In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 7-a)
Raspunsuri - Pagina 12
Arhistefy spune:
El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu ...
deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. (Romani 4:20-21)
Scripturile ne spun că Avraam, „fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit“ (v. 19). El nu s-a descurajat, pentru ca nu se uita la el, ci la atotputernicul Dumnezeu. „El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu“, ci a stat drept, fara sa se aplece sub greutatea ametitoare a binecuvantarii lui Dumnezeu. In loc sa slabeasca, credinta lui s-a intarit si mai mult, emanand si mai multa putere, in ciuda aparitiei mai multor dificultati. Avraam L-a glorificat pe Dumnezeu pentru atotsuficienta Sa si era „deplin incredintat ca El ce fagaduieste poate sa si implineasca“.
Traducerea literala a acestui pasaj din greaca exprima gandul in felul acesta: Dumnezeu nu este doar capabil, ci cu prisosinta capabil, cu bunatate si cu generozitate capabil, cu un surplus infinit de resurse, si etern capabil sa faca ceea ce a promis.
El este Dumnezeul resurselor nelimitate – singura limita vine de la noi. Cererile noastre, gandurile noastre si rugaciunile noastre sunt prea putine, iar asteptarile noastre sunt prea mici. Dumnezeu incearca sa ne ridice viziunea la un nivel mai inalt, ne cere sa avem asteptari mai mari si prin aceasta ne aduce la o apropiere mai mare. Vom continua noi sa traim intr-un mod care dispretuieste voia Lui si tagaduieste Cuvantul Lui?
Nu exista nici o limita la ceea ce putem cere si astepta de la gloriosul nostru El Saddai – Dumnezeul nostru atotputernic. Si nu exista nici o modalitate pentru noi de a masura binecuvantarea Lui, pentru că El „poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi“, „prin puterea care lucrează in noi“ (Efeseni 3:20).
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Rom. 7, 1-13; Mt. 9, 36; 10, 8). Trimitandu-i pe Sfintii Apostoli
la propovaduire, Domnul le-a poruncit sa-i cheme pe toti, graind: "S-a
apropiat Imparatia Cerurilor", adica: "A venit imparatia, intrati in
ea". Dar noi ce trebuie sa propovaduim? Trebuie sa strigam tuturor cat
ne tine gura: "Fii ai imparatiei! Nu fugiti din imparatie in robie",
fiindca oamenii fug. Pe unii ii robeste libertatea mintii: "Noi nu
vrem, zic ei, lanturile credintei si povara autoritatii, fie ea si
Dumnezeiasca; noi insine vom rezolva si vom hotara toate problemele".
Ei, si au hotarat. Au nascocit niste povesti mai puerile decat
mitologia grecilor - si se falesc...Pe altii ii atrage calea cea larga
a patimilor: "nu vrem", spun acestia, "sa stim de porunci ori de
cerinte ale constiintei - toate acestea sunt abstractiuni: noi avem
nevoie de realitatea palpabila". Si au mers dupa aceasta. Ce a iesit de aici? "Alaturatu-s-au dobitoacelor necuvantatoare". Oare nu din aceasta decadere morala a luat nastere si teoria provenientei omului din animale? Iata incotro se indreapta! Iar de Domnul fug toti, toti fug....
Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
INDEMN LA LUPTA
de Radu Gyr
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat inima in piept iti canta
ce inseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
(Inchisoarea Aiud)
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
camiT spune:
Draga Mihaela
.
Poze la: http://www.score.is.tsukuba.ac.jp/~dorinte/albums/albums/david/thumbs.html
Arhistefy spune:
Domnul le-a mai spus Apostolilor ca daca vreo cetate nu-i va primi si nu va asculta cuvintele lor, "mai usor va fi pamantului Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia". Dar noi ce vom pati pentru ca nu ascultam cuvintele Dumnezeiestii descoperiri? Intristarea noastra nu va cunoaste margini.
A nu crede in adevarul lui Dumnezeu dupa ce am primit atatea dovezi e
totuna cu a cadea in pacarul hulei impotriva Duhului Sfant. Si totusi,
nu ne sfiim. Pe unul il consoleaza spiritele: "Ce judecata! Te mai
nasti o data si gata". Pe altul il dascalesc savantii: "Pe cine sa
judece? Toti sunt atomi: se vor dezintegra si cu asta s-a sfarsit". Dar va veni, prieteni, ceasul mortii; se vor dezintegra visarile acestea precum fumul, si adevarul se va infatisa nemilos. Ce va fi
atunci?...Sarmanele noastre vremuri! Vrajmasul a gasit, cu viclenie,
mijlocul de a pierde sufletele noastre. El stie ca teama noastra de
moarte si de judecata este cel mai puternic mijloc de a trezi sufletul
la viata duhovniceasca; de aceea, se straduieste din rasputeri sa o
risipeasca - si reuseste. De se stinge aceasta teama, si teama de
Dumnezeu va pieri impreuna cu ea: iar fara frica de Dumnezeu,
constiinta amuteste. Si s-a pustiit sufletul, s-a facut ca un nor de
seceta, manat de vanturile oricaror invataturi si de orice inviforare a patimilor.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
Porunca lui Dumnezeu: „Nu va ingrijorati de nimic“ (Filipeni 4:6) este nelimitata, si la fel este si versetul: „Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre“ (1 Petru 5:7). Daca într-adevar am aruncat poverile noastre asupra altuia, ar mai putea ele continua sa ne apese? Daca le caram cu noi de la tronul de har, este evident ca nu le-am lasat acolo. In viata mea imi testez rugaciunile astfel: dupa ce incredintez ceva in mana lui Dumnezeu, daca pot pleca mai departe, asa cum a plecat Ana, fara nici o suparare, durere sau ingrijorare in inima mea, vad in aceasta o dovada ca m-am rugat cu credinta. Dar daca ma rog si apoi inca imi mai car povara, inseamna ca nu mi-am exercitat credinta.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
star33 spune:
Draga Mihaela, iti multumim pentru toate aceste lucruri minunate pe care le citim, pentru faptul ca ne dai imbold sa credem mai mult in Dumnezeu si pentru faptul ca Il pastrezi viu in inimile noastre in fiecare zi! Esti o adevarata comoara! 
