De ce nu ma inteleg cu ai mei ?
Raspunsuri - Pagina 2
rafyraf spune:
Cateva urari cu ocazia sarbatorilor poate ar face bine.POATE.povestea mea e prea lunga ca sa spun acum totul....ESTE AJUNUL CRACIUNULUI....dar trebuie sa nu uitam un lucru :FIECARE ARE VIATA LUI SI O SA-SI TRAIASCA VIATA ASA CUM VREA SI CUM II PLACE.
SARBATORI FERICITE TUTUROR
DARAEL spune:
Am sa aduc in discutie un aspect mai putin discutat, sperand ca o sa ajute macar un pic.
Va rog sa-l cititi cu sufletul si sa scuzati eventualele dificultati de exprimare – e greu sa scrii ceva ce poate fi discutat doar privind pe celalalt in ochi.
Toata lumea vorbeste despre ce este dupa moarte.
Aici pe forum sau in carti sau la orice parastas vorbim de ceea ce este dincolo... dar de unde venim uitam sa intrebam. Poate doar la copii foarte mici intalnim aceasta intrebare, dar suntem asa de obisnuiti sa asociem aceasta intrebare cu sexul si sarcina incat ne imaginam ca si copilul doreste aceste explicatii.
Iar mai apoi suntem asa de obisnuiti cu acea poveste cu albinuta si floricica incat gandurile noastre sunt pur si simplu canalizate in aceasta directie...
Sa revin: cu mult timp inainte de momentul conceptiei, un suflet vine langa viitoarea mama si o pregateste pentru sarcina. Nu ma intrebati mai multe – aceasta postare nu urmareste dezvoltarea acestui subiect. Esential este ca, in momentul esential, acel suflet isi alege acel ovul de care are nevoie si, corespunzator, acel spermaozoid de care are nevoie. Pentru ce ? Pentru trupul sau cu care „va defila” prin lume (expresia este un citat din memorie !). Iar la momentul potrivit declanseaza nasterea... de multe ori in ciuda pronosticurilor 
!
Si ce are cu subiectul, va intrebati acum ?
Are, fete frumoase prin implicatiile extraordinare si am sa pun aici doar cateva:
- avem trupul pe care ni l-am ales asa ca nu trebuie sa acuzam pe nimeni ca avem nasul stramb sau ochelari sau sani mai mici ca a lui Pamela 
!
- avem parintii pe care i-am ales NOI !
Cei mai potriviti pentru ceea ce doream sa facem in lume. Si atunci, de ce sa-i acuzam pentru ceva ? Stiti, mult prea mult ni se spune despre cele 10 porunci si nu ni le explica nimeni. Iata, aici gasiti explicatia acelei porunci (care poate fi regasita in TOATE marile religii ale lumii !!!): respecta pe tatal si pe mama ta ca sa-ti fie bine pe pamant. Vedeti, este de fapt respectul pentru propria alegere. Daca propria alegere o desconsideri, o ignori, o urasti, o injuri sau o blestemi, ce faci cu ceilalti ???
- unii parinti au fost neglijenti cu voi sau ati avut aceasta senzatie ? Multumiti pentru acest lucru. Chiar aceste greutati v-au modelat, v-au facut sa ajungeti OAMENI ! Daca erau buni si dragastosi si cu cadouri multe, mai ajungeati sa obtineti toate rezultatele pe care le aveti ?
Stiu ca este greu de inteles, asa ca o sa dau un exemplu: luam o scoala cu 2 clase parelele. In una invatatoarea este „buna”, miloasa, draguta, finuta... iar in alta invatatoarea este mai severa, mai drastica cu copiii... nu rea, ci severa ! Vedeti imaginea ? Incercati sa vedeti si calitatea, pregatirea elevilor dupa 4 ani ! Primii vor fi cu mult mai blegi, mai nepregatiti pentru Viata, chiar daca noi toti am vrea sa fim la prima invatatoare !!!
Va spun pe cuvant de pionier: daca va aduceti aminte de un profesor de la scoala voastra, cel mai sigur este acela care a vrut sa va ajute sa ramaneti cu ceva dupa orele lui si de cele mai multe ori dragostea lui pentru voi era mascata de o severitate... dar era o masca necesara !
