Gelozie ciudata...

Buna tuturor,

Vreau sa scriu si eu cateva randuri despre sentimente care pur si simplu ma macina... nu e nimic nou sub soare - sufar de gelozie - insa un tip foarte special si stupid. Daca as avea motive intemeiate, as mai zice... dar de la orice nimic ma consum... o privire, chiar si o prezenta feminina la care prietenul meu nu se uita dar stiu ca s-ar putea uita in urmatoarele secunde ma face sa ma consum in interior.

Vreau sa precizez ca prietenul meu ma iubeste foarte mult, e tipul de barbat atent, iubitor, grijuliu, care ar face orice pentru mine. Si eu la randul meu il iubesc foarte mult... Dar nu stiu de ce ma consuma orice nimic! Si e de-a dreptul groaznic. M-am intrebat daca e vorba de lipsa de incredere dar... il iubesc si stiu ca ma iubeste... atunci de ce trec printre momente astea teribile?!

As vrea sa scap de aceste sentimente si nu stiu cum... cum pot sa scap de asa ceva, de sentimente care nu ajuta la nimic dar care ma macina zilnic, mereu?

Si inca ceva - de obicei nu-i spun nimic despre faptul ca sunt geloasa... ma fac ca ploua. Pentru nimic in lume nu i-as spune, nu as recunoaste ca sunt geloasa !! (Nici asta nu inteleg de ce, vreau sa apar ca tipul negelos, o persoana atat de extraordinara incat nu poate fi geloasa pe nimeni!- comportament stupid, ce mai...) Sau si mai rau - cateodata devin foarte negativa si il fac sa se simta vinovat de complet altceva (chiar daca el saracul nu prea are nici o vina), pentru a indrepta atentia in alta parte. Comportamentul meu e teribil in situatiile in care devin geloasa (pentru orice nimic, dupa cum am mai spus), si imi dau seama ca pot incet incet sa distrug relatia noastra. Cateodata simt ca sunt o persoana teribila...

De exemplu ieri mi-a pomenit ca la servici la el a venit o fata din India, la care trebuie sa-i transfere tot felul de cunostinte legate de servici... Am fost foarte geloasa, dar nu i-am spus bineinteles nimic... Si astazi mi-a spus ca respectiva nu are calculator tmp de nu stiu cate zile si ca vor trebui sa lucreze impreuna, la acelasi calculator!! Va imaginati gelozia mea stupida... Si incet incet, azi dimineata, la micul dejun l-am facut sa se simta teribil pentru tot felul de alte lucruri, bineinteles fara nici o legatura cu fata din India! Ca il exploateaza la lucru, ca nu stie sa-si apere interesele si altele si altele... Am folosit si cuvinte destul de neplacute... Pe masina s-a enervat, ne-am certat - nu mai spun... si la baza e un motiv atat de stupid de care el nu stie nimic, pe care incerc sa il ascund... Dar simt ca nu pot sa fac nimic!

Nu-i asa ca sunt o persoana teribila si destructiva? Daca cineva are ganduri si idei, as vrea sa le aud, inainte ca relatia noastra sa mearga de rapa...

As vrea sa stiu, a mai trecut cineva prin asa ceva? Si cum a scapat?

amik spune:

doareu,eu recunosc ca sunt geloasa!
sotul meu o stie.am marele noroc ca seman mai mult cu soacra mea decat cu mama,astfel razvan e obisnuit.

de multe ori gelozia,desi se zice ca e sarea si piperul,dovada de dragoste,etc,iti otraveste sufletul.mai ales cand nu spui ce simti,te roade!mi s-a intamplat de multe ori sa imi fac idei-desi stiu clar ca nu am motive-pe care sa nu le dezvalui,dar acele idei stupide ma faceau sa imi schimb purtarea fata de sot.wrong!

ai mai pomenit "gelozie pe trecut"? da,da,sunt geloasa pe trecutul lui...as vrea sa il sterg.si pe al meu!i-am sugerat chiar,mai in gluma,mai in serios,sa ne mutam din oras!yeah,I'm nuts...

