Cum se implica partenerul?

Vin si eu cu o intrebare Cum se implica partenerul de viata in incercarea de a avea un ?
Pun aceasta intrebare pentru ca incercarile disperate uneori de a avea un copil schimba cu mult viata de cuplu, timp pentru tratamente, analize, stres, tratamente si nu in ultimul rand costuri suplimetare.
Cum reactioneaza un barbat atunci cand problema este el? si cum reactioneaza cand problema este doar a sotiei?
Sunt parteneri vostri de viata interesati si implicati in aceasta batalie pe care o duceti (spitale, cabine, tratamente)?
Daca nu cum reusiti sau cum ati reusit sai schimbati?



Ana

gabid spune:

Sotul meu a fost si este alaturi de mine in dorinta de a avea un bb!Niciodata nu a spus NU!A facut tot ce se poate pentru ca sa avem un bb al nostru...adica orice sacrificiu!

Nu stiu cum poate fi altfel!Intr-o problema de sterilitate trebuie sa fie 2!



Gabi.

lauricipani spune:

annaa, cineva a mai postat ceva de genul asta mai demult si eu am raspuns cam asa: si eu am un sot care nu vrea sa auda de asa ceva pentru ca nu are timp. Atunci am actionat eu incercand de fiecare data sa-l fac sa faca ce vreau eu fara ca el sa inteleaga. A nu se intelege ca el nu dorea un copil!!! insa nu avea timp. Mi-am facut analizele si am incercat sa pun in aplicare planul pentru pentru ca in fond asta ne intereseaza. Acuma, daca stateam eu 30 minute cu picioarele pe pereti nu l-a afectat cu nimik, deci nu a reactionat negativ. Si, bineanteles, toate se bazeaza pe o dragoste adevarata ceea ce duce la intelegere profunda intre cei doi.

Atata timp cat eu nu-l agasez cu analize, strss ca nu mi-a iesit bine progesteronul sau hai la doctor el este multumit. Las pentru mine stresul si el asteapta sa-l anunt ca sunt insarcinata.

Nu trebuie sa te simti prost, sunt foarte multi barbati care reactioneaza negativ la problemele noastre, depinde numai de noi sa-l facem sa se simta bine si sa se implice mai mult. Oricum, daca ii stresam se cam enerveaza deoarece cateodata au senzatia ca aruncam vina asupra lor.

Curaj, mergi mai departe si tine minte, daca sti cand ai ovulatia si cand trebuie sa se intample, ataca si tu misheleshte si se va lasa pagubas.

Pupi



laurici

lauricipani spune:

annaa, am uitat sa spun ca depinde foarte tare si de problemele care sunt. Daca este un motiv de infertilitate care cere colaborare stricta intre cei doi atunci se schimba mamaliga. El ar trebui sa se implice si cred ca trebuie gasita o metoda, un consilier ceva de genul asta. Parca stiu ca exista la Giulesti o chestie de genul asta.

Succes!



laurici

bety spune:

Ohooooo, stai sa vezi ce inseamna sa ai sot , sa faci totul singura, sa iei decizii singura si uneori, sa-l pui in fata faptului implinit, ca nu ai avut cum sa te sfatuiesti cu el, deoarece nu era la momentul oportun accesabil!
Eu le fericesc pe cele in situatia mea (aspiranta la ) care isi au sotii langa ele.
Acum n ani, in urma, pana sa incep serios investigatiile, a fost si el reticent, dar cand a vazut ca treaba e serioasa, cat a fost in tara, a fost cu mine peste tot. Ce este drept, in situatiile critice pentru mine, nu s-a nimerit sa fie in tara. Ca si acum, spre exemplu, dar am vorbit la telefon si macar cu gandul a fost alaturi de mine. Alt exemplu: abia sambata a aflat ca am facut insemninarea, pentru ca in urma cu 3 saptamani, cand imi facusem operatia laparo, stia ca sunt sub tratament si ca urmeaza sa o fac, dar nu se stia clar cand. Asa ca...Saracul isi doreste atat de mult, incat nu-si face sperante, ca sa nu fie dezamagit. Ajunge cat am spus in trecut: acum e OK, trebuie sa se prinda, si rezultatul a fost negativ.
Sigur, au fost si situatii in care a fost si stres la maxim, cand mergeam la monitorizare si ni se spunea: aveti CD in zilele de..., dimineata, fara sa va dati jos din pat si apoi iar asteptare, iar monitorizare , etc.
Parerea mea este ca mereu sotul si sotia au o implicare egala in aceasta problema. Bineanteles, asta presupune ca macar unul sa fie pe pamant, daca celalalt este pe mare sau in aer! Asta si la propriu si la figurat!
, Beatrice
Scuze: CD inseamna contact direct