Cam asta am vrut sa spun, deoarece, in spiritul Craciunului, imi aduc aminte de cuvintele acelea minunate si infricosatoare in acelasi timp: „Iubiti-va asa cum v-am iubit si eu !”
Totusi, nu pot sa fug 
fara sa nu postez aici cateva versuri superbe, trist de adevarate in frumusetea lor... pe care, de prea multe ori nu le intelegem si nu le apreciem indeajuns decat atunci cand pierdem un parinte sau amandoi...
Ruga pentru parinti
Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor
Langa noi se sting si mor
Dragii nostri, dragi parinti
Cheama-i Doamne inapoi
Ca si asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi
Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva
Sa-i mai poti intarzia
Sa o ia de la-nceput
Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor
Ia privitii cum se duc
Ia privitii cum se sting
Lumanari in cuib de cuc
Parca tac si parca ning
Plini de boli si suferinti
Ne intoarcem in pamant
Cat mai suntem cat mai sunt
Mangaiati-i pe parinti
Cat mai suntem cat mai sunt
Mangaiati-i pe parinti
E pamantul tot mai greu
Despartire-i tot mai grea
Sarut mana, tata-l meu
Sarut mana, mama mea
Dar de ce priviti asa
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu
Sarut mana, tata-l meu
Sarut mana, mama mea
Ramas bun, baiatul meu
Ramas bun, fetita mea
Tatal meu, baiatul meu
Mama mea, fetita mea
Sarbatori Fericite tuturor !
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT
mihaela1567 spune:
Bla,bla,bla...,ce cuvinte marete:respect,poezie,iertare,credinta etc.Fetele care si-au deschis sufletul, chiar au o problema si nu cred ca respectul sau credinta sau poezia le lipsesc.Daca ceva din toate astea le lipsea nu ar mai fi scris si ar fi zis "ei si ce nu sunt nici prima nici ultima care nu se intelege cu parintii".Nu stau sa va expun povestea mea care este asemanatoare cu a lor,dar va cer sa le intelegeti,pt. ca le pasa.Dumnezeu e mare si doar el stie ca parintii nu sunt sfinti intotdeauna si ca exista si parinti violatori,criminali,neglijenti si egoisti.Eu am dat exemple dure pt. a va atrage atentia,dar consider ca un om care deschide asa un subiect,probabil isi doreste si rezolvarea situatiei si nu doar blamarea parintilor.Nu sunt convinsa ca vor gasi si raspunsul scriind aici,dar isi vor descarca sufletul macar.Cred ca o incurajare ar fi binevenita in locul unor exemple moralizatoare.
Numai bine tuturor si sa va intelegeti cu parintii.
karmen spune:
Anculina,
eu cred ca nu gresesti cu ceva fundamental in relatia cu parintii tai. Asa simti tu si aceasta retinere, distanta sufleteasca care te impiedica sa ai relatie cu ei asa cum ti-ai dori e firesca. E reactia la ceea ce ti-au oferit ei. Daca tu insuti nu ai avut parte de asa ceva atunci de aceea nu simti nevoia de respect si admiratie fata de ei. Inca o data, n-ai de ce sa te invinovatesti, dragostea cu sila nu se poate. Poti desigur sa-ti contolezi furia, sentimentele negative in prezenta lor, poti sa-i ajuti financiar si cum poti tu altfel, poti sa faci un efort ca ei sa nu simta aceasta raceala a ta dar nu-ti cere imposibilul. In sufletul tau este o rana si ei au gresit fata de tine neoferindu-ti afectiunea de care ai avut nevoie. Poate incerci sa fii tu mai buna, sa le arati ca chiar daca ei sunt nedrepti cu tine tu poti sa le dai o lectie, de multe ori daca facem noi primul pas in directia buna se schimba si ceilalti.
Cu bine.
Carmen Ghilescu
Anculina spune:
Multumesc tuturor, mai ales lui Karmen.