cred ca primul pas este sa triezi.sa triezi motivele reale de cele fanteziste...adica daca tot esti geloasa,barem sa fii cu cap!eu asa incerc sa fac.nu mi-e usor.cand mi se pune pata ma gelozesc si pe prietenii sotului,pe parteneri de afaceri cu care vb pe icq mai mult decat cu mine!

apoi,sa iti mai si impui o stare de liniste,de siguranta,de incredere.caci ochii e bine sa ii deschizi larg,insa a trai cu dusmanul in casa e teribil.nu stiu daca am fost coerenta,incearca sa citesti printre randuri,caci aici m-am adresat si mie cu aceasta ocazie!hihi!

vorba unei prietene de-ale mele:"sunt frumoasa,sunt desteapta!".deci....

Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)

http://community.webshots.com/user/alexandracojocaru

dulcetica spune:

Gelozia este boala grea.Eu nu sufar si ma deranjeaza in principiu genul acesta de manifestari.Tot ce pot sa-ti spun este ca sub o forma sau alta el percepe starea de tensiune.Chiar daca nu-i spui in mod explicit,ceva pluteste in atmosfera si nu e bine.Sint atitea probleme cotidiene incit ,chiar nu are sens sa vii cu una suplimentara.Ce iti spun cu siguranta este ca e un aspect respingator,gelozia sufoca,distorsioneaza lucrurile si intuneca mintea.
Incearca sa vezi care e motivatia?Ceva te face nesigura,ti-a dat un motiv oarecare,nu cred ca e din senin!?In alte relatii ai simtit ceva similar?Daca totusi te suspectezi de o nebunie temporara,inseamna ca esti prea posesiva,suspicioasa.Roaga-l sa-ti vorbeasca despre ce ii place la tine,la relatia voastra ,ce-i displace,cum vede pe termen lung legatura voastra etc.Asta te va relaxa si vei constientiza ca nu e nimic superficial in sentimentele lui fata de tine.Deci se elimina cauza.Efectul nu se va lasa asteptat!Un comportament ciudat este remarcat intotdeaunna.Cred ca nu vrei sa turbeze si sa nu stii de ce?Iti tin pumnii sa incerci sa te linistesti.Omul se duce la servici nu sa se vada cu indience.Tu ai servici?Posibil ca prea mult timp liber sa-ti permita sa analizezi si sa diseci totul.Iti trebuie de urgenta o ocupatie serioasa,asa incit dupa o zi de munca sa remarci numai cu cita drogoste te priveste si cita pasiune e intr-un simplu pupic cind apare acasa si e incintat sa te vada!Intre voi e o dragoste pe care tu te chinui sa o zapacesti!Spune-mi daca gresesc?

Felicity spune:

doreau, iti faci rau inutil si tie si lui.
gelozia nu e o forma a dragostei, e o forma de insecuritate in dragoste. cred ca ai o imagine nu tocmai favorabila asupra ta. esti in general prea critica cu tine insati? relatia voastra merge bine? te temi ca-l poti pierde? eu una nu mi-as irosi timpul alaturi de el sa ma inveninez si pe mine si pe el...l-as folosi sa ne iubim, sa ne simtim bine.
si daca e sa se intample sa-i placa alta fata, te asigur ca nici o gelozie din lume...nu-l poate opri, nici acum, nici mai tarziu.
e absolut inutil sa fii gelos...pt ca nu poti opri ceva sa se intample....ba chiar impingi omul la asa ceva.

cipcipcip spune:

Eu cred ca ti-ar face bine sa vorbesti cu un psiholog, gelozia ta mi se pare destul de acuta ca sa o depasesti singura. Altfel iti faci zile amare singura si fara motiv, si ce rost are? Pe termen lung nu e deloc bine nici pentru relatia voastra...
Eu zic ca e super ca esti constienta de problema si te abtii sa-l controlezi si sa-i interzici sa vorbeasca cu femei etc, sa stii ca sint persoane geloase care se comporta asa si ajung sa-si distruga relatia. (eu am fost intr-o astfel de relatie cu un tip care ma teroriza pur si simplu, trebuia sa stie ce fac fiecare minut). Este un inceput foarte bun faptul ca esti constienta ca gelozia ta este exagerata si ca incerci sa o stapanesti.
Eu iti doresc succes si multa vointa sa scapi de ea!

