Fantome !!!

arisa_alina spune:

Eu astfel de experiente traiam in Japonia.Noaptea cand ieseam de la servici aveam impresia ca ,car pe cineva in spate.Este intr-adevar o senzatie neplacuta.Leacul insa nu stiu care ar putea fi.Parerea mea este sa mearga la un preot si sa-i spuna despre ce este vorba.Eu ii doresc numai bine!!





arisa_alina

Loma spune:

Elenalove27, eu o inteleg pe sora, eram f. sceptica si nu credeam insa mi s-a intamplat si mie ceva asemanator. Ori cheama preotul in casa respectiva ori o vinde.
Nu e gluma ...

ingerash spune:

si bunica me aspune ca in casa ei se petrec astfel de lucruri
si mama mea crede in ele.......
eu, inca nu stiu oricum mi se pare destul de freacky

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru că nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tău!

Loma spune:

hai sa va spun ce mi s-a intamplat.

cu cativa ani in urma, am inchiriat un ap. in Buc. de la o cucoana care era plecata din tara, mai precis in Italia maritata cu un italian.
Cand am inchiriat ap. nu stiam nimic despre ea sau viata ei, doar o cunostinta a ei ma pusese in legatura cu ea, stiindu-o ca vrea sa-si inchirieze ap. Ea venise in tara sa-si vada fratele, in Timisoara, a ajuns si in Buc. sa-si vada si casa, apoi am luat legatura cu ea, mi-a aratat ap. i-am dat banii in avas si ea mi-a lasat cheia, insa m-a rugat tare mult cand am timp sa merg la mormantul fiicei ei si sa-i mai aprind o lumanare, am mers cu ea la cimitir mi-a aratat locul. Am fost de acord sa fac asta pentru ea, insa alte amanunte nu am intrebat-o ca nici nu parea dispusa sa-mi povesteasca....

Ea a plecat in Italia, eu m-am mutat in ap. ei.
Intr-o dupa amiaza de sambata adormisem si m-am trezit, insa nu ma puteam misca deloc din pat, simteam o presiune mare care nu imi dadea voie sa misc nici un deget, mi-am imaginat ca ceva ciudat se intampla cu mine..... apoi brusc s-a deschis usa la dormitor, de frica am inchis ochii si am inceput sa ma rog, am simtit ca intra cineva in camera, desi nu avea cine, eu stateam singura, si ca acea "persoana" s-a indreptat spre sifonierul unde imi tineam eu hainele, am simtit pana si curentul de aer pe care il face o persoana in trecere si chiar m-a atins usor pe degetele de la un picior cu un fel de panza ca o esarfa, era vara si foarte cald, eu nu eram invelita cu nimic, mi se facuse parul maciuca, si pielea de gaina, tot tineam ochii inchisi de frica, constienta ca fizic nu poate fi nimeni in casa, apoi s-a indreptat catre sifonier asa cum am spus, a deschis o usa, pare ca a cautat ceva si nu a gasit ca am auzit un nntt printre dinti, atunci am deschis ochii, si intradevar nu era nimeni, insa fantoma a iesit din camera si n-a mai inchis usile nici la sifonier nici la dormitor, si la fel am simtit iarasi curentul de aer provocat de trecerea ei. Am stat asa cred ca vreo ora in pat, treaza privind in tavan si rugandu-ma incet, pana cand am reusit sa ma misc, apoi am sarit din pat am verificat daca usa era incuiata, normal ca era incuitat, m-am imbracat si am plecat de acasa....am dormit la o prietena vreo saptamana.

