In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 7-a)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alexa spune:

În acest sens există o povestire încântătoare a lui Lev Tolstoi:
“Într-o insulă trăiau trei călugări bătrâni. Erau atât de simpli încât singura lor rugăciune era: “Noi suntem trei, voi sunteți trei, aveți milă de noi!”. Această rugăciune naivă producea numeroase miracole. Episcopul din regiune, auzind de cei trei călugări și de rugăciunea lor inadmisibilă, se hotărî să se ducă să-i învețe rugăciunile canonice. Ajungând în insulă, episcopul căută să-i facă să înțeleagă că cererea lor adresată Cerului era lipsită de demnitate și-l învăță rugăciunile care se făceau obișnuit în biserici, apoi părăsi insula, îmbarcându-se pe vaporul cu care venise. Puțin timp după plecarea sa, episcopul observă pe dâra făcută de apă în urma vaporului o lumină strălucitoare, iar când această lumină se apropie, nu mică i-a fost mirarea văzându-i pe cei trei călugări alergând pe valurile apei ca să prindă vaporul. “Am uitat minunatele voastre rugăciuni pe care ni le-ați dat – strigară ei când s-au apropiat de vapor – de aceea ne-am grăbit să vă ajungem ca să ni le mai spuneți odată!”. Episcopul, cu un sentiment de teamă și de respect, le răspunse: “Frații mei, puteți să vă rugați și de aici înainte așa cum v-ați rugat în trecut!”.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

alexa

Caci nu stim cum trebuie sa ne rugam.
(Romani 8:26)

De multe ori raspunsurile la rugaciunile noastre sunt cele care produc multe dificultati in viata crestina. Ne rugam pentru rabdare, si Tatal nostru trimite oameni solicitanti in calea noastra pentru a ne testa la limita, „caci … necazul aduce rabdare“ (Romani 5:3). Ne rugam pentru un duh supus, si Dumnezeu trimite din nou suferinta, ca sa invatam sa fim ascultatori in acelasi fel in care Hristos „a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit“ (Evrei 5:8).

Ne rugam sa fim altruisti, si Dumnezeu ne da ocazii sa facem sacrificii punand pe primul loc nevoile altora si punandu-ne viata la dispozitia altora. Ne rugam pentru putere si smerenie, si „un sol al Satanei“ (2 Cor. 12:7) vine sa ne chinuiasca pana cadem la pamant cerand sa ne fie luat.

Ne rugam Domnului, cum s-au rugat apostolii Lui, zicand: „Mareste-ne credinta!“ (Luca 17:5). Atunci banii nostri parca fac aripi si zboara; copiii nostri se imbolnavesc grav; un angajat devine neglijent, incet si risipitor; sau alte incercari noi se abat asupra noastra, solicitand mai multa credinta decat am experimentat inainte.

Ne rugam pentru o viata ca a lui Hristos care sa arate smerenia unui miel. Atunci ni se cere sa facem o lucrare umila, sau suntem acuzati pe nedrept, fara a ni se da ocazia sa ne explicam, pentru ca El „cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la taiere"(Isaia 53:7).

Ne rugam pentru blandete si imediat infruntam o furtuna de ispite de a fi aspri si irascibili. Ne rugam pentru liniste, si deodata fiecare nerv ne este stresat la maximum cu o tensiune imensa pentru a invata ca atunci cand El ne trimite pacea Sa, nimeni nu ne-o poate tulbura.

Ne rugam pentru dragoste fata de altii, si Dumnezeu ne trimite o suferinta deosebita, aducand in calea noastra oameni greu de iubit si care spun lucruri care ne calca pe nervi si ne sfasie inima. El face aceasta pentru ca „dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate … nu se poarta necuviincios, ... nu se manie … acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata“ (1 Cor. 13:4-5, 7-8).

Da, ne rugam sa fim ca Domnul Isus, si raspunsul lui Dumnezeu este: „Iata, te-am pus in cuptor“ (Isaia 48:10); „Iti va suferi inima si-ti vor fi mainile destul de tari?“ (Ezechiel 22:14); „Puteti voi sa beti paharul?“ (Matei 20:22).

Drumul spre pace si victorie este sa acceptam orice situatie si orice incercare ca venind direct din mana Tatalui nostru iubitor; sa traim „impreuna [cu El] in locurile ceresti“ (Efeseni 2:6), deasupra norilor, in prezenta tronului Sau; si sa privim in jos din glorie la imprejurarile noastre ca fiind randuite de Domnul cu dragoste.



La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Apasarea momentelor dificile ne face sa pretuim viata. De fiecare data cand viata noastra este crutata si ne este data inapoi dupa o incercare, este ca un nou inceput. Mai bine i-am întelege valoarea si astfel sa ne straduim sa facem mai mult pentru Dumnezeu si pentru binele oamenilor. Si apasarea pe care o induram ne ajuta sa intelegem mai bine incercarile altora, inzestrandu-ne cu aptitudinea de a-i ajuta si de a-i mangaia.

