Povestea pantofilor de bal cu o mie de perle.

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

ticka spune:

Q- stau cu dejtu pe F5! minunata - povestea ta! Astept rabdatoare continuarea....

www.balantzedc.go.ro" target="_blank">Balantze DC!

roxana1974 spune:

Q sunt la joooob si nu pot face treaba ca uite stau si astept finalul povestii. Mai si am fost asa de cuminteeee ca am primit niste papucashi ne-dansatori roz roz roz :)).

mitub spune:

Q,

Asa este ca Mosul isi va depana povestea pana ce ultima raza de soare a zilei de 6 decembrie se va pierde in negura si misterul noptii ce urmeaza?

pupici,
Boga

qsar spune:

Auzind toate acestea si temandu-se sa nu i-o ia alta domnisoara inainte si sa se-nteleaga cu mesterul Maurice, Ambra se hotara sa asculte sfatul pe care i-l daduse doica si porunci slugilor sa o duca la mesterului Maurice. Opri trasura in capatul ulitei si pori pe jos pana la atelierul carpaciului. Si batand usurel in usa, intra.
- Buna ziua, mestere. Iata ca am venit sa-mi iei masura ca sa imi faci pantofii dansatori. Nu inteleg care este taina acestor pantofi, si nici sa brodez perle nu stiu. Dar daca vei fi atat de bun sa ma inveti, poate ca voi reusi.
Mesterul o privi cu ochii sai frumosi si albastri si zambind ii spuse sa se aseze pe un scaunel sa-i ia masurile.
- Vei avea pantofii pe care atat de mult ti-i doresti, domnisoara Ambra, dar stii ca intelegerea este sa lucrezi ca ucenic aici, alaturi de mine. Asta inseamna ca imi vei urma poruncile si-mi vei asculta sfaturile. De nu, pantofii isi vor pierde puterea magica. Te invoiesti?
Si-asa intra domnisoara cea bogata in ucenicie la cel mai sarman mester carpaci. In prima zi, mesterul ii spuse sa deretice atelierul. Dar Ambra era imbracata cu haine elegante si care o impiedicau sa se miste intr-un loc asa de stramt. Se lovi de mobila si fu cat pe ce sa rastoarne vasul de alabastru in care era floarea pe care mesterul Maurice i-o aratase prima data cand venise la el. De fapt, nu era chiar o floare, ci numai niste frunze ce incepusera sa creasca fumos si sa se inalte.
- Ai grija, domnisoara, ii spuse mesterul. Floarea aceea este foarte rara, si infloreste numai odata la douazeci de ani, si atunci doar daca este ingrijita cu dragoste si rabdare. Iar acesta este tocmai anul in care ar trebui sa infloreasca. De-acum incolo, cat timp vei veni la mine, vei avea mare grija de ea. Si sa mai stii ca hainele dumitale elegante nu-s deloc potrivite sau de folos aici. De ce nu porti lucruri mai simple, ca sa-ti fie mai usor?
In cea de-a doua zi, pe cand Ambra incerca sa nimereasca cu un fir de ata subtire-subtire urechile acului, caci ea, fata bogata, nu cususe pana atunci niciodata, doar pentru asta avea slugi, veni la usa atelierului un om sarac cerand de pomana. Fata intoarse capul spre cersetor si, neatenta, se intepa adanc in deget.
- Pleaca de-aici, zdrentarosule! zise ea suparata. Uite! Din cauza ta m-am ranit la deget.
Auzind acestea, mesterul se supara foarte tare si o certa pe Ambra:
- Cum poti sa fii atat de rea cu un biet sarman? Nimeni nu a plecat de la usa mea fara sa primeasca macar o bucata de paine. De azi inainte, pana cand vor fi gata pantofii dansatori, in fiece zi vei lua cosul acela mare si, inainte sa incepi lucrul, te vei duce la brutar sa iei painisoare pe care le vei imparti oricarui om iti va cere de pomana. Tine minte! Daca un singur sarac va pleca de la usa mea fara sa primeasca mila, pantofii tai nu vor mai avea nici o putere.
Dupa o vreme, Ambra se obisnui si cu atelierul saracacios, si cu ucenicia. Venea zi de zi, imbracata in straie obisnuite, trecand la pas pe ulicioasa de la marginea orasului. Cateodata se oprea din mers sa priveasca mai cu luare aminte la vreo gradina ingrijita sau la un copil ce se juca. Primul lucru pe care trebuia sa-l faca Ambra in fiece dimineata era sa aiba grija de floarea din vasul de alabastru. Sa o ude cu apa proaspata, sa-i stearga cu grija frunzele fine, sa o puna la geam acolo unde batea lumina. Dupa aceea, lua cosul pe brat si mergea la brutar sa cumpere painisoare calde pentru oamenii sarmani. Apoi se aseza pe un scaunel si incepea sa coasa perla cu perla, broderia pentru pantofii dansatori. Iar perlele erau atat de mici si broderia