Anca Wish spune:

E o problema delicata pentru barbati. Din fericire al meu a inteles ca problemele de fertilitate la barbati (ca si la noi) nu au ici o legatura cu erectia. Am auzit multi barbati care spuneau ca ei sunt BARBATI ADEVARATI si nu au cum sa aiba astfel de probleme. Mare greseala!
Un pic de diplomatie nu strica.

Zambeste ...maine poate fi mai rau!
anca...poate intr-o zi

ardit spune:

al meu sotz(sau sa zic partener ca-n lege?) a fost langa mine tot timpul fara sa cracneasca, nu prea a avut el initiative, dar asta este din cauza firii lui si, cred ca atunci cand am avut SE s-a speriat foarte tare. Oricum cand a fost nevoie, a prestat, cand a trebuit sa ma sustina, m-a sustinut mai mult decat m-am asteptat!

dar cand eram eu deprimata dupa FIV-ul nereusit, i-am spus intr-o seara:"tu iti dai seama ca s-ar putea sa nu avem niciodata un copil?!" iar el mi-a raspuns scurt: "nici nu concep asa ceva!" mi-a venit sa si m-am simtit ceva timp cea mai.. stearpa fiinta de pe fata pamantului, imi venea sa-l iau la bataie ca nu mi-a dat un raspuns mai... omenesc!

noroc ca mi-a venit mintea la cap si dupa cateva luni mi-a picat fisa: i-am spus:"ce parere ai sa adoptam daca nu reusim in viitorul apropiat sa avem copilul nostru?!" si iepurashu'stiti ce a zis: "ma gandeam si eu la asta..."

shylili spune:

eu cred ca este la fel de greu si pentru femei si pentru barbati sa accepte ca este ceva in neregula din punct de vedere medical si sa inceapa"batalia" cu tot ce presupune ea: analize lunare, monitorizari,internari si toate alea
si mai cred cu tarie ca e o lupta care trebuie dusa in doi-macar sufleteste-daca cu prezenta nu se poate
pana la urma nu trebuie sa uitam de ce vrem un copil si sa avem mare grija in batalia asta sa nu ne pierdem si ce avem deja-o viata in doi fericita
mie mi-a luat mult timp sa inteleg ca nu pot controla asta, ca bebele o sa vina cand vrea dumnezeu si ca tot ce pot sa fac este sa-mi ajut organismul atat cat se poate; la un moment dat o sa tragem linie si o sa vedem daca mai putem continua sau ne hotaram spre adoptie
oricare ar fi decizia, trebuie sa apartina ambilor parteneri si amndoi trebuie sa simta ca au facut tot ce au putut in privinta asta



lili
Sometimes I lie awake at night, and I ask "Where have I gone wrong?" Then a voice says to me "This is going to take more than one night."



Charles M. Schulz

annaa spune:

Se pare ca din cauza stresului am tot felul de complexe de idei, analizez fiecare cuvant fiecare gest.
Isi doreste enorm un copil, in martie cand am pierdut o sarcina de 9sapt. am avut sustinerea lui totala (nu a mai contat seviciul sau alte probleme),am plans impreuna , si era parca mai distrus decat mine,
Ce ma deranja cel mai mult ca atunci cand am fost la dr. nu a venit niciodata cu mine (ca analizele lui sunt super bune), si cum majoritatea (asa sa nimerit) erau cate doi m-am simtit abandonata si singura, plus ca era si problema banilor(analize, dr...), si facand planuri pentru investitile de viitor uitase ca avem nevoie de ei pentru a incerca sa ne realizam principalul scop in viata un
Dar stand si analizand situatie, este chiar bine, doar ca este cam stresat de analize si tratamente, plus ca sotia unui coleg al lui a facut 7-8 ani tot felul de tratamente hormonale si acum la 44ani are 92kg, si are tot felul de probleme cu inima, ficatul , si se teme sa nu patesc la fel.