Cel mai greu mi-e sa ma impac cu aceasta contradictie care ma macina pe dinauntru, intre recunostinta si furie.
Oricum, acum de sarbatori, TREBUIE sa gandim altfel !
Numai bine !
Maria2 spune:
Anculina, SARBATORI FERICITE , in primul rand si in al doilea rand un sfat(desi ai primit destul de multe sfaturi bune pana acum) din experienta mea:
Cea mai buna solutie pe care am gasit-o eu pana acum, este DISTANTA-la propriu. Adica, intalniti-va cat mai rar si putin . O sa vezi ce prieteni buni veti fi si ce multe aveti de povestit. Desi poate asta te lipseste de un ajutor, la mine este singura pace functionala, sa-i spun asa.
Si incearca sa -ti faci un cerc de prieteni la care ei sa nu aiba acces.
mamica de 2 printese si un print
pika-pika spune:
Fetelor si eu am un tata care bea,am avut mama vitrega(la figurat pentru ca este o femeie minunata),mama in cealalta parte(criticata de toti ca din cauza ei a lasat-o tata).Eu am stat cu tata de la divort,pentru ca m-a pacalit cu bani,imi cumpara tot ce vroiam(de toate astea abia acum mi-am dat seama)Si totusi eu stiu ca el ma adora,asa a stiut el sa ma creasca.Ar fi multe de spus!Aici s-au dat multe raspunsuri bune,eu doar vroiam sa spun ca am stat si am analizat mult timp...Mi-am dat seama ca toti 3 au gresit fata de mine,ca din cauza lor nu am avut o cariera desi eram in stare,ca am luat-o pe drumuri gresite(discoteci si altele mult mai grave de care inca imi este rusine sa-mi amintesc).Apoi am stat si m-am gandit ca eu am luat de la ei tot ce a fost mai bun,si eu m-am autoeducat,dar mai mult decat asta am luat blandetea de la mama(la ea un pic exagerata),am luat harnicia lui tata si multe altele...Datorita lor stiu cum vreau sa creasca copiii mei,am invatat ce inseamna vicii si ca totul are o limita,am stiut ce fel de sot sa-mi aleg...Poate este o terapie buna si pentru voi.Nu cred ca pot spune ca i-am iertat.Pur si simplu i-am acceptat asa cum sunt,cu defectele lor.Dar nu uit sa le spun,atunci cand este cazul ce m-a deranjat si ce ma deranjeaza(de cele mai multe ori fara rezultate,ca la varsta lor ce sa mai schimbi....)Poate ca si faptul ca acum sunt departe de ei,m-a facut sa ma gandesc la toate astea.
Eu am vrut doar sa impartasesc cu voi ceea ce simt,pentru ca m-am regasit in voi,m-as bucura enorm sa va fie de folos ce am scris eu aici.Fie ca anul 2005 sa ne aduca multa liniste sufleateasca!
Andromeda
Dorsilia spune:
Tot ctind mesajele voastre imi dau seama ca exista multe fete in rivalitate ca sa zic asa cu mamele lor...asta deja ma face sa ma intreb in ce tipologie se incadreaza acele mame si acei copii, fetite de regula, care ajung mai tarziu sa mocneasca furia in ele cand vine vorba de mama totusi (fiindca ma incadrez si eu aici, si nu am gasit raspuns, il mai caut si acum)....pentru ca eu cred ca e vorba de un anumit tipar de mama si de un anumit tipar de copil; eventual m-as aventura sa spun ca e vorba de o mama grijulie dar putin bezmetica, insa care nu-si manifesta afectiunea deschis fata de copil nici fata de sot, isi mentine o aura de seriozitate, severitate si autoritate in jurul ei mereu, certareata, nervoasa, nu agreeaza distractiile in familie de genul picnicuri, iesiri in oras, tc, nesociabila care isi schimba "fata" cand iese in lume parand exact pe dos...de unde rezulta copil timid, timorat, nesociabil, negativist, pesimit, trist ....
Un An Nou mai bun tuturor!
lia
mihaela1567 spune:
Dorsilia,ai dreptate in mare parte.