O alta faza pe perete deasupra patului unde dormeam eu era un tablou cu fiica ei, si intr-o zi cand faceam curat am sters tabloul de praf, si in secunda urmatoare am auzit o bubuitura pe hol, am iesit rapid sa vad ce s-a intamplat, ma gandeam ca au intrat hoti in casa, insa nu, cazuse o oglinda de pe perete jos, desi oglinda era imensa si extraordinar de grea, cica ar fi fost din cristal, n-a patit nimic... atunci mi s-a aprins beculetul stai sa vezi ca asta era fantoma.
Am sunat-o pe cunostinta mea si am intrebat-o despre cum a murit fiica ei, si ce credeti, imi spune ca s-a sinucis... s-a aruncat de pe bloc dar nu blocul in care stateam eu acum, in altul din Drumul Taberei... fiica ei cica era o rebela... parintii nu se intelegeau deloc, certuri, scandaluri....

peste cateva luni a mai venit cucoana iarasi in tara, dupa ce am mai discutat diverse cu ea ma intreaba din senin, cica n-ai visat-o pe fiica mea, cum arata, si atunci i-am spus tot.... la care ea imi zice ca de multe ori o vede si ea insa tot fuge prin casa ei din Italia, se ascunde in diverse camere, si nu vrea sa-i vorbeasca, si patul si sifonierul din camera unde stateam eu, erau ale ei, si de multe ori maica-sa a vrut sa le vanda si nu a avut cui... apoi am decis ca nu mai stau acolo... si am plecat.
Au mai fost si alte intamplari tot acolo insa ce v-am zis eu sunt cele mai semnificative..... sincer va spun ca toate astea mi s-au intamplat.... si eu eram f. sceptica inainte pana le-am trait pe pielea mea.

Elise spune:

Eu n-am patit nimic de genul asta.
Nici nu prea cred in fantome, din moment ce n-am vazut si n-am simtit vreuna vreodata.

In plus, ma intreb - daca ar fi atit de simplu sa se intoarca si sa ii simtim, de ce ne-am mai jeli mortii ?!?!
Daca nu ar avea loc nici o despartire definitiva ?

Ceea ce mi s-a povestit, insa - straniu - a fost ca, atunci cind eram eu bb de citeva zile, au gasit in patutul meu, asezata pe perna, linga mine, o statueta micuta si bizara care cred ca reprezinta o zeitate.
Este din ceramica, pare foarte veche, si are cap de animal, urechi ca de caine si mainile impreunate in fata.
O am si acum - o port in geanta, sint sigura ca imi aduce noroc.

Usa era incuiata pe dinauntru, iar maica-mea atipise linga mine (si ma pazea ca pe sfintele moaste) deci n-avea cine sau cum sa intre fara sa simta.

Elise

Ana68 spune:

quote:

---

Originally posted by Loma

hai sa va spun ce mi s-a intamplat.

cu cativa ani in urma, am inchiriat un ap. in Buc. de la o cucoana care era plecata din tara, mai precis in Italia maritata cu un italian.
Cand am inchiriat ap. nu stiam nimic despre ea sau viata ei, doar o cunostinta a ei ma pusese in legatura cu ea, stiindu-o ca vrea sa-si inchirieze ap. Ea venise in tara sa-si vada fratele, in Timisoara, a ajuns si in Buc. sa-si vada si casa, apoi am luat legatura cu ea, mi-a aratat ap. i-am dat banii in avas si ea mi-a lasat cheia, insa m-a rugat tare mult cand am timp sa merg la mormantul fiicei ei si sa-i mai aprind o lumanare, am mers cu ea la cimitir mi-a aratat locul. Am fost de acord sa fac asta pentru ea, insa alte amanunte nu am intrebat-o ca nici nu parea dispusa sa-mi povesteasca....