mamica dulce spune:

si eu sunt geloasa si sotul meu o stie...este si el,dar nu vrea sa-mi arate
desi am incredere in el...totala,desi bag mana in foc ca nu m-ar insela in veci,totusi,cand pleaca in delegatii la mama naibii si sta cu saptamanile...evident ca incep sa ma gandesc ca ce si cum si oare ce face?? si ating cote maxime de nervi cand vine acasa si nu vrea sa...recuperampe cat as vrea eu.
Evident ca ma doare ca naiba si deja neuronii sunt fixati pe cum o cheama ,cati ani are..blabla(desi foarte rar glasuiesc,in timp te rod incertitudinile.Mai ales alea pe care ti le creezi singura,fara nici o baza
in rest..cand sunt pe stop..de multe ori ma simt ceva de genul grasa-toanta si urata si mai scot niste perle(chiar acu vreo saptamana a plecat devreme tare la birou si l-am intrebat daca are vreo susta cu femeia de serviciusi asta.i mica!
dar bine ca e pe perioade limitate si imi cunoaste simptomele
cat despre...trecut..de-a lungul timpului am vazut ceva poze cu el si alte doamne ,care ,cu rusine recunosc ca-mi stau pe creierel nu m-a intrebat niciodata nimic in 4 ani.

dar...dau si eu vina pe zodie,ca-s leoaica posesiva

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

amik spune:

hihi!mami,bine ca ai venit s tu ca incepusem sa imi pun pb!suntem deci mai multe geloase.



Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)

http://community.webshots.com/user/alexandracojocaru

doareu spune:

Bine v-am regasit,

Vreau sa va spun ca am gasit cate ceva foarte folositor in fiecare
mesaj al vostru, si randurile voastre m-au ajutat foarte mult. Ma simt mult mai bine acum, ca am vorbit cu voi.

amik si mamicadulce -

In trecut... da, am trecut prin situatii asemanatoare... Insa inainte de fostul meu prieten (singurul in afara prietenului meu actual cu care am avut o relatie serioasa) nu cred ca eram geloasa deloc. Insa, dupa ce l-am intalnit pe fostul meu prieten, la putina vreme, mi-a spus ca seaman putin cu cineva... cu o fata pe care a iubit-o foarte mult dar cu care nu a putut sa fie din motive obiective (ah, cu o exceptie- ea avea parul negru!). Mi-a spus inteaga poveste, si m-am gandit cu groaza ca s-ar putea sa tina inca la ea, "iubirea pierduta si neimplinita".
A fost prima oara cred cand am simtit gelozie, sau si mai mult decat
atat... un fel de "inlocuitor" - daca e cu mine doar pentru ca seaman cu ea? - s-a ratoit individualitatea mea. A fost groaznic (aveam doar 18 ani si probabil un ego urias), desi poate n-ar fi trebuit... Nu i-am spus lui nimic, dar nu m-am simtit bine deloc. Am avut o relatie de lunga durata, el a fost (si este in continuare) un om foarte iubitor. Insa din cauza la ce mi-a spus el - si anume despre fosta "potentiala prietena", la inceput aveam momente in care nu ma simteam prea bine si in care ma gandeam ba ca "daca acuma se gandeste la ea", ba ca una, ba ca alta - ascunzand totul foarte bine, bineinteles. Si cred ca incet am devenit geloasa... dar nici el nu stia ce si cum, nu i-am spus niciodata.

Cred ca fostul meu prieten nu vorbea prea mult despre ce si cum simte - de-a lungul relatiei noastre, si asta ma facea sa ma simt pe ape miscatoare... asta m-a facut sa "nu-mi dau voie" sa ma implic prea mult... increderea mea a fost atat de mica... daca imi spunea ca ma iubeste ma indoiam (fara sa-i spun nimic, desigur) - gandindu-ma din nou daca "ma vede oare pe mine sau o vede pe ea?" Probabil ca vina nu a fost doar a lui, cine stie... despartirea noastra a avut de a face cu "comunicarea". Faptul ca ne-am despartit a fost cel mai bun lucru pentru amandoi, si am ramas prieteni buni in continuare.

