Andrei Plesu

"Scriu acest text cu o zi înaintea alegerilor. Nu stiu cine va câstiga. În ce mã priveste, as prefera sã stiu cã va câstiga opozitia. E o sperantã fãrã iluzii, cãci, pe de o parte, competitia e strînsã, iar pe de altã parte, calificarea realã a Aliantei nu e încã doveditã cu argumente convingãtoare. Dar îmi doresc o schimbare a guvernãrii, fie si numai pentru a semnala, pedagogic, nomenclaturii pesediste cã puterea e trecãtoare si cã suficienta cu care întelege sã o exercite e ineptã si ofensatoare. Dacã lucrurile ar merge dupã gustul meu, victoria ar trebui sã apartinã celor care n-au, de fapt, nici o sansã. Cred cã domnul Ciuhandu ar fi fost un bun presedinte, cred cã URR ar fi avut resurse pentru o înnoire politicã la vîrf, desi, în ultimele luni, comportamentul politic al acestei formatiuni a fost tatonant, neinspirat, lipsit de vigoare. Dar, oricum, ei nu intrã în discutie. Iar cînd articolul acesta va apãrea, zarurile vor fi fost aruncate.

Rãsfoind anuarul Institutului de Studii Avansate din Berlin, am gãsit, în volumul 2000/2001, un text, pe care o cercetãtoare din Ecuador îl propunea spre reflexie colegilor ei si pe care, la rîndul meu, îl transcriu pentru cititorii Dilemei (vechi). În anul cu pricina, textul circula pe Internet. Pentru dezamãgitii sau euforicii alegerilor din România si de aiurea, el e de naturã sã aseze totul într-o luminã patetic relativistã, lumina, oarecum spectralã, a dramei planetare.

Dacã am reduce umanitatea - spune textul propus de Leticia Avilés - la dimensiunile unui sat de 100 de locuitori, pãstrînd în chip riguros proportiile tuturor categoriilor umane existente, "satul" acesta ar arãta astfel :
* 70 cetãteni de culoare; 30 albi
* 70 necrestini; 30 crestini
* 89 heterosexuali; 11 homosexuali
Sase din cei o sutã de locuitori ar detine 59% din averea totalã a satului. Toti sase ar fi americani. 80 dintre locuitorii satului ar locui în conditii precare, 70 ar fi analfabeti, 50 ar fi subnutriti. În fiecare zi, ar muri unul si s-ar naste doi. Unul singur ar avea un titlu academic, unul singur ar avea un PC.

Mai departe : dacã te trezesti dimineata sãnãtos, esti mai fericit decît cca un milion de oameni, care nu vor apuca sãptãmîna viitoare. Dacã n-ai trecut printr-un rãzboi sau printr-o închisoare, dacã nu stii ce înseamnã tortura si foamea, esti mai fericit decît 500 de milioane de oameni. Dacã poti merge la bisericã fãrã sã te temi cã vei fi amenintat, arestat sau ucis, ai mai mult noroc decît 3 miliarde dintre semenii tãi. Dacã ai mîncare în frigider, esti îmbrãcat decent, ai un acoperis deasupra capului si un pat pe care sã dormi, esti mai bogat decît 75% din locuitorii Pãmîntului. Dacã ai un cont în bancã si ceva bani în buzunar, apartii unei minoritãti de 8%, care o duce bine. Dacã citesti acest text, ai sansa de a nu apartine celor 2 miliarde de cetãteni ai planetei, care nu stiu sã citeascã.

Asa aratã lumea ! Pe acest fundal - o spectaculoasã contributie contemporanã la vechea temã a zãdãrniciei - micile noastre zburdãlnicii electorale par, indiferent de cîstigãtori, un rãsfãt minor. Asta la prima vedere. La o a doua vedere, vom observa, totusi, cã votul nostru poate înrãutãti sau ameliora stastica globalã a comunitãtii omenesti. Prin el, am luat o decizie care ar putea schimba proportia dintre sãnãtate si boalã, bunãstare si sãrãcie, libertate si obedientã, întelepciune si tembelism. La ora cînd apare gazeta de fatã, decizia e luatã. Sã ne fie de bine..."
Andrei PLESU