Ea a plecat in Italia, eu m-am mutat in ap. ei.
Intr-o dupa amiaza de sambata adormisem si m-am trezit, insa nu ma puteam misca deloc din pat, simteam o presiune mare care nu imi dadea voie sa misc nici un deget, mi-am imaginat ca ceva ciudat se intampla cu mine..... apoi brusc s-a deschis usa la dormitor, de frica am inchis ochii si am inceput sa ma rog, am simtit ca intra cineva in camera, desi nu avea cine, eu stateam singura, si ca acea "persoana" s-a indreptat spre sifonierul unde imi tineam eu hainele, am simtit pana si curentul de aer pe care il face o persoana in trecere si chiar m-a atins usor pe degetele de la un picior cu un fel de panza ca o esarfa, era vara si foarte cald, eu nu eram invelita cu nimic, mi se facuse parul maciuca, si pielea de gaina, tot tineam ochii inchisi de frica, constienta ca fizic nu poate fi nimeni in casa, apoi s-a indreptat catre sifonier asa cum am spus, a deschis o usa, pare ca a cautat ceva si nu a gasit ca am auzit un nntt printre dinti, atunci am deschis ochii, si intradevar nu era nimeni, insa fantoma a iesit din camera si n-a mai inchis usile nici la sifonier nici la dormitor, si la fel am simtit iarasi curentul de aer provocat de trecerea ei. Am stat asa cred ca vreo ora in pat, treaza privind in tavan si rugandu-ma incet, pana cand am reusit sa ma misc, apoi am sarit din pat am verificat daca usa era incuiata, normal ca era incuitat, m-am imbracat si am plecat de acasa....am dormit la o prietena vreo saptamana.

O alta faza pe perete deasupra patului unde dormeam eu era un tablou cu fiica ei, si intr-o zi cand faceam curat am sters tabloul de praf, si in secunda urmatoare am auzit o bubuitura pe hol, am iesit rapid sa vad ce s-a intamplat, ma gandeam ca au intrat hoti in casa, insa nu, cazuse o oglinda de pe perete jos, desi oglinda era imensa si extraordinar de grea, cica ar fi fost din cristal, n-a patit nimic... atunci mi s-a aprins beculetul stai sa vezi ca asta era fantoma.
Am sunat-o pe cunostinta mea si am intrebat-o despre cum a murit fiica ei, si ce credeti, imi spune ca s-a sinucis... s-a aruncat de pe bloc dar nu blocul in care stateam eu acum, in altul din Drumul Taberei... fiica ei cica era o rebela... parintii nu se intelegeau deloc, certuri, scandaluri....

peste cateva luni a mai venit cucoana iarasi in tara, dupa ce am mai discutat diverse cu ea ma intreaba din senin, cica n-ai visat-o pe fiica mea, cum arata, si atunci i-am spus tot.... la care ea imi zice ca de multe ori o vede si ea insa tot fuge prin casa ei din Italia, se ascunde in diverse camere, si nu vrea sa-i vorbeasca, si patul si sifonierul din camera unde stateam eu, erau ale ei, si de multe ori maica-sa a vrut sa le vanda si nu a avut cui... apoi am decis ca nu mai stau acolo... si am plecat.
Au mai fost si alte intamplari tot acolo insa ce v-am zis eu sunt cele mai semnificative..... sincer va spun ca toate astea mi s-au intamplat.... si eu eram f. sceptica inainte pana le-am trait pe pielea mea.

---

Loma....biiiiiirrrrrr.....Doamne-fereste! prince chin ai trecut...Mi s-a facut pielea de gaina citind povestea ta.

