siguranta, incredere in sine

klavier spune:

Multumesc pentru incurajari si ideile noi!

Am uitat sa amintesc ca, in situatii precum cea din poza (cand sunt langa pian si imbracata de concert), mi se intampla extrem de rar sa am probleme de incredere in farmecul propriu.

Din pacate... celelalte 98 de procente de viata in care arat normal si nu am pianul cu care sa arat ce pot reprezinta inca o incercare. Poate ca asta e o problema a celor care au stat prea mult cu nasu' in oarecare studii si au uitat / n-au mai avut timp de socializare, de chefuri etc etc.

Am avut o perioada in care mi-am inramat diplomele si le-am insirat pe peretii casei pentru ca ma saturasem de privirile "de sus" ale unor vizitatori din familia sotului. (care ma intrebau printre altele ce mai fac toata ziua in afara de a schimba pampersi).

Dupa aia mi-am dat seama ca e inutil, daca nu reusesc sa ma comport intr-o maniera care sa-mi atraga respect si recunoastere n-o sa ma ajute nici diplomele sau povestile despre concursuri & co.

Momentan lupt din rasputeri sa pot sa ma uit mai lung in ochii oamenilor (fara sa rosesc sau sa ma fastacesc), sa ma imbrac mai dragut chiar si cand sunt singura, sa fac ordine in casa de dragul meu si nu pentru ca trebuie, si altele de genul asta. Sa incerc sa fac tot ce fac oarecum pentru mine. Atunci am si o anumita satisfactie, nu mai sunt atat de legata de progresele de la pian, respectiv nu mai pic in depresii daca nu reusesc sa cant asa de mult cat ar trebui. (doar ca asta e teoria, pana la practica deplina mai e...)

Toate cele bune,
Adriana

Adriana (10.11.1979) + Adriana jr (21.09.2001) + Andrei (6.01.2004) + Dragos taticutzul (7.01.1974)
www.adrianapaler.com

Sabina spune:

Draga Adriana, cu cat ai sa vorbesti mai mult de recitaluri si concursuri o sa fie mai rau...pare ca ai ceva de demonstrat( iti zic eu...ca stiu ce zic!)
iar faza cu nemultumirea profesionala cred ca o sa tina toata viata, eu deja m-am resemnat.Si cred ca ar fi rau sa nu tina....intr-un fel.
Acuma....de fiecare data cand admiri pe cineva imagineaza-ti-l in posturi dubioase...cum ar merge pe sarma in costum de clown sau cum se enrveaza la banca ca nu se intelege cu functionarul....oricine are momente cand nu se descurca si nimeni nu e perfect.
Probleama e ca noi confundam meseria cu viata...de prea multi ani de zile si numai cand o facem ne simtim bine si importante.Pai gandeste-te ca majoritatea oamenilor nu au ce avem noi...si se simt f bine.Deci concluzia....
cred ca ai un pic de depresie de prea mult stat acasa.In momentul in care ai sa iesi mai mult( vine si vremea aia, fii linistita0 o sa-ti treaca si ai sa fii prea ocupata sa faci ceva concret ca sa-ti mai pui probleme.Intre timp joaca teatru! e un exercitiu tare bun...el il practic de vreo 2 ani....

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

tinatache spune:

Adriana, poate te va ajuta sa stii ca prin ce treci tu acum s-a mai intamplat si altora. 2 sarcini una dupa alta, 2 copii mici, o perioada muuult prea lunga in care nu vedem nimic decat pampersi, rufe patate cu morcovi si Teletubbies, toate astea se aduna si ai impresia ca intri intr-un tunel fara sfarsit. Suna cunoscut? Multe dintre noi am trecut sau trecem prin asta... din pacate nu exista o solutie general valabila, fiecare tb sa se mobilizeze si sa apeleze la ce stie ca i-ar face bine. Sportul cica produce "hormonul fericirii", nu stiu ce e ala si daca e adevarat dar stiu ca eu ma simt f bine dupa ce fac un pic de miscare. Ca sa nu mai zic ca am impresia ca arat deja mai bine. Piticul tau e inca mic, nu ai multe de ales si inca trebuie sa stai cu el acasa... incearca sa savurezi perioada asta pt ca nu tine o vesnicie, peste 2-3 ani or sa stea cate juma de zi pe la gradi si apoi o sa plangem dupa vremurile in care ne pupaceam toata ziua.
Cat despre cei din jur, toata viata o sa dai peste oameni care sa te ia la bani marunti. Ei se simt bine cand fac asta, mai ales cand vad ca te faci mic si-ti vine sa intri in pamant de rusine. Da, schimb pampersi, si? Daca ai copii stii cat e de greu, daca nu, sa stii ca e o onoare pt mine, de care tu nu ai sa ai parte vreodata. Rezerv 3 ani din viata mea de 70-80 - etc. ani pt copiii mei si sunt mandra de asta. E mare lucru, unele mamici vor si nu pot, altele nu vor si ... treaba lor.
Pianul este doar o parte din viata ta, tu esti si mamica celor 2 copii frumosi si sanatosi, e si sotia plina de dragoste, si TU, cea care se machiaza in oglinda, si pianista plina de succese. Alege din fiecare particica din tine cate ceva care sa-ti aduca bucurie, sigur exista acolo ceva.
Nu stiu daca te-am ajutat cu ceva, dar iti urez Sarbatori fericite! Sa-ti aduca Mosul numai bucurii si satisfactii, si un an fericit!

Cristina

irina2000 spune:

Adriana si fetelor va urez un Craciun fericit si muuuuulta fericire si sanatate iar pentru tine Adriana iti spun ce a mers la mine: "Nu tin sa ma placa toata lumea, pentru mine e suficient daca gasesc o singura persoana care sa ma placa asa cum sunt fara sa fac eforturi deosebite pentru asta". Eu zic ca singuranta de sine de aici vine, de la faptul ca nu vrei sa fii altfel decat esti.
Si ca sa iti dau un exemplu cum faceam eu cand imi era greu si simteam ca cerul cade pe mine ? Imi luam caruciorul si fata si bineinteles pe mine cea "obisnuita" si intram in cel mai luxos magazin din oras si ma uitam la produse , chiar probam cateva, discutam despre calitatea produselor, despre branduri, despre orice, daca reusesti sa te simti "in pielea ta" vei vedea ca nimic nu ti se va mai parea ciudat. Fii tu insati si altii vor fi naturali cu tine, daca incerci sa fii altfel decat esti (altfel asta insemnand, ca imbarcaminte, ca limbaj , ca pretentii de educatie, ca nivel financiar, etc) vrei nu vrei artificialul si falsul se vad si cei de linga tine vor reactiona ca atare si ca urmare a feedbackului asta (ce vrei tu sa transmiti:"sunt frumoasa, desteapta, cunosc limba, am bani,sunt de-a casei, etc" )si ce ti se replica nonverbal ("nu esti frumoasa, nu esti asa despteapta asa cum vrei sa arati, nici limba nu o stii bine, nici bani nu ai, ne esti de-a nostra"), exact de aici din neconcordanta asta pe care tu o vei sesiza mai mult sau mai putin constient de aici va apare nesiguranta in tine insati. Asa ca NATURALA. Asta e cuvantul. Tine-ma si pe mine la curent daca si la tine a mers!
Merry Christmas1

NO BRAIN....NO PAIN!

DARAEL spune:

Am citit postarile anterioare si nu pot sa adaug mare lucru, poate doar sa spun aici o tehnica secreta: ia un carnetel mic (sa intre in buzunar) si scrie in fiecare zi 7 motive de bucurie, de fericire – ca respiri, ca vezi, ca ai primit un buchet de ghiocei sau ai vazut un pisic simpatic pe strada... Si ai sa vezi ca ele sunt doar ale tale si nimeni nu poate sa ti le ia oriunde ai fi.

Cand mergi in locuri publice cu simandicosi si mari domni, ia carnetelul cu tine. Sigur vei avea atunci multe, multe pagini umplute cu motive de bucurie. Si atunci, cum o sa poti sa te superi pentru o privire indecenta referitoare la faptul ca nu ai cercel in buric sau tatuaj sub dunga de la tanga ?
Zambeste si traieste oriunde asa cum esti tu si ai sa vezi ca si acesta este un motiv de bucurie.

Chiar ma gandesc acum ca poate acesta este chiar un farmec al tau, o calitate deosebita: de a fii timida si rusinoasa... e rar acest dar si nu sunt putini cei care il apreciaza !!!

Mai era ceva: tu incerci prea mult sa fii pe placul celorlalti. Poate o sa uiti acest „obicei” si o sa traiesti fara aceste complexe daca iti vei aduce aminte de o lectie a istoriei: acum vreo 2000 de ani, o gasca striga catre un Om „Osana, Osana...” iar dupa 3 zile aceiasi indivizi L-au crucificat !!! Asta este gura lumii... si nu cred ca s-a schimbat ceva de atunci. Asa ca nu vad de ce te-ar interesa ce zic unii sau altii despre tine...

Sa fii iubita !

Sarbatori Fericite tuturor !

Singur, Adrian
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

Elise spune:

Adriana,

La increderea de sine se ajunge atunci cind schimbi raportul importantei intre ce zic altii si ce vrei tu.

Ca sa te simti bine in pielea ta nu e musai sa placi tuturor.
Ba chiar n-are nici o legatura cu asta.
Cunosc oameni care abia in mediu ostil stralucesc cu adevarat - si am tot respectul pentru ei.



Elise

irisM spune:

Hei,ce familie frumoasa!Nu e ciudat?Oameni frumosi,inteligenti si sensibili ca tine nu au incredere in ei si stiu eu cel putin o duzina care ar trebui sa mai stea in banca lor,din motive usor de inteles,dar n-o fac.Crede-ma,n-ai nici un motiv sa te simti complexata.Gandeste-te ca sotul tau,pe care cred ca-l admiri si-l iubesti,te-a ales dintre toate femeile pe TINE.Si nu cred ca n-a stiut ce face.E putin lucru?

angelina spune:

Adriana, si eu sunt de parere ca totul tine de cum te privesti tu insati.
Daca te simti bine in pielea ta, zambesti si incerci sa alungi toate gandurile indoielnice si timiditatea, vei vedea ca vei radia de optimism si cei din jur nu vor avea nici cea mai mica idee despre ce se intampla in sufletul tau.
Trebuie sa te convingi pe tine insati pt ca sa reusesti sa fii convingatoare pt cei din jur.

Si eu sunt deosebit de timida si am mii de ganduri si imi pun o serie de probleme si ma obosesc fara motiv. In plus, ma caracterizeaza un ras si o veselie de n-ai idee, si nimeni nu stie ca sub aceasta masca se ascunde nesiguranta mea....si toti cunoscutii sunt placut impresionati si imi spun tot mereu ca sunt sociabila si sa nu-mi fac probleme ca eu ma voi adapta mereu cu usurinta oricarei situatii si oricarui mediu (iti dai seama ce bine joc teatru).

Dar eu am invatat ca lumea este parsiva, cu cat observa ca esti timida, cu atat te vor tachina mai mult si te vor lovi exact acolo unde stiu ca esti mai sensibila, fara exceptii...asa ca trebuie sa faci tabara cu tine insati, sa te cainesti, ca sa spun asa, pt ca tu esti singura care are cheia! Lumina este in tine, trebuie doar sa o lasi afara.....ridica jaluzelele!

Cat despre haine, asta e floare la ureche...unii afirma ca ar fi o arta...eu spun ca daca ai bani se rezolva foarte usor...nici nu trebuie sa ai ochi format neaparat, ajunge doar sa ai pe cineva care sa te invete ce ti se potriveste si ce nu, sa iei din moda exact ceea ce te face pe tine sa te simti bine si ceea ce te avantajeaza.

In plus oricat ai incerca, tot nu poti fi tuturor pe plac, dar atat timp cat reusesti sa iti fii tie insati pe plac, restul se rezolva de la sine.

Am sa ma folosesc, in incheiere de un citat care s-a mai dat la unul dintre topic-urile de pe forum si care mi-a placut mult:

" Atunci cind deveniti prea constient de acest "ce gindesc ceilalti", cind sinteti prea atent in incercarea constienta de a-i multumi (sau nu) pe ceilalti, cind sinteti prea sensibil la dezacordurile reale sau imaginare ale celorlalti fata de dumneavoastra - inseamna ca aveti un feedback negativ excesiv, va inhibati si nu puteti avea o prestatie corecta.
De cite ori monitorizati in mod constant si constient fiecare gest in parte, fiecare cuvint, va inhibati din nou. Sinteti prea dornic sa faceti impresie buna si astfel sufocati, restringeti si inhibati sinele dumneavoastra creator si sfirsiti prin a face o impresie mai degraba proasta.
Ca sa faceti o impresie buna asupra celorlalti nu incercat niciodata in mod constient sa faceti asta si nu actionati constient gindindu-va la efect. Nu va intrebati ce gindeste celalalt despre dumneavoastra sau cum va judeca..." Dr.Maxell Maltz - Psihocibernetica

Numai bine iti doresc

enn spune:

Încearca sa vezi lumea cu ochii copiilor tai! Si eu sunt timida, dar am un baietel extrovertit si de fiecare data cînd ma las furata de curiozitatea si dezinvoltura lui, parca devin alta persoana.
Succes!

chiquitita spune:

quote:

---

Initial creeata de klavier

E vreo reteta magica sa fac rost de niste incredere in mine? (chestia aia numita de nemti Selbstwertgefühl - sentimentul propriei valori, sau cam asa ceva)

Problema e ca imi dau seama cam pe unde stau cu calitatile si defectele, dar ma pierd total daca ajung in in societate, printre oameni care arata mai bine decat mine (nu d.p.d.v. fizic, ca-s inca tanara :), ci d.p.d.v. al stilului de a se imbraca, de a se misca, de a vorbi, si bineinteles acea siguranta de sine pe care o emana oamenii cu succes - a nu se confunda cu laudarosenia si cu nasurile pe sus).

Culmea e ca ma observ exact in momentele alea, imi dau seama ca nu e bine, dar reactionez automat si fara putinta de schimbare: incep sa ma uit in jos, mi se schimba timbrul vocii, incep sa fac greseli de exprimare (nu in romaneste, ci in celelalte limbi), incep sa imi vad absolut toate defectele, sa fac comparatii neplacute intre machiaje, haine, coafuri, etc etc etc. Sunt sigura ca asta imi aduce mari dezavantaje in ochii privitorilor.

Si cel mai nasol e cand trebuie sa dau ochii cu un barbat mishto - ma transform subit in cea mai palida cenusareasa (cel putin asa e in mintea mea). Din fericire nu se mai pune problema de cucerit barbati, ca inainte sa-mi gasesc jumatatea ma mai faceam si rosie ca racul cand trebuia sa conversez cu un barbat atragator.

Reversul medaliei e ca, pentru a-mi compensa lipsa de siguranta, ii bat pe cei cunoscuti la cap cu ce fac bine/frumos, le cer tot timpul aprobari si laude si sfarsesc prin a lasa inca o data o impresie neplacuta. Mai ales ca acele laude pe care le primesc nu imi ridica decat un anumit nivel de placere in urma gadilatului amorului propriu, in schimb nu imi rezolva nesiguranta. ("astia habar n-au ce zic, oricum spun asta numai ca sa ma perie sau din politete etc etc")

Cum pisici se ajunge la siguranta si increderea in sine care imi lipsesc??!! Ce pot sa fac eu, singura, ca sa ajung sa ma iubesc mai mult asa cum sunt, si sa am mai multa grija de mine, incat sa nu ma mai deranjeze comparatiile cu ceilalti? Sa ma simt si eu cat de cat egala?

Mersi,
Adriana


Adriana (10.11.1979) + Adriana jr (21.09.2001) + Andrei (6.01.2004) + Dragos taticutzul (7.01.1974)
http://photos.yahoo.com/apaler

---

DOAMNEEEE, PARCA M-AI FI DESCRIS PE MINE!!! BUN SUBIECTUL . SI EU SUNT INTERESATA.