Unii oameni au o parere superficiala despre ei. Cu acest caracter superficial, ei se leaga foarte usor de o teorie sau de o promisiune, manifestandu-si apoi fara nici o retinere neincrederea lor fata de cei care dau inapoi in incercare. Însa un om care a trecut prin mari suferinte nu va face asa niciodata. El este foarte delicat si bland, si intelege ce inseamna cu adevarat suferinta. La aceasta se referea Pavel cand spunea: „In noi lucreaza moartea“ (2 Corinteni 4:12).

Incercarile si timpurile grele sunt necesare pentru a ne impinge inainte. Ele lucreaza la fel ca focul din cala unui vapor cu aburi puternic care produce energia ce pune-n miscare pistoanele, porneste motorul si propulseaza marele vas pe mare, chiar cand infrunta vantul si valurile.







La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

(Rom. 6, 11-17; Mt. 8, 14-23). Unuia dintre cei ce voiau sa Il
urmeze, Domnul i-a zis: "Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul",
iar altuia, care vroia sa-si ingroape mai inainte tatal, i-a zis:
"Lasa-l pe cel mort; pe el il vor ingropa altii, iar tu vino dupa
Mine". Asta inseamna ca cel care vrea sa vina dupa Domnul trebuie sa nu
astepte nici o mangaiere pe pamant, ci numai lipsuri, necazuri si
nevoi, si ca grijile vietii, chiar cele legiuite, nu pot incapea
alaturi de urmarea Domnului. Trebuie sa te lepezi de toate cu
desavarsire, ca sa nu mai fii legat de numic din cele pamantesti; apoi,
trebuie sa imbratisezi patimirile si crucea si astfel inarmat sa mergi
dupa Domnul. Aceasta este voia nemijlocita a Domnului ! "Dar cui a fost
data aceasta porunca - numai Apostolilor, sau tuturor crestinilor?" Sa
se gandeasca fiecare singur. A se lepada de sine si a-si lua crucea nu
li s-a spus tuturor? Apoi, a-L iubi pe Domnul mai mult decat pe tata si
pe mama, pe frati si pe surori, pe sotie si pe copii nu li s-a spus
tuturor ? Raspunsul e limpede. "Dar cum se poate trai astfel ?" Si
Apostolii I-au pus Domnului aceasta intrebare, iar El le-a raspuns:
"Ceea ce nu este cu putinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu"
(Lc. 18, 27).

de Sfantul Teofan Zavoratul


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Binele nu are hotar - Sf. Grigore de Nissa

Slava binelui sta in a avea cui sa impartaseasca binefacerile sale - Sf. Vasile cel Mare

Caci nici binele nu e bine cand nu se lucreaza bine, ci este bine cu adevarat cand nu-si asteapta rasplata - Sf. Ioan Damaschin

Indata ce ai incetat sa vrei a deveni mai bun, ai incetat de a mai fi bun. - Sf. Ioan Gura de Aur

(din cartea Comori dezgropate, de Nicolae Moldoveanu)



La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

(Rom. 6, 18-23; Mt. 8, 5-13). Ce credinta avea sutasul ! L-a uimit
chiar si pe Domnul. Ea sta in aceea ca L-a marturisit pe Domnul ca pe
Dumnezeu al tuturor, Stapan Atotputernic al tuturor celor ce sunt; de
aceea L-a si rugat: "Zi numai un cuvant si se va vindeca sluga mea.
Cred ca toate sunt supuse Tie si asculta porunca Ta". Aceasta credinta
o cere Domnul de la toti ceilalti; aceasta credinta o cere de la noi.
Cel ce are asemenaea credinta nu duce lipsa de nimic si orice ar cere
primeste. Asa a fagaduit Domnul Insusi. O, de-am avea si noi macar o
urma a acestei credinte ! Dar si acesta e un dar, iar darul acesta
trebuie cerut, si cerut cu credinta. Sa-l cerem, dar, cel putin cu
simtamantul ca avem nevoie de el; sa-l cerem cu staruinta, fara sa
crutam osteneala, ajutandu-l totodata sa se infiripe in noi, prin
cugetari potrivite si in primul rand prin supunerea fata de poruncile
lui Dumnezeu.