atat de migaloasa incat domnisoarei i se impanenjeneau adesea ochii si-i intepenea gatul stand aplecata peste gherghef. Din cand in cand, mai fura cu ochii catre mesterul Maurice care isi vedea linistit de carpacelile lui, fluierand usurel cate un cantec vesel, si se gandea: "Ce viata tihnita are acest carpaci. Este adevarat ca in atelierul asta saracacioas el se simte ca un rege. Si cat e de frumos, cu privirea lui senina si-atat de albastra. Iata, eu ma chinui aici doar ca sa-i fiu pe plac printului si nici macar nu stiu ce fel de om este, ori daca-i urat sau frumos, caci nu si-a aratat niciodata fata de dupa perdeaua de la balcon. Stiu doar ca este fiul regelui si ca intr-o zi va mosteni tronul si averea tatalui sau. Si nici macar nu stiu daca imi va placea asa cum imi place... " si fata se opri din gandurile ei, rosind speriata de ceea ce-i trecea prin cap. Fetei ii facea acum placere sa se opreasca pentru o clipa din lucru atunci cand la usa atelierului batea cate un om sarac sa ceara o bucata de paine. Baga de seama ca oamenii aceia de care pana atunci nici nu vrusese sa aiba habar, ii multumeau cu atata recunostinta si-i zambeau cu atata caldura pentru un lucru asa de mic.
Trecura astfel zilele si pantofii dansatori erau aproape gata. In ultima zi dinaintea balului de la palat, Ambra merse ca de obicei la atelierul de pe ulicioara. Cand se apropie de floarea din vasul de alabastru vazu cu mirare ca dintre frunzele bogate crescuse o tulpina inalta si subtire in varful careia se aflau cativa boboci verzui. "Iata, gandi domnisoara, am avut grija de aceasta floare si ea este gata sa infloreasca. Iar eu nu voi mai fi aici sa vad minunea care se intampla numai odata la douazeci de ani." Pleca apoi sa ia painisoarele de la brutarie. Dar brutarul ii spuse ca nu poate sa-i dea un cos plin, asa cum facea de obicei, caci a primit comanda tocmai de la palat sa trimita paine pentru balul printului. Se-ntoarse apoi fata la migaloasa ei broderie. Ziua era pe sfarsite cand Mesterul Maurice ii spuse:
- Domnisoara Ambra. Iata ca ucenicia ta se apropie de sfarsit. Mai sunt doar cateva perle de cusut si vei avea in sfarsit pantofii dansatori pe care atat de mult ti i-ai dorit. Poate ca-ti vor aduce noroc si te vei marita cu printul, asa cum ti-e voia. Eu trebuie sa plec asa ca ne luam acum bun ramas. Stai aici pana cand termini de cusut si ultima perla si-apoi du-te inapoi in lumea ta bogata si stralucitoare. La plecare sa incui usa iar cheia sa o lasi la brutar.
Pleca mesterul iar Ambra ramase atat de trista si ochii i se umplura de lacrimi. Mai avea o singura perla de cusut cand la usa batu cineva. Fata sari sa deschida, crezand ca s-a intors mesterul. Dar la usa nu era decat un cersator. Fata se uita in cos, dar painisoarele se terminasera.
-N-am ce sa-ti dau, ii zise ea. Painea s-a terminat si tot ce mai am este aceasta perla pe care trebuie sa o cos pe pantofii fermecati.
- Da, ii spuse saracul. Am auzit de pantofii brodati cu o mie de perle. Si cand te gandesti ca pretul de pe-o singura perla ar fi de-ajuns sa-mi hranesc copii timp de-o luna.
- O luna? se mira Ambra. O, doamne. Ce sa fac? Mesterul mi-a poruncit de la inceput sa nu las nici un sarman sa plece de la usa lui fara sa primeasca de pomana. Uite, omule, ia perla asta si hraneste-ti familia.
- Mare pret platesti, domnisoara Ambra, raspunse cersatorul. Stii doar ca printul o va alege numai pe aceia care va merge la bal cu pantofii dansatori brodati cu o mie de perle.
- Putin imi pasa acum de print, spuse fata. Si-apoi este o perla atat de mica. Cine va sti ca lipsete?
Era deci timpul ca Ambra-Dulce sa plece din atelier. Se mai uita odata in jur si apropiindu-se de foarea din vasul de alabastru ii saruta bobocii nedesfacuti si gandul ii zbura la ochii albastri ai mesterului Maurice. Si, luandu-si pretiosii pantofi, pleca trista catre casa ei colorata precum chihlimbarul.
In ziua balului...

Insir-te, insir-te margarinte, caci nu mai e mult inainte.

ticka spune:

si..si...sunt ca un copil care nu mai are rabdare sa afle sfarsitul....

www.balantzedc.go.ro" target="_blank">Balantze DC!

Cristina spune:

Mami Q, plizzzzzzz

Nora spune:

quote:
Originally posted by vektros

Simt io ca Maurice-i printul!!!

Si io

!

Nora, mamica lui Andrei-Mihai(20aprilie 1999) si a lui Victor-Alexandru(12 iulie 2001)
aici suntem noi

qsar spune:

A doua zi, Ambra se trezi in casa ei bogata, inconjurata de servitori. Peste tot erau rochii scumpe si giuvaieruri pe care negustorii cei mari si mesterii cei mai renumiti le trimisesera, ca sa aiba domnisoara de unde sa-si aleaga tinuta pentru marele bal. Dar fata nici nu le baga in seama asa cum facea alta data, ci imbracandu-se in haine simple pleca in graba la casuta unde locuia doica sa draga.
- Iarta-ma, doica, caci nu am stiut pana acum sa pretuiesc sfaturile tale. Iata, am vazut cata dreptate aveai cand imi spuneai ca exista o lume frumoasa dincolo de zidurile casei mele de chihlimbar. Si ca sunt oameni care-si duc viata fara sa se bucure de bogatii si faima. Ce sa fac, doica? Am acum pantofii pe care atat de mult i-am dorit, ca sa ma pot marita cu un print pe care nu l-am vazut niciodata, numai de dragul rangului sau. Ai fost alaturi de mine ca o mama inca de pe vremea cand eram copila. Vino cu mine in casa cea mare si ajuta-ma inca odata sa ma pregatesc, asa cum o mama isi ajuta fiica sa se pregateasca de primul bal din viata ei.
- Ambra-Dulce, draga mea. Simt ca-ti este inima grea, caci multe lucruri s-au schimbat in viata ta, si multe se vor mai schimba. Haide, sterge-ti lacrimile si vino sa te gatesti pentru bal; iar daca va fi sa-ti intalnesti ursitul, in seara asta vei afla.
Si luand-o de mana, doica o conduse intr-o camera mica, despre care Ambra nici macar nu stia ca exista. Acolo gasira o rochie alba, simpla, brodata toata cu perle marunte. Si era mai frumoasa decat toate rochiile pe care Ambra le avusese vreodata.
- Aceasta este rochia pe care mama ta a purtat-o in ziua nuntii sale. Nu cred ca vei gasi alta mai potrivita pentru bal. Si se potriveste atat de bine cu pantofii dansatori.
Multa lume venise la balul printului. Fete frumoase cu toalete scumpe si bijuterii pe masura. Toate purtau pantofi brodati cu perle sau cu pietre pretioase. Si fiecare dintre ele spunea ca ai ei sunt adevaratii pantofi dansatori despre care tot vorbeste printul si ca ea va fi aleasa mireasa.
Si din nou, printul nu cobora in sala de bal, ci, ascuns dupa perdeaua de la balconceru sa se faca liniste;
- Cat de mult va inselati, domnisoarelor, crezand ca ma puteti pacali cu pantofii vostri scumpi. Degeaba atata risipa de frumusete si bogatie. Caci sunteti cu toatele niste mincinoase. Dar de data aceasta, a venit la bal o fata care este incaltata cu pantofii dansatori brodati cu o mie de perle, si aceea va fi mireasa mea.
-Eu! Eu sunt aceea striga o fata.
- Ba eu! raspunse alta.
- Eu voi fi mireasa, se auzi alta voce.
Si toate pretendentele se repezira spre balcon sa fie cat mai aproape atunci cand va cobora printul. Numai Ambra statea de-oparte si se gandea: " Ce print infumurat! Iata cum ii place sa-si bata joc de fetele astea. Si sta acolo, ascuns dupa perdeaua aia. Poate ca este si un urat. Nu vrea... nu mai vreau sa ma marit cu el. Vreau altceva." Asa gandea fata cand vocea printului se auzi din nou:
- Nu va mai inghesuiti degeaba, caci eu stiu deja care este fata. Numele eu este Ambra-Dulce. Si ea este cu adevarat incaltata in aceasta seara cu pantofii dansatori brodati cu o mie de perle. Si ea imi va fi sotie.
Auzind acestea, ambra cauta din priviri spre usa. Sa fuga, sa scape de acolo; caci acum era absolut sigura ca nu mai doreste sa se marite cu printul. Apoi isi aduse aminte de perla data sarmanului cersator si raspunse.
- Nu ma pot marita cu tine, caci pantofilor mei le liseste o perla. Sunt brodati cu numai nouasute nouazeci si noua de perle.
- Stiu, zise el. Ce-a de-a o mia perla se afla la mine.
Atunci perdeaua balconului se dadu la oparte, si toata lumea il putu vedea pentru prima oara pe print. Era atat de frumos, cu ochii de-un albastru fara margini. "Maurice!" spuse Ambra in gand, caci era atat de vrajita incat nu mai putea scoate nici macar o vorba. Si printul cobora in graba sa fie alaturi de aleasa inimii sale.
- Iata darul pentru mireasa mea, spuse el. Si luand-o de mana pe Ambra-Dulce o conduse catre un piedestal de alabastru unde, intr-un vas de alabastru, o floare de-o nemaivazuta frumusete isi deschisese bobocii da aur si chihlimbar.

ticka spune:

Bravo Q! Ce mai cadou in ghetutze! O pun alaturi de povestea lui Momo Lolo! ! si plecaciuni........

www.balantzedc.go.ro" target="_blank">Balantze DC!