Si eu sunt Toma Necredinciosu' si pana nu vad nu cred...
Partea ciudata este ca eu am vazut-o pe mama mea,decedata in '91.Eram proaspat casatorita,se intampla prin '94 si ma suparasem eu cu ceva si in plus mai stateam si cu soacra la vremea respectiva...Si incercand sa adorm(era in jur de 2 dimineata),ma gandeam la o razbunare,sa fac ceva ca sa ii para rau sotului ca m-a suparat.Langa pat era un fotoliu mare si,ceva mi s-a parut ciudat...era ceva pe fotoliu.Io mi-s curioasa rau din fire si m-am intors sa vad ce am uitat acolo...Am privit si,fara sa am nici un fel de teama,din contra ,simteam ca o bucurie....am vazut-o pe mama zambindu-mi...era asa...nu stiu cum sa explic...A plecat repede,atat am apucat,ca as fi vrut sa stau de vorba cu ea....N-am mai vazut-o de atunci...Si dupa ce a murit sotul meu ,timp de cateva luni,in unele seri auzeam cainii gudurandu-se in curte,de parca se bucurau de vederea cuiva drag...Intr-o noapte am iesit afara in curte,sa vad ce este.Bineinteles ca nu era nimeni si curtea doar cu cateii in ea,iar astia privind cand la mine,cand intr-o anumita parte a curtii.Dadeau din coada a bucurie si scoteau sunete de fericire.
Tot legat de moartea sotului:baietelul nostru avea 3 luni cand tatal lui a murit...De cele mai multe ori,cand ii schimbam scutecul,privea intr-un colt al camerei si radea cu o pofta si gangurea...de ziceai ca o sa se inece de atat ras...Am chemat-o si pe mama sotului sa vada chestia asta si a ramas si ea uimita,pe urma a inceput sa planga si sa spuna ca e sotul meu care vine sa-l vada pe cel mic....Dupa pomana de 40 de zile nu a mai aparut.
Si mi-am mai amintit o chestie ,pe care am patit-o eleva de liceu fiind.Era intr-o dimineata,stateam acasa si invatam,ca aveam meditatii dupa-amiaza.Eram singura acasa....Stand si invatand,liniste totala,am auzit in bucatarie o bubuitura....M-am speriat,evident,am crezut ca a explodat butelia....M-am dus cu frica sa vad ce este si,tot cautand,am deschis usa dulapului si,acolo era capacul unui castronel de Yena(stiti cat de grosi sunt peretii vasului si ce greu se sparg) facut pulbere.Nu exagerez cu nimic,era pulbere de sticla,nicidecum cioburi sau ciobulete...Primul meu gand a fost ca o sa am o conversatie foarte aprinsa cu mama,cum ca eu am spart obiectul...Insa cand i-am povestit si aratat mamei....a ramas surprinsa...si-a facut cruce,a zis o rugaciune si mi-a explicat ca nu aveam cum sa fac eu asa ceva,nici daca ma apucam sa pisez eu sticla aia cu un ciocan...

Cam asta mi-am amintit eu din pataniile mele...

Elena,si eu spun ca toate fetele:o sfestanie e remediul cel mai bun si indicat,asociata cu spovedania surorii tale si apoi sa se impartaseasca si ea si copilasul...
Si mai e o chestie,pe care vad ca multe fete au scris-o aici:daca crezi in astfel de treburi....le atragi,se lipesc de tine,cum se spune...Eu le tratez ca pe niste curiozitati si nu le dau importanta,chit ca si eu am patit cate ceva...
Numai bine surorii tale si sa dea Domnul sa rezolve cu bine problema!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

sinzi_ana spune:

Elena, am crezut ca sunt fantome pe unde locuiti...hihi...tocmai vroiam sa ii spun sotului sa ne mutam in alta parte!!! hihi...


Eu nu cred in fantome, sau in fenomene pe care nu pot sa mi le explic...
Insa cred foarte tare in puterea mintii umane...daca isi poate creea o lume proprie, un vis, de ce nu poate creea o fantoma sau un ET???
Sfatul meu este sa nu se mai gandeasca ca e ceva in casa, sa invinga teama si sa isi elibereze mintea!!!
Un ajutor exterior e bine venit, un preot (dar doar sa ii dea incredere in ea insasi) sau un psiholog...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David



David

Natasa spune:

Si eu cred ca e puterea mintii omenesti de a-si imagina tot felul de minuni. Nu cred in fantome (care au o preferinta speciala pentru castele din Anglia:)), dar cred ca trebuie luat in serios cel care povesteste asa ceva, in sensul ca trebuie ajutat sa scape de halucinatii, pina nu se inrautatesc. Ca asta se face cu discutii intre prieteni, cu spovedanie la preot, cu psiholog sau mai stiu eu ce, asta depinde doar de gravitatea problemei si de nivelul la care s-a ajuns.

J G spune:

fix cand sunt singura in casa, noaptea, ma apuc sa citesc povesti de-astea de groaza!! uff!!!

J

Porumbita spune: