M-am hotarat............adoptie(partea a-8-a)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

liliana csaki spune:

Rozi, vad ca ti-a raspuns deja Aissa. Asa e, pana pe la un an nu trebuie sa-ti faci probleme, se poate uita aiurea. Abia dupa aia daca e cazul o sa consultati un medic dar banuiesc ca n-o sa fie. Si mai e ceva, la copiii mici baza nasului e usor mai lata si iti creeaza uneori o falsa senzatie ca ochisorii vin spre nas.
Si nu va sfiiti, daca aveti nelamuriri intrebati-ne, daca stim va raspundem.

Pozele noastre

Rozi spune:

Mai, imi sunteti atat de dragi! Tocmai ma hotarasem sa pun intrebarile la "Mamici de august-sept" si asa voi si face, voua va voi povesti doar ce mai facem noi. Uite, de ex, vroiam sa va povestesc ceva dar m-am luat cu chestiile practice, urgente si nelinistitoare .

Va spuneam ca sotul m-a dus la Sinaia, am fost plecati doar cateva ore. Dupa ce-am mancat, am simtit nevoia sa merg putin pe jos. Am mers. Putin. Dar era cam pustiu, liniste cat incape, cateva ghetusuri. Mergeam, ma dadeam pe gheata si zambeam. Nu stiu ce au gandit oamenii cu care m-am intalnit, pentru ca, la un moment dat, mi-au dat lacrimile. De FERICIRE...!! Ma gandeam la ganguriciul / zambariciul / gogoasa / si-multe-alte-porecle - al meu de-acasa si ca tot nu-mi vine sa cred! Ma uit la el cum doarme, ma uit la el cum se uita in jur curios, ma uit la el ce fata de broscuta are cand sta pe burta, ma uit la el cand se incordeaza sa scoata sunete, ma uit la el mai ales cand rade la mine - cu gurita aia stirba, de i se ingusteaza ochii de tot! - si ma topesc. De multe ori inca imi dau lacrimile de fericire, cand sunt singura si vorbesc cu el...

Ma gandeam ca ar fi trebuit sa fac pasul acesta mai demult. Dar probabil ca atunci poate m-as fi simtit vinovata ca n-am incercat (aproape) tot ce se putea pentru a naste EU un copil. Probabil ca n-as fi fost asa de pregatita sufleteste pentru acest pas. SIGUR insa nu l-as fi avut pe Victoras!! Asta ma face sa nu-mi mai para rau de nimic!

Stiti ca am avut dubii, indoieli mari. Nu ma invinovatesc ca n-am simtit imediat atractia irezistibila pentru acest copilas. Poate asa suntem noi, dureaza ceva pana ajungem sa ne iubim Dar acum, acum il simt aproape, imi dau lacrimile cand ii tin trupsorul mic ghemuit in brate (nu-i asa ca e greu sa nu-i iei in brate, contrar tuturor sfaturilor? ), iar senzatia de suprem ocrotitor pe care o am cand imi adoarme in brate este ceva divin!

N-am stiut pana acum ce inseamna ca un sufletel, un copilas care habar n-are de nimic, sa te recunoasca si sa-ti zambeasca la trezirea din somn, cand tu ai ochii carpiti, afara e intuneric si te gandesti ca iar trebuie sa pregatesti biberonul cu lapte! Ei, atunci, in acea secunda, in sufletul meu se petrece ceva indescriptibil in cuvinte, ceva ce face sa paleasca totul, si sa stiu ca acel zambet e cel mai important eveniment din viata mea!

Hai ca am devenit plangacioasa, nu vreau sa va plictisesc, mai ales ca n-am strop de talent!

Mai bine sa va povestesc ce "minuni" a mai facut baiatul meu:
- reuseste sa retina o jucarie in mana si o urmareste cu privirea
- nu-si mai trage cu jucaria in cap ca pana acum, a devenit mai milos cu el insusi
- isi mananca pumnii si mie nu vrea sa-mi dea
- a inceput sa dea din picioare in cadita
- dar cele mai importante: daca ii dai degetul sa se tina cu mana stanga, isi ridica funduletul si se intoarce pe o parte, iar daca isi ia si avant si-l asjutam si noi, chiar pe burtica!
- tot asa, daca ii dai cate un deget de la fiecare mana ca sa se tina, isi incordeaza muschii si se ridica in funduletz!
- nu i se mai balangane capul :)))
- cand stau asezata si il tin de subsori, cu fata la mine, impinge in picioare de parca ar vrea sa sara in sus!

Lili si Oana, sa stiti ca am repurtat o mare victorie, datorita voua! Azi, dupa masa de pranz, l-am pus in patut, i-am infipt suzeta (il linisteste) si m-am luptat cu el sa adoarma fara sa-l legan in brate. Dupa minute care mi s-au parut secole, dupa repetarea la nesfarsit a acelorasi gesturi (mangaiat, aruncat din gura suzeta, concomitent cu plansete si incovoiat pe spate, bagat la loc suzeta, vorbit cu voce calma etc), dupa ce am ragusit de cat am "cantat" (a se remarca ghilimelele :) ), intr-un final apoteotic a adormit!!!! Nu mi-a venit sa cred si m-am tot dus sa vad ca e adevarat! Pe urma am fost pe-afara, a dormit ceva in carucior, i-am dat sa manance (am rezistat sa nu-i mai dau suplimet), l-am linistit, batut pe spate, l-am dus sa viziteze bucataria, l-am pus pe canapea, s-a zvarcolit de cateva ori si a adormit! Iara!! Azi cred ca a fost ziua minunilor, sa vedem ce-o mai fi mai incolo!

Am avut un soc mai deunazi: ma gandeam cum sa fac sa merg "la vara" la Cluj, la nunta unei prietene. Copilu' e mic... cateva luni... ba nu! Va avea un an la vara, in august! Deja?!?! Cum adica? Asa repede?! Pai inca n-am apucat sa ma bucur destul de "bebelusimea" lui!!

Si uite-asa notiunea de "la vara" si-a schimbat nitel dimensiunea

Ne enerveaza zilnic ca nu vrea sa stea singur si ne incanta de mai multe ori pe zi cand ne baga in seama ! Suntem fericiti!

Ceea ce va dorim si voua, tuturor!

Va si va

Victoras (24.08.2004)

Mmmaria spune:

Ufff, ce bine ca sunteti atatea mamici experimentate pe aici...sa aiba cine ne impartashi din experienta...
Mimsi, nu esti singura fara bebe, mai sunt si eu. Noi am prins ultima comisie pe anul acesta, o sa avem atestatul inainte de sfarsitul anului din cate am inteles. Dupa aceea o sa vina partea cea mai grea pentru mine si anume cautarea si "alegerea" copilasului, lucru de care mi-e cumplit de frica.
Nu avem vreo preferinta insa am inteles ca ti se rupe inima cand te duci la spital si ii vezi. Nu stiu cum o sa pot sa ma intorc acasa doar cu unul si sa stiu ca ceilalti n-au fost atat de norocosi...
Nu stiu cand o sa mai intru pe net, asa ca va urez tuturor celor de aici (si in special celor care au "fondat" si sustin "DespreCopii") Sarbatori Fericite si tot binele din lume. Stiu ca, atata vreme cat exista oameni ca voi, lumea se indreapta in directia buna.

Va imbratisez pe toti.

Rozi spune:

quote:
Originally posted by liliana csaki

Rozi, vad ca ti-a raspuns deja Aissa. Asa e, pana pe la un an nu trebuie sa-ti faci probleme, se poate uita aiurea. Abia dupa aia daca e cazul o sa consultati un medic dar banuiesc ca n-o sa fie. Si mai e ceva, la copiii mici baza nasului e usor mai lata si iti creeaza uneori o falsa senzatie ca ochisorii vin spre nas.
Si nu va sfiiti, daca aveti nelamuriri intrebati-ne, daca stim va raspundem.

Pozele noastre

Multumesc fetelor, m-ati mai linistit putin. El nu se uita "crucis", decat cand obiectul la care se uita e prea aproape de nas (ceea ce evit!).

Observatia mea se refera exclusiv la felul in care el priveste (mai bine zis NU priveste) ochii oamenilor. Se uita in sus. M-am speriat pentru ca am citit ca o caracteristica a copiilor autisti este ca evita sa te priveasca in ochi, se uita in sus. Dar la varsta asta nu se poate pune diagnosticul de autism... Va reamintesc ca nu i-am facut absolut nici o analiza, doar l-a consultat (acasa) un pediatru si a zis ca e normal. Ceea ce ii dorim (si ne dorim) si noi

Victoras (24.08.2004)

aissa spune:

Rozi, eu nu m-am referit la uitatul in crucis ci la acela cand parca nu te vede, ci doar peretele din spatele tau. Alexandra chiar are scris ca prezinta strabism dar nu se mai uita decat foarte rar crucis. Ma bucur ca ai reusit sa il adormi singur. Eu azi am avut cea mai grea zi de cand o am. De la sapte si pana acum (17.32) nu cred ca a dormit o ora adunat. Am tinut-o numai in brate. Daca o pun jos vomita (ostentativ, sunt sigura) si sunt intr-o stare de nervi vecina cu nebunia. Nu mai pot sa-i vorbesc calm, am trecut de faza asta. Ma omoara plimbarile de 2 ore dupa fiecare masa, inclusiv noaptea si ma enerveaza cand vad ca desi in brate doarme cand o pun jos se trezeste si dupa o privire toata zambete uitandu-se in ochii mei vomita. In starea in care sunt acum nu ma mai incalzeste cand o vad ca rade cand ma vede. Am incercat sa nu o mai iau din pat, o sterg la gurita si pe unde s-a mai udat, are costumasul plin de batiste ca sa nu fie uda, ii schimb carpa de sub cap, am pus-o in partea cealalta a patului, i-am aprins beculetele de pom (am o plasa la geam), i-am pus caruselul sa se invarta...Nimic nu mi-a mers astazi. Si culmea e ca vad ca nu are nimic, pur si simplu vrea in brate. Nu ii este rau, nu plange, rade cand ma duc la ea, da din manute sa o iau... Imi vine sa o mananc, ca eu tot nu mai apuc sa bag nimic in gura.... Si, apropo, sa stiti ca expresia "figuri de Buftea" la fata mea se refera. Este etalon!
Va pup, ma iertati, dar simteam nevoia sa-mi descarc nervii si nu vroiam sa fie ea "receptorul"

Alexandra

Cristina, mamica de ghemotoc mic-mic

mimsi spune:

[quote]Originally posted by Rozi

dupa ce am ragusit de cat am "cantat" (a se remarca ghilimelele :)
Nu te-ai gandit sa incerci si cu vorba buna? Poate ca motorashul a adormit ca sa te faca pe tine sa taci odata!
Una peste alta si eu am simtit un nod in gat cand citeam ce-ai scris. Ma bucur tare mult pentru tine - si nu numai pentru tine, ci pentru toate mamicile de pe-aici si ma gandesc ca si la noi a inceput numaratoarea inversa si poate ca momentul in care vom fi 3 nu e chiar asa departe.(si ca un gand ... cred ca nu mi-e teama sa fim chiar 4)

liliana csaki spune:

Hai, mai Rozi, de-abia terminasem de citit un mail pe care n-as fi crezut niciodata c-o sa-l primesc. M-a emotionat f.tare, pt. ca n-am mai vorbit de fix un an cu persoana care mi l-a scris, iar ultima data n-am avut o conversatie tocmai placuta. Vreau sa cred ca amandoua am tras linia si vom avea puterea sa mergem mai departe uitand partea mai putin roz a relatiei noastre. In fine, am intrat apoi aici, cum fac in fiecare zi cand accesez DC, si dau peste mesajul tau. Deja e prea mult, m-ati facut sa bocesc de-a binelea. Ti-ai asternut f. frumos simtamintele si cred ca cele mai multe dintre noi ne regasim, macar in parte in cele scrise de tine.
Aissa, stai linistita, stiu cum e cand iti vine sa-i "arunci pe geam". Trece si totul redevine frumos. Daca nu are nimic, mai poate sta si-n patut. Stiu ca sunt mititei si dragalasi si au nevoie de noi dar cred ca trebuie sa ne pastram in limite rezonabile. Mai plange, esti calma(zic eu acum), ii vorbesti, o mangai, maine va plange mai putin, poimaine si mai putin si tot asa. Cine-a zis ca e simplu cu un copil mic? Dar nici n-a murit nimeni dupa perioada asta . Sa vezi la anu' pe vremea asta ce mandra o sa fi de gagalice.
Rozi, stai linistita, asta-i doar inceputul, probabil ca mai urmeaza un milion de griji si de intrebari.
Hai sa ma laud si eu. Azi ne-am dus la tati la birou ca a fost Mos Craciun, David a fost f. prietenos cu toata lumea, a zambit, s-a plimbat de colo-colo, a "vorbit" la telefon, a smuls globurile din bradut, fain. S-a terminat si-am plecat eu cu el si Laura cu tati. Pt. ca eram aproape de Amzei, m-am gandit sa ma opresc sa-mi fac piata desi era trecut de 18. Iau copilul, ma duc in piata, incep sa cumpar, el dupa mine, mergea, zambea, se oprea sa "vorbeasca" cu toata lumea. Mai fetelor, am zis ca parca eram cu "ursul", cel putin la fructe si brazi, toata lumea se lua dupa noi, se strigau unii pe altii, se atentionau, toata lumea ma-ntreba cat are si toti se minunau de el. I-au dat struguri, capsune, rosii din alea mititele, un tip de-acolo a venit cu noi pana la masina si ne-a carat plasele. Ei, va dati seama cat ma umflasem in pene? Mie cand cineva imi spune ca am copii frumosi si destepti, imi face cel mai mare compliment.
Fetelor, eu maine plec in vacanta cu copiii si cateii, tati ne va urma mai spre sfarsitul saptamanii, n-o sa am acces la net pana la anu' cand ne-ntoarcem asa ca va urez de pe acum Sarbatori Fericite, un An Nou mai bun, multa sanatate, numai bucurii alaturi de puiutii vostri(cele care-i aveti deja) si tot ce va doriti sa se-mplineasca. Poate ca-n planurile pt. anul viitor o sa punem si-o intalnire.
va pup si sa ne vedem cu bine,
Liliana

Pozele noastre

Rozi spune:

Mimsi si Mmmaria, va tin pumnii! Sigur veti reusi si voi, multe din noi isi pierdusera la un moment dat speranta, dar Dumnezeu are grija si de noi si de sufletelele acelea care altfel ar avea o soarta trista. Undeva, candva, cumva, parintii si copiii se intalnesc. Totul e sa crezi ca faci bine ceea ce faci si ca, intr-adevar, asta iti doresti, din tot sufletul. Bafta multa! Suntem alaturi de voi, asa cum si alte mamici, mai cu "vechime" ca mine, m-au incurajat aici.

Aissa, sunt zile mai usoare si zile mai grele. La inceput este cel mai greu, eu am simtit-o pe propria piele, ma intrebam daca o sa rezist. Trebuie sa va obisnuiti, gamalia ta trebuie sa se adapteze la noul mediu in care a "aterizat". Va si mai bine, sa stii, trebuie sa gasesti acum puterea sa rezisti. Ai grija ca ea simte starea ta de enervare si devine si mai capricioasa. Rabufneste si tu, lasa-l pe sotul tau o juma de ora cu ea, se va descurca cumva, si iesi la o plimbare in jurul blocului, repet-o pana iti limpezesti starea. Hai, curaj, te incearca si ea, sa vada daca se va putea baza pe tine!

Lili, ma bucur pentru bucuriile pe care ti le aduc copiii tai. E grozav sa ai sansa asta si imi doresc doar sa fim si noi o familie faricita ca voi. Va doresc Sarbatori Fericite si un an nou mai bun, mai plin de bucurii si de impliniri! Pupici speciali de la mine!

Victoras (24.08.2004)

sinzi_ana spune:

quote:
Originally posted by Rozi
[Observatia mea se refera exclusiv la felul in care el priveste (mai bine zis NU priveste) ochii oamenilor. Se uita in sus. M-am speriat pentru ca am citit ca o caracteristica a copiilor autisti este ca evita sa te priveasca in ochi, se uita in sus. Dar la varsta asta nu se poate pune diagnosticul de autism... Va reamintesc ca nu i-am facut absolut nici o analiza, doar l-a consultat (acasa) un pediatru si a zis ca e normal. Ceea ce ii dorim (si ne dorim) si noi

Victoras (24.08.2004)

Rozi, stai foarte linistita, nu e vorba de nici un autism...
De asta se spune ca bebelusii vad "ingerasi" pentru ca se uita "pe pereti" zambesc si rad ca si cum ar mai fi cineva cu ei in camera. E ceva normal sa priveasca in "gol"...
Iar autismul e o boala grava care se pare ca se instaleaza muuuuuuuuult mai tarziu de stadiul de bebe si este o urmare a unei trairi intense, unui soc...
"privitul in gol" nu este nici pe departe un simptom al bolii!!!

(sper ca nu va suparati ca ma bag si io ca musca-n lapte, da va citesc mereu si imi place sa ma va vad bebeii scuuuuuumpi!)

Sinzi