de Sfantul Teofan Zavoratul


La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

(Rom. 12, 4-5, 15-21; Mt. 12, 9-13). "Se cade a face bine
sambata". Aceasta a spus-o Domnul dupa ce l-a vindecat in sinagoga pe
cel cu mana uscata, fiind zi de sambata, pentru a-i mustra pe fariseii
care mergeau pana-ntr-acolo cu pazirea poruncilor privitoare la
sambata, incat masurau pana si cati pasi este ingaduit a face in
aceasta zi. Dar intrucat faptele bune nu le poti face fara sa te misti,
ei se invoiau mai degraba sa lase deoparte faptele bune, decat sa se
miste mai mult decat credeau ei ca e ingaduit. Mantuitorul i-a osandit
nu o data pentru aceasta, intrucat sambata presupunea odihna de
ingrijirile lumesti, nu de faptele evlaviei si iubirii de frati. In
crestinism se pazeste duminica in loc de sambata, cu acelas tel:
odihna de toate lucrarile lumesti si inchinarea acestei zile numai
lucrarilor lui Dumnezeu. Cugetarea crestineasca sanatoasa nu a ajuns
niciodata la meschinaria fariseilor cu privire la nelucrarea in ziua de
duminica; insa ingaduinta de a lucra in aceasta zi a fost impinsa mult
dincolo de hotarele cuviintei. Pe farisei, nelucrarea i-a despartit de
savarsirea faptelor bune; iar pe crestini, faptuirea pe care singuri
si-o ingaduie. In seara de ajun de duminica - teatru, apoi o alta
oarecare distractie. Dimineata dorm pana tarziu; la biserica nu mai au
cand ajunge. Cateva vizite, pranzul; seara, iarasi distractii. Asa este
jertfita intreaga vreme pantecelui si dezmierdarii celorlalte simturi;
de Dumnezeu si de facerea de bine nu mai au oamenii cand sa-si aminteasca.

de Sfantul Teofan Zavoratul



La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Rom. 14, 9-18; Mt. 12, 14-16, 22-20). "Cine nu e cu Mine e
impotriva mea si cine nu aduna cu Mine, risipeste". Dar cine este cu
Domnul? Cel ce traieste si faptuieste in duhul Lui; cel care nu-si
ingaduie nici ganduri, nici simtaminte, nici dorinte, nici hotarari,
nici cuvinte, nici fapte care sa fie neplacute Domnului si potrivnice
poruncilor si hotararilor Sale invederate. Cel ce traieste si
faptuieste altfel, acela nu este cu Domnul; prin urmare, nu aduna, ci
risipeste. Dar ce risipeste? Nu doar puterile si timpul, ci ceea ce
aduna. De pilda, nu aduna bogatie cu Domnul cel care o aduna fara sa
faca parte altora, precum si cel care cheltuie averea adunata parte
pentru huzur parte pentru danii izvorate din slava desarta, parte
pentru mostenitori. Pe cealata lume va aparea cu mana goala si va fi
acolo cel mai sarman dintre sarmani. Dimpotriva, aduna cu Domnul cel ce
prin mainile saracilor si nevoiasilor trimite cele agonisite in
vistieriile cele vesnice. Cand va muri un astfel de om, va gasi tot
avutul dincolo, necheltuit, chiar daca toata viata lui ar fi dat in
stanga si-n freapta. Acelasi lucru se poate spune si cu privire la
adunarea de cunostinte. Aici, risipa devine si mai invederata, intrucat
inca de aici devine limpede ca cel ce nu filozofeaza in Domnul aduna la
aratare munti de cunostinte, insa acestea sunt de fapt nimicuri
netrebnice, perere de adevar, nu adevar. Unii ca acestia nu numai ca nu
au cunoasterea, ci isi pierd si gandirea omeneasca: incep sa aiureze ca
lunaticii. Cititi sistemele filozofice ale materialistilor si o sa va
dati seama.

de Sfantul Teofan Zavoratul




La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Inainte de razboi (primul razboi mondial) mare
impresie a facut scufundarea
vaporului "Atlantic". Comandantul vaporului, vazand
ca vaporul se scufunda, zise: "Prea mult m-am
increzut in socotelile mele si iata acum ne pandeste
moartea pe toti".
Ce va sa zica pacatosul in iad?! "M-am increzut
prea mult in socotelile mele, crezand ca socotelile
mele sunt mici!" Necredinciosul va zice: "Prea mult
m-am increzut in sistemul meu filosofic, care nu
admite existenta iadului!" Sanatosul va zice,
ajungand pe patul de boala: "Prea mult m-am
increzut in sanatatea mea!"
Iubite crestine, ai cugetat vreodata, ce vei zice tu,
daca peste un ceas vei muri?



La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Mihaela, un buchet mare de flori pentru textele pe care ni le impartasesti zilnic !!!
----------------------------------------

'Bolnav sunt, Doamne, de nefericire
Si fiindca Tu esti tuturor si medic,
Si frate, si parinte, si iubire,
Pentru-al meu suflet da-mi un anestezic,

Mi-ntinde ca pe-un pat pe azi si inca
Comprese de iubire peste tampla
Si-mi toarna-n vene ca pe o morfina
Lumina nesfarsita din lumina.

Sunt chiar bolnav, imi arde fericirea
Si pulsul luat la suflet nu se simte
Singuratatea mi-a patruns in minte
Si-n carne-n chip de virus amagirea.

Bolnav sunt, Doamne, de nefericire
In ochi, in suflet, minte si-n cuvinte
Tu pune-mi palma dulce peste frunte
Si ma vegheaza Bunule, si da-mi
Pentru-al meu suflet, da-mi un anestezic...'


_
"Cand am invatat sa zbor, deja mi se terminase cerul. "

Mergi la inceput