Timiditatea ma omoara!
Raspunsuri - Pagina 2
carmenutza spune:
Eu sunt in tabara "adversa"..adica sun pentru cea mai mica nelamurire, problema, ..sun pe oricine, oricand...nu conteaza daca il conosc sau nu, uneori chiar prefer sa imi rezolv o groaza de probleme prin telefon..daca se poate, evident.La fel si cu vorbitul...cu oricine....oricand...
Insa la faza cu spusul de "Te iubesc " in banca..te inteleg perfect..nici eu nu as fi spus-o.....mai ales ca nu sunt obisnuita sa strig asta in gura mare...
Dar, daca ma uit la titulatura ta de dupa nick, n-as zice ca esti timida..."gogoasa furioasa"Hai lasa timiditatea la o parte...ca nu ai nimic de castigat.
Carmen si bb Maya Alexia
www.community.webshots.com/user/carmenmaya" target="_blank">Poze cu Maya
Clover spune:
Mie mi se pare normal ca nu ai spus fraza magica in banca. Mi s-ar fi parut chiar aiurea sa o faci. Aia nu tine neparat de timiditate.
Dar in rest, este intr-adevar o problema pe care si eu atrebuit sa mi-o depasesc. Nici acum nu ma ma omor sa vorbesc, dar daca trebuie pana la urma sun si vorbesc si destul de bine(cu politeturi). E chestie de obisnuinta si sa-ti imaginezi ca esti in stare.
Ia da-mi un telefon sa vedem cat de rau este
anangel_lexi spune:
quote:
Originally posted by Clover
Mie mi se pare normal ca nu ai spus fraza magica in banca. Mi s-ar fi parut chiar aiurea sa o faci. Aia nu tine neparat de timiditate.
Dar in rest, este intr-adevar o problema pe care si eu atrebuit sa mi-o depasesc. Nici acum nu ma ma omor sa vorbesc, dar daca trebuie pana la urma sun si vorbesc si destul de bine(cu politeturi). E chestie de obisnuinta si sa-ti imaginezi ca esti in stare.
Ia da-mi un telefon sa vedem cat de rau este
Cat de rau este n-ai sa-ti dai seama!:))) Pentru ca reusesc sa ma stapanesc destul de bine, dar numai eu stiu ce e in sufletul meu!
I wish I were an angel...
ANDRUSHKA spune:
Si eu sunt o timida, dar ma.. tratez. Cand trebuie sa vorbesc in public sau in fata unei "autoritati" se creeaza un mare vid in creierul meu... nu mai leg ideile..imi doresc sa se faca o mare gaura si sa dispar. Simt ca imi dogoresc obrajii, mi se umezesc palmele, mi se impleticeste limba,am o dictie greoaie...nu o data mi s-a intamplat sa-mi dea lacrimile cand spuneam o chestie chiar banala...anul trecut cand m-am dus la un interviu pentru slujba o ascultam pe tipa din fata mea, imi formulam replica pe care o voiam hotarata, isteata, clara...cand a fost sa vorbesc,insa, a iesit o mieuneala de nu m-am auzit sau inteles nici eu....Ca profesor, este un mare stigmat... trebuie sa fac mari eforturi sa ma stapanesc. Am observat ca nu ma pot uita in ochii oamenilor cand vorbesc. Asta, in limbajul comportamental inseamna ca am mereu ceva de ascuns, chiar ca as minti...nu mint, fratilor, jur, dar cand nu ma simt in largul meu imi evadeaza privirea si parca as fugi si eu dupa ea...Cred ca este o tara de educatie. Si frate-meu este la fel, si el este barbat, ba parca e mai rau ca mine...Si nu pot, nu pot sub nici o forma sa fac cuiva o observatie, chiar constructiva...prefer sa tac. Ce se intampla , doctore? mai scap?
I have found the enemy:it's us!
mara03 spune:
quote:
Originally posted by ANDRUSHKA
Si eu sunt o timida, dar ma.. tratez. Cand trebuie sa vorbesc in public sau in fata unei "autoritati" se creeaza un mare vid in creierul meu... nu mai leg ideile..imi doresc sa se faca o mare gaura si sa dispar. Simt ca imi dogoresc obrajii, mi se umezesc palmele, mi se impleticeste limba,am o dictie greoaie...nu o data mi s-a intamplat sa-mi dea lacrimile cand spuneam o chestie chiar banala...anul trecut cand m-am dus la un interviu pentru slujba o ascultam pe tipa din fata mea, imi formulam replica pe care o voiam hotarata, isteata, clara...cand a fost sa vorbesc,insa, a iesit o mieuneala de nu m-am auzit sau inteles nici eu....Ca profesor, este un mare stigmat... trebuie sa fac mari eforturi sa ma stapanesc. Am observat ca nu ma pot uita in ochii oamenilor cand vorbesc. Asta, in limbajul comportamental inseamna ca am mereu ceva de ascuns, chiar ca as minti...nu mint, fratilor, jur, dar cand nu ma simt in largul meu imi evadeaza privirea si parca as fugi si eu dupa ea...Cred ca este o tara de educatie. Si frate-meu este la fel, si el este barbat, ba parca e mai rau ca mine...Si nu pot, nu pot sub nici o forma sa fac cuiva o observatie, chiar constructiva...prefer sa tac. Ce se intampla , doctore? mai scap?
I have found the enemy:it's us!
da, da, da, si aici ma recunosc! si...nu, nu, nu cred ca scapam... din pacate...
Andreea & Tudor (9 dec. 2003)
noi cu poze noi :)
anangel_lexi spune:
Din pacate uneori ma recunosc si eu in ceea ce a scris ANDRUSHKA. Offf...
I wish I were an angel...