile!
Oi fi eu mai pesimista poate, dar mi s-a intiparit de vreo 15 ani in minte o vorba:<<Timpul nu vine, timpul pleaca>>
P.S. Pana si indrumatorul meu de doctorat m-a incurajat atunci cand mi-am propus sa am bb-ul, zicandu-mi ca toate au un ceas al lor iar peste aceasta programare nu merita sa intri cu picioarele. Si am facut bebele atunci....iar cand am trecut prin criza cu pricina...tot scumpica mea m-a salvat!
cipcipcip spune:
Si eu am trecut( si mai trec) printr-o criza de 30 de ani (mai am putin si implinesc 32). La 20 de ani si eu aratam bine si ma incredeam in mine si credeam ca tot pamintul imi sta la picioare si nici nu inchipuiam vreodata ca o sa am 30 de ani si o sa-mi apara fire albe de par si restul. Inca mi se pare ca viata mea adevarata a fost intre 20 si 30, acum stau si-mi numar ridurile si firele albe si cind ma gindesc ca si mai rau o sa fie de-acum inainte m-apuca bitul si mai rau.
Am obesrvat ca unii trec prin viata si accepta faptul ca imbatrinesc cu mare seninatate...ii invidiez. Eu urmaresc degradarea corpului si ma apuca disperarea ca intr-o zi o sa fiu batrina si scofilcita 
Daca vedeti vreo baba din-aia machiata si cu parul facut sarmale si care se mai si chinuie sa mearga pe tocuri, aia-s eu, ca nu cred ca o sa-mi accept virsta niciodata.
A, si am mai cazut intr-o chestie caraghioasa. Oficial, ma dau intotdeauna de 28 de ani. Numai prietenii apropiati imi stiu virsta adevarata 
Alyssa spune:
Am 34 de ani, in Noiembrie anul asta fac 35!
Va spun cu mina pe inima ca niciodata nu am fost mai fericita, mai multumita de mine, mai stapina pe fortele mele, mai optimista in visele mele, mai mindra de ceea ce am facut si mai cu capul pe umeri!!!...
Stiu sa apreciez iubirea daca imi iese in calea vietii si sint sigura ca va veni, stiu sa-mi dau timpul fetelor mele si sa-mi retraiesc copilaria prin ele, stiu ca voi avansa in cariera mea si am capacitatea necesara, pot sa aleg ce este mai bine pentru mine si pentru fetele mele, sint linistita sufleteste si mi se citeste seninatatea pe fata mereu. Ma privesc uneori in oglinzi cu coada ochiului pe la magazine si imi vine sa imi trimit bezele singura, pe bune!!!
Fiecare virsta are frumusetea ei. Eu cred ca de abia dupa 30 de ani ne eliberam de toate inhibitiile pe care le aveam in "tinerete" si stim sa ne apreciem la adevarata noastra valoare, stim ce vrem si ce nu vrem si nu sintem rusinoase ca pe la vreo 20 de ani...
Aoleoooooo, daca aveam eu mintea asta la 20 de ani!!!...
Haideti, nu mai fiti triste ca imbatriniti! Viata este frumoasa la toate virstele!... In curind o sa facem un site "Despre Nepoti"!!! 
Alice
ruxandra_sb spune:
Eu cam de cand ma stiu de abia asteptam sa fac 30 de ani.
Si anul acesta i-am facut 
!
Si chiar e 
.
Oricum de imbatranit, imbatranim cu totii; ideea este sa te simti bine pana atunci (sa nu-ti para rau ca a trecut timpul degeaba) si chiar atunci, la batranete (oricum de la 30 de ani pana la batranete mai este o caruta de timp).
Sa fii bun cu tine insusui 
.
Si sa te iubesti si rasfeti, sa fii ingaduitor cu micile imperfectiuni.
Ce mama naibii, daca nu noi 
, atunci cine ?!
Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag
crysa spune:
eu implinesc 29 pe 9 ianuarie. sunt capricorn. citind prin revistele astrologice, am aflat ca noi femeile capricorn abia la 30 de ani inflorim cu adevarat. eu astept cu nerabdare 30 de ani. acum la 29 ma simt mai frumoasa ca la 20-25, chiar sunt cu 10 kile mai slaba decit la 18 ani, n-as da pt nimic in lume 30 de ani pe 20 .
ba chiar sotul meu care are tot 29 a facut la coada ochilor riduri care cica sunt de la ras, si pe care eu le iubesc foarte mult. bineinteles ca si eu am. insa nu mi-a iesit pina acum nici un fir de par alb, asa ca degeaba ma vopsesc. ceea ce nu-mi mai place la mine este faptul ca mi s-au micsorat sanii, poate de la alaptat, poate de la slabit. dar sotul meu mi-a spus ca pt nimic in lume nu ar vrea sa-mi pun silicoane.
ceea ce nu-mi place, este ca am inceput din ce in ce mai mult sa constientizez moartea, sa o vad ca pe ceva care sigur va veni si de care, sincer va spun, mi-e cam frica.
in rest, cu D-zeu inainte!La Multi Ani si sa fim fericite
Rufus spune:
Sotia mea are 36, iar la vara imi face un bebe. Nu cunosc alta persoana mai echilibrata si cred ca varsta ei este un avantaj pentru noi toti (va rog sa retineti ca lucrez intr-un cabinet de estetica si de 6 ani am vazut si cunoscut ceva femei). Crize cauzate de trecerea anilor exista, de exemplu eu de la 40 de ani nu mai sarbatoresc, ci comemorez birthday-ul meu... Glumesc (cred!)
http://community.webshots.com/user/tora97
roz6 spune:
*****
Bic spune:
Si eu fac 30 in februarie si ma simt mai echilibrata si mai fericita decit cind eram mai tinara.
Dar la 25 aveam senzatia ca mi-s tare batrina.
Imi aduc aminte ce panica m-a luat la 20.
ehe-he, daca-as putea ramine la 30 ce frumos ar fi...
marius spune:
Chestia cu "site-ul despre nepoti" s-a retinut. Mie imi pare rau ca trece timpul atat de repede pentru ca nu ajung sa imi termin niciodata cate as vrea sa fac. Doar din acest motiv.
Pentru cele care au impresia ca sunt batrane le pun doar o intrebare relativ simpla:
"Daca din clipa aceasta le-as opri timpul sa ramana asa cum sunt si sa isi vada prietenii, vecinii imbatranind si murind, copiii lor sau ai cunoscutilor lor, nascandu-se, crescand, avand copiii lor, imbatranind si murind si tot asa la nesfarsit ce si-ar dori cu adevarat?"
Bucurati-va de voi insiva pentru ca sunteti valoroase si azi si maine, iar fara voi ar fi mult mai greu pentru o gramada dintre cei de langa voi, insa nu aveti cum sa vedeti aceasta decat doar atunci cand altii de langa voi nu vor mai fi fiind decat o amintire.
E tot ce pot sa va spun.
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro