Cum se implica partenerul?
Raspunsuri - Pagina 2
Oana_B spune:
Al meu cumintel de felul lui, face in general cam tot ce ii zic inclusiv la problema cu bebele. Pot sa zic ca este alaturi de mine chiar daca nu are initiative, zice ca eu sunt tot timpul pe net cu documentatul sa ma ocup in continuare doar sa ii zic ce are de facut. La inceput i-am reprosat ca parca nu-l intereseaza dar pe urma am stat si m-am gandit ca el totusi inainte nu stia mai nimic de problemele feminine acum are parte de un aflux de informatie si tot felul de termeni medicali, asa ca ma rezum sa ii zic cat trebuie sa stie ca are si el partea lui de probleme pe care nu mi le pune mie in spate, totusi.
Ma mai apuca crizele depresive (mai ales in prima zi de rusi) si incearca sa ma calmeze cum poate si el. Sunt multumita totusi ca nu e recalcitrant si nu mi-a reprosat ca s-ar simti folosit.
Am si schimbat doctorul, pe 14 am programare la unul adevarat
reproductive endocrinologist, parca incep si eu sa sper ca o sa inaintam in problema. Doamne ajuta s-auzim numai de vesti bune!
Oana_B
ardit spune:
annaa nu trebuie sa pui asa la inima, eu am trecut deja prin ce treci tu si, pot sa-ti spun sigur, ei nu o fac intentionat! asa sunt majoritatea barbatilor cand e vorba de probleme mai mult sau mai putin ginecologice, cred ca e din cauza educatiei din romania, este o pudoare prost inteleasa de ei. Si pot sa-ti spun ca si eu am asteptat de la el sa vina niste gesturi automat, de la sine, si pe urma mi-am dat seama ca nu o sa-i pice fisa singur, si ca nu-mi pica rangul si nu mor daca-l trag eu de manutza... asa ca am inceput sa-i spun direct ce vreau si omul a inteles, nu a fost nici o problema, doar ca nu se prindea singur! acum avem o relatie de 1000 de ori mai armonioasa decat in primele zile cand ne-am luat!
Alé spune:
Salut, fetele,
Intr-un fel, ma bucur sa vad ca nu sint singura care intimpina momente delicate cind vine vorba de barbati si copii. In urma analizelor, a rezultat ca sintem amindoi ok si e putin nedumerit de ce nu reusim sa facem un bb dupa aproape un an. N-a cricnit nici o secunda cind a venit momentul sa faca spermograma, ba chiar a fost nerabdator. In ziua in care rezultatul meu de la HSG a iesit bine, dr. a zis ca trebuie facuta si spermograma. Si dragul de el a zis "Sigur, acum?" si a facut-o. S-a "distrat" singur cu borcanelul, cu transportul si cind m-am dus eu sa iau rezultatul - foarte bun- a zis ca "indulcesc" adevarul, ca sa nu-l fac sa se simta prost. Pina la urma s-a lamurit ca erau foarte bine.
Ca si in cazul lui asteryaro e foarte fericit de programul intesiv de sex dar si dezmagit de rarirea lui dupa perioada fertila.
In timp s-a obisnuit cu manevrele: bagat perna sub fund, ridicat picioarele, miscat, intors de pe o parte pe alta, etc...se distreaza si nu mi-a aratat vreodata ca ar fi stresat.
Tot in timp s-a obisnuit si cu terminologia, ca mi-era greu la inceput sa vorbesc cu el, ca nu intelegea nimic. Acum e foarte mindru de cunostintele lui si imi mai trinteste uneori cite o intrebare de ma lasa cu gura cascata "Cum ai colul astazi?" sau "auzi, cind ovulezi luna asta" - bine, cu intrebarea asta urmareste el altceva, de fapt...
Se supara si ma acuza ca sint obsedata de chestia asta cind se apropie momentul adevarului, cind eu sint super tensionata si nervoasa si il reped si nu-mi convine nimic.
Testele le fac fara stirea lui ca sigur mi-ar spune ca ma stresez inutil (bineinteles, le fac devreme, cind mi se pare mie ceva).
In general, are perioade si perioade: uneori nu zice nimic, nici de bine, nici de rau, alte ori imi spune ca ii e "dor sa avem bebitz-ul nostru" (n-am avut nici unul pina acum, dar asa se exprima, probabil isi doreste sa simt senzatia ca va fi tataic).
Mai nou, dupa ce dr. a zis ca nu mai are ce sa ne faca, tot bate apropouri ca "sa facem chestia aia cu siringa" adica inseminarea, ca sa nu mai sufar asa in fiecare luna.
Dar deocamdata nu e cazul. Prestam, spre fercirea lui si asteptam, spre disperarea mea.
In concluzie, se implica foarte mult si mi-e drag de el de nu mai pot. 
*****************************
Toate lucrurile se intampla cu un scop.
Felicity spune:
asa si mie, mi-e drag de al meu sotior de nu mai pot, de cand prestam asiduu in speranta de bebe. nu mai exista, ma doare capul, sunt obosita si am observat ca intreaga poveste e sinonima cu "pofta vine mancand". ca ne-a apropiat teribil, stam ca doi adolescenti in pat in weekend si ne giugiulim ca in vremea studentiei.
este foarte cooperant, ma sustine mereu si cand un test iese negativ, ma consoleaza ca poate e gresit testul (si eu le fac fara sa-l anuntz)
l-am innebunit cu problemele femeiesti si desi-l vad unoeri incurcat sta si ma asculta despre ovulatii, temperaturi si mucusuri. niciodata nu m-a intrebat insa cand ovulez...cred ca as face ochii cat cepele!!! noi incercam sa ne pastram simtul umorului. desigur ca io-s obsedata, si un pic ma critica pt asta!!
nu stim care e de vina, facem investigatii...dar incetisor, ca asa e in tara asta, pana nu astepti sa treaca timpul nu te baga nimeni in seama. trebuie sa prestezi cel putin un an fara noroc.
noi speram sa se intample, dar intre timp ne bucuram de luna de miere in care suntem, ca parca ne tocisem un pic de 17 ani de cand ne-am cunoscut. si mi-e drag de el de parca-s adolescenta!! si asta imi umple sufletul de bucurie.
Elise spune:
Chiar ma bucur ca a fost postat acest subiect!!
Am meu sot n-a reactionat cind am inceput eu sa fac analize ("latent" isi doreste si el bebe) - ba chiar m-a insotit la spital de fiecare data, ma umfla risul cind il vedeam asteptindu-ma, singurul barbat intre 5-6 gravidutze....:))
Din pacate, la un moment dat s-a pus problema riscului tratamentului asupra mea - apoi operatia. Cind a auzit de operatie, si-a schimbat parerea radicaL; ca nu vrea sa riste viata mea...bla, bla, ca putem infia un copil...
Ne-am certat destul de urit, pina la urma oricum fac ce vreau (adica ma operez) dar el e foarte panicat si incearca in fiecare seara sa ma convinga sa renunt.
CE SA FAC? Cum sa il fac sa inteleaga ca eu sint femeie, ca imi doresc un copil al nostru mai presus de orice altceva?
Multumesc,
Elise