Din discutiile purtate la supararea mare pe care am avut-o in martie ma consola spunandu-mi ca cel mai bine ar fi sa infiem un copil.

laurici ai dreptate cred ca eu sunt cea care trebuie sa rezolve problema, si in chestia cu doctorul si analizele nu are rost sa-l implic ca oricum ar fi un stres in plus pentru el si pe mine nu ma ajuta cu nimic.



Ana

asteryaro spune:

Foarte delicat subiect...
Mie mi-au trebuit aproape 3 ani sa-l conving, avand in vedere ca al meu mai are un baiat din primul mariaj, desi relatia dintre cei doi nu se limiteaza (din nefericire) decat la bani, baiatul primeste un fel de pensie alimentara destul de consistenta (are 24 de ani, a terminat Dreptul, inca nu munceste...), pt. care nici macar nu multumeste... situatie fara iesire, din pacate, cel putin deocamdata.
Sotului meu i-a trebuit destul timp sa inteleaga nevoia mea de a avea copii, ca, mai tarziu, sa realizeze ca si el are nevoia aceasta... Este destul de delicata situatia. Anyway, din momentul in care ne-am hotarat (27.12.2003), totul a decurs normal. S-a implicat mai mult decat ma asteptam. Am mers impreuna la prof. Marinescu (m-a asteptat in masina, probabil cu inima la gura), impreuna la Giulesti (spermograma...brrr, stiti ce conditii sunt acolo, nici macar n-a avut unde sa-si spele mainile inainte...), plus implicarea directa in CSD (pai altfel cum???), despre care n-a comentat, ci contrariul, bucuria lui, va imaginati, eu, care la capitolul apetit sexual sufar la greu (caci n-am, de aceea), la fiecare 2 zile sex... sex.. sex... fericire maxima!!!
Sufleteste este implicat. Facem planuri, si nu mai suntem chiar tinerei... ne dorim 2, chiar 3 copii, Doamne ajuta!
Nu am ce sa-i reprosez acum. A durat mult la inceput, ma durea sufletul cand ma loveam de refuzul lui, ma gandeam ca nu ma iubeste intr-atat incat sa-si doreasca copii cu mine, ma gandeam ca nu am loc in viitorul lui... ufff... dar a trecut, multumesc lui Dumnezeu!
Sfaturi nu stiu sa dau. Sotul meu este un Rac incurabil, dificil uneori, dar... acum cantam la unison!

(M-am nascut de ziua mea...)
Mereu cu voi,
Astery

shylili spune:

si husbandu meu tot rac este!
este genul de om caruia daac ii explici logic ce se intampla intelege si se implica, acolo unde depinde el face tot posibilul
mai mult decat atat nu cred ca as gasi un om mai cald si care sa-mi acorde atata atentie
sunt implinita langa el si de aceea ne-am hotarat sa trecem la nivelul urmator, adica la a avea un copil
astery-poate sotul tau s-a temut sa o ia de la capat-mai ales ca a avut o experienta nefericita cu primul copil; noua ne-a luat mult timp sa ne acordam unul la celalt, racul e foarte cerebral si nu se aruca cu capul inainte, dar cand se convinge ca poate conta pe dragostea ta atunci devine cel mai bun sot din lume-la noi asa a fost
eu m-am convins ca si barbatii sufera, cel putin la fel de mult ca noi
unde ne deosebim? ei au tendinta sa minimalizeze problema, sa mearga mai departe, sa caute solutii si mai putin sa manifeste ceea ce simt, sa vorbeasca despre asta, sa asculte...la inceput sotul meu zicea cat de rau ii pare ca nu ma poate ajuta si am inteles ca traieste cu senzatia ca daca ii spun toate gandurile si temerile mele ma astept ca el sa aiba solutia...
sunt convinsa ca fiecare din noi are o casnicie fericita, altfel de ce am vrea copii cu acesti barbati? eu zic sa nu uitam ca si ei trec prin aceleasi probleme si ca vor aceeasi rezolvare: un bebe sau mai multi frumosi si sanatosi

lili
Sometimes I lie awake at night, and I ask "Where have I gone wrong?" Then a voice says to me "This is going to take more than one night."



Charles M. Schulz