Este posibil ca asta sa fie sursa geloziei mele... bineinteles, nu sunt 100% sigura.

Ma uit si vad ca nu as avea motive... Sunt considerata o persoana atragatoare si inteligenta, barbatii ma admira (si pe mine nu ma intereseaza nici un alt barbat in tot universul asta, cu exceptia celui de langa mine si mi se pare ca nici nu ar putea sa ma mai intereseze vreodata altcineva - si cateodata mi-e ciuda pe lucrul asta!! - daca se intampla ceva cu noi si nu voi mai putea iubi pe nimeni?) si sunt constienta ca sunt ambele. Si totusi...

dulcetica, spui ca starea se percepe... Nu stii ce maiestra sunt cand e vorba de asta! Macinarea e atat de adanca in mine incat nimeni altcineva in exterior habar nu are... Schimb subiectul de discutie, suntem in cu totul alte ape, vorbim despre cu totul altceva, creez o situatie, o noua problema, incat celalalt e cu totul absorbit de noua situatie - si, in acelasi timp, pe alt plan interior- bine ascuns, stiut doar de mine, - sufar - imaginandu-mi tot felul de lucruri.

Felicity, e adevarat ce spui, gelozia nu e o manifestare a dragostei, asta e adevarat. Undeva am citit si faptul ca o persoana geloasa nu poate iubi. Se pare ca eu sunt un fel de paradox, un caz nemaiintalnit: pentru ca repet, il iubesc foarte mult pe prietenul meu, sentimentele sunt atat de coplesitoare, incat mi se pare ca nimeni nu poate sa simta niciodata ca mine. Si totusi, sunt geloasa - sunt deci un adevarat paradox sau o ciudatenie a naturii! :D

Comunicarea cu actualul meu prieten, la care tin cum nu am mai tinut la nimeni pana acum, este mult mai buna decat ceea ce am avut in trecut - vorbim despre orice, cu exceptia acestui lucru. Sau mai bine spus, EU nu vorbesc. El vorbeste, imi spune si cand e gelos, face si glume pe seama asta, si eu stau si ma mir de ce nu pot sa fiu ca el.

cipcipcip, iti multumesc, sa stii ca si eu simt ca e intr-adevar foarte bine ca sunt constienta, si ca e un pas mare spre "vindecare".

Oricum, chiar ca ma simt mai bine acum, nu cred ca sunt vindecata
complet, sunt sigura ca sentimentele vor reveni, candva... dar cel putin pentru moment e mult mai bine - si si asta e ceva!

Mia. spune:

Cred ca iti lipseste putin increderea de sine pt.ca altfel nu inteleg ...de ce sa-ti amarasti viata si asa scurta cu asemenea ginduri...barbati sint girla!Eu nu sint deloc geloasa si sotul afost plecat cu lunile din tara si cineva imi povestea cum ii faceau gagicile cu ochiul prin magazine dar chiar nu mi-am facut probleme...
Mai ales daca se poarta frumos cu tine ,asta e tot ce conteza!Traieste-ti viata si ce-o fi o fi!Aranjeaza-te,acorda-ti tie mai multa importanta decit acestui sentiment si fii mai egoista...Fa ,mergi la masaj,alinta-te si te va elibera de ginduri nelalocul lor...

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

apalossa spune:

Are dreptate Mia!Fetelor sa ne menajam,iar in rest Dumnezeu cu mila!Si daca suntem geloase si daca nu ,daca este sa se intample,se intampla.Se poate sa existe antecedente in subconstientul tau,sau este ceva patologic.Fii mai relataxa,lupta cu gandurile,in fond neintemeiate.Spune-ti singura ca totul este o prostie din partea ta,ca nimic nu este fondat.Daca nu "mirosi" ceva in comportamentul sotului,nu este cazul sa-ti faci griji.