noiembrie, ultimul bal

NOIEMBRIE – ULTIMUL BAL

Poate pentru ca mi-am petrecut copilaria in oras, m-au tentat intotdeauna casele de la tara, iar cele gen conac au reprezentat o atractie irezestibila. Va spun asta ca sa intelegeti de ce am acceptat atat de usor invitatia lui Radu. Pe Radu C. l/am cunoscut la o petrecere restransa / se sarbatorea o onomastica / in casa unor prieteni. Stiindu/ma vorba lunga si bun interlocutor, gazda m/a atentionat „vezi draga ca e tare necajit. Abia a iesit dintr-un divort urat – nu stiu detalii, dar isi iubea nevasta extrem de mult si asta a plecat de nebuna, fara sa spuna vre-o vorba – stai tu de povesti cu el ca eu nu am timp si chef de mutre in berna”. Am acceptat, oricum mai bine o discutie cu cineva necunoscut decat vesnicele barfe cu vechii prieteni, bancurile rasuflate pe care le mai auzisem de 100 de ori si vaicarelile pe tema nivelului de trai. Ma apropii de Radu, ma prezint si ii spun ca arata tare cidat asa, singur printre ceilalti, cu paharul de coniac in mana. Rade, neasteptat, si imi spune ca ma urmareste cu privirea de cand am intrat. Moment de pauza si apoi incepem sa povestim. Gasim puncte comune – un concediu petrecut pe langa Venetia, o expozitie de pictura la care am mers amandoi, ce concerte ne plac. Vine timpul sa plec si Radu ma invita, a doua zi, la o cafea in oras. Accept, ne intalnim, discutam, ne simtim bine. Dupa doua saptamani in care doar ne-am intalnit, fara nimic romanitc ci doar ca niste prieteni buni si vechi, vine invitatia. „Familia mea are la R un conac. E proprietatea noastra de 200 de ani. L-am pierdut si l-am regasit. Te invit sa vezi cu este toamna acolo.” Contrar obiceiului, accept imediat. Mi-e drag de Radu, asa un drag ca pentru un var indepartat pe care nu poti sa-l iubesti dar te atrage si, in plus, a pronuntat cuvantul magic ... conac. Radu pleaca sa faca pregatirile de rigoare si, in ziua stabilita, cobor si eu din tren in gara din R. Ma astepata nu trasura din visele mele – eram sigura ca nu se mai foloseste asa ceva – ci un VW vechi si cam rablagit. Soferul – s-a recomandat plin de mandrie „domnul Vasile” - nu-mi place. Ranjeste mereu si isi arata un dinte „de aur”. Aflu ca este sotul bucataresei de la conac, ca face pe soferul transportand provizii si rarii oaspeti, ca pe langa el si sotie mai e o femeie care face curat. Apoi., brusc, se apleaca spre mine si, cu un damf puternic de cepa, imi sopteste confidential: „bine ca ati venit. Saracu domnu+ Radu – de cand l-a lasat nevasta... Da+ si el e cam ciudat si de aia a plecat femeia... Sa vezi numa…” Desi curioasa, il intrerup ... nu am chef sa-mi barfesc gazda cu personajul asta nesuferit. Il intreb ceva la intamplare despre o casa pe langa care trecem si momentul de confidenta se pierde. In final, dupa vreo 20 de minute iesim din sat si ajungem langa conac. Surpriza: chiar este un conac. Nu casa mare, nu vila, ci conac. Ca in romane. Misterios si putin sumbru. Cu ziduri gri, coplesite de iedera, cu lemnul ferestrelor decolorat, cu o scara in evantai, cam ciobita care duce la o terasa cu mozaic si la intrarea cu marchza. In fata, o gradina cu trandafiri arsi de bruma. Toate astea, impreuna cu cerul gri, croncanitul ciorilor din castanii desfrunziti care margineau drumul, cu mirosul de fum al frunzelor arse si burnita ce a inceput sa cada ma duc cu gandul la cliseele din poeziile despre noiembrie. Pare ireal .... In momentul acela se deschide usa si in prag sta Radu ... din spatele lui razbeste lumina din camera si ma grabesc pe scari spre intrare.

Va urma? Doar daca va place

anangel_lexi spune:

Daaaa, vreau continuarea, TE ROOOG!!!!!!!!!!!

I wish I were an angel...

Bubbles spune:

Si eu, si eu vreau! Multumesc!!!

mitub spune:

si pana la bal mult mai este.... da-pai sa inceapa macar primul

Boga

oana0204 spune:

vrem continuareeeaaaaaa

Oana D
Foto

liris spune:

hai ca ne place!
dar ce-i asta , roman sau poveste reala?

***********************
Once a grump, always a grump
http://community.webshots.com/user/s_b2702

DARAEL spune:

Daca tot ai inceput... primesti o pentru prima parte !

Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

Kehleyr spune:

Mai vrem. E fictiune, nu?

Ioana75 spune:

Ne place. Mult! Deci asteptam urmarea

Ioana

Cary spune:

Super poveste,

Ce daca omul e divortat,poate nu a dat peste adevarata jumatate si TU esti aceea! este un suflet necajit care doreste o a-II-a sansa.

Vreau continuarea.

val77 spune:

siiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.........astept