Arhistefy spune:
(Rom. 8, 2-13; Mt.10, 16-22). "Iar cine va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui". Dar avem ce rabda? In privinta asta nimeni nu duce lipsa. Fiecare are un stadion mare in care poate sa-si
antreneze rabdarea; inseamna deci ca fiecare are mantuirea la indemana.
Rabda totul pana in sfarsit si te vei mantui. Trebuie totusi sa rabzi
intru cunostinta; altminteri, poti sa rabzi si sa nu tragi nici un
folos. Mai intai, se cuvine sa pazesti sfanta credinta si sa duci viata fara pata, dupa indreptarul credintei, iar pacatele ce s-ar intampla, sa le cureti numaidecat prin pocainta. In al doilea rand, primesti tot ce trebuie sa rabzi ca din mana lui Dumnezeu, tinand bine minte ca fara voia lui Dumnezeu nimic nu se intampla. In al treilea rand, avand credinta ca tot ce vine de la Domnul este trimis de El spre binele sufletelor noastre, pentru toate da multumita lui Dumnezeu fara fatarnicie: da multumita pentru necazuri, si da multumita pentru mangaieri. In al patrulea rand, sa iubesti necazurile, fiindca sunt mijloace puternice de mantuire si sa te silesti a inseta de ele ca de o doctorie amara, insa vindecatoare. In al cincilea rand, sa tii minte ca atunci cand a venit necazul nu il poti lepada ca pe o haina stramta: trebuie sa-l induri. Fie ca-l induri crestineste sau nu, de indurat tot trebuie sa-l induri; asa ca mai bine sa-l induri crestineste. Cartirea nu izbaveste de necazuri, ci doar le ingreuneaza; iar smerita supunere fata de randuielile Dumnezeiestii Pronii, precum si inima buna, usureaza necazurile. In al saselea rand, gandeste-te ce ar fi insemnat daca Domnul ar fi vrut sa se poarte cu tine dupa masura plina a dreptatii. In al saptelea rand, mai inainte de toate roaga-te, si Domnul Cel Milostiv iti va da tarie a duhului, incat atunci cand altii se vor minuna de necazurile tale, tie iti va parea ca-i o nimica toata sa le induri.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
Arhistefy spune:
(Rom. 8, 22-27; Mt. 10, 23-31). "Nu este nimic acoperit care sa nu
iasa la iveala si nimic ascuns sa nu ajunga necunoscut". Prin urmare,
oricat ne-am ascunde acum pacatele, aceastea nu ne va aduce nici un
folos. Va veni sorocul - si oare departe e acest soroc? - cand toate
vor iesi la iveala. Iar daca iti vei ascunde pacatul si nu te vei pocai, il vei pastra in tine, ca sa aibe ce sa se descopere la vremea potrivita spre osandirea ta. Toate acestea ni le-a aratat dinainte Dumnezeu, ca sa stim sa imblanzim dreapta si infricosata Lui judecata ce sta asupra noastra, a pacatosilor.
de Sfantul Teofan Zavoratul
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
daro26 spune:
Mihaela , multumim pentru "pastiluta" de credinta pe care ne-o pui la dispozitie in fiecare zi. E minunat Sf. Teofan Zavoratul... Continua!
Scriu si eu un citat de la Sf. Siluan Athonitul:
“Sa stii ca daca mintea ta inclina sa-i urmareasca pe oameni pentru a vedea cum traiesc, acesta este un semn de mandrie.
Ia seama la tine insuti. Cerceteaza-te pe tine insuti si vezi: cum se inalta sufletul deasupra fratelui tau, cum pentru aceasta si vine un gand rau care nu place lui Dumnezeu si astfel sufletul este smerit. Daca nu se smereste, atunci vine o ispita mica. Daca iarasi nu se smereste, incepe lupta curviei. Si daca tot nu se smereste, cade intr-un pacat mic. Si daca nici atunci nu se smereste, atunci va fi un pacat mare. Si asa va pacatui pana ce se va smeri. Dar de cum sufletul se va smeri, Domnul Cel Milostiv va da sufletului pace si strapungere, si atunci tot raul va trece si toate gandurile se vor departa. Tine insa si pe mai departe smerenia din toate puterile, ca sa nu cazi din nou in pacat” (Sf. Siluan Athonitul)