cauze psihice la screamatul unui bebe de ~4 luni?
Raspunsuri - Pagina 2
corina iulia spune:
linistita poti sa iei! pa la 1000 mg per zi, calculat cu tot cu iaurt, lapte si branza pe care le papi sau nu:)
cat despre pitic, cu cat citesc mai mult cu atat imi dau dreptate ami mult e un alintat si un mare smecher, niciodata sa nu-l subestimezi:)) ca tu pierzi:)))))))
cum sa fie el linistit cand are o mamica inventiva ca si tine si dornica de joaca 24/24? cum crezi tu?
ia mai pune-l tu in patutul lui cu cate o jucarie care sa fie extra forte nemaipolonic de interesanta chiar si pentru 3 minute, apoi usor usor mareste timpul.... ca de nu... tot pe la flori si alte celea o sa te vad si peste un an... siel creste si de la un profesor asa de bun ca tine el va invata si mai mult si va dori sa-ti dovedeasca si mai asidu ca e demn de lectiile tale...
asa ca lasa-l pana la 5 minute sa planga, ca nu pateste nimic, te asigur.
cat despre durerile de spate te vor tine cam pna la 6-8 luni dupa nastere, e normal nu te speria, trebuie organismul sa se readapteze la o alta greutate si o alta pozitie a coloanei vertebrale.
fii pe pace, toate trec dar incearca sa nu fii o super-mamica:)
spun din experienta:)
cu drag, corina
Dorsilia spune:
Sa stii Corina ca atunci cand ma doare f tare spatele (desi am nascut natural si am acum 61 de kg fata de 56 de la care am plecat si fata de 73 acumulate in sarcina) si genunchii....il pun in patut si-i cant cu vocea mea de magarita cate ceva ce-mi aduc si eu aminte din copilarie sau ii pun cutiuta muzicala si sta vreo 15 minute atent la sunete, apoi il apuca mancarimile de gingii si-ncepe sa roada paturicile din pat, jucarelele de plastic, asta inca vreo 10 minute enervandu-se crescendo, si in final ajunge sa scartaie asa cu ochii inchisi, schimonosit la fatuca aia mica si dulce, fara lacrimi, se increteste ca un gogosar si mi se face asa o mila de el....Vorba e ca e un copil foarte comunicativ si uneori asa are pe fata asa o expresie si asa isi modeleaza buzitele si scoate niste sunete de am impresia ca chiar ar vrea sa-mi spuna ceva. Eu am un frate cu 11 ani mai mic decat mine, singurul frate de fapt si cu el mi-am facut "ucenicia" ca sa zic asa, umblam cu el in carca toata ziua ca nu vroia decat cu mine peste tot i ii cantam ce aveam eu in caietele de muzica de pe la scoala nonstop, invatam la zoologie citind cu voce tare ca sa stea si el linistit acolo, altfel imi rupea cartea. Si asa a crescut un copil extrem de vorbaret, extrem de inteligent si are o personalitate placuta, e sigur pe el, optimist, pozitiv, cald sufleteste. Ca prim copil eu am fost altfel crescuta, mai mult prin straini ca ai mei lucrau mult, veneau obositi, chef de taclale cu mine nu mai aveau asa ca ma trimiteau la joaca cu vreo papusa noua. Nu-si pierdeau vremea sa vorbeasca cu mine balarii, sa se prosteasca, sa se tavaleasca cu mine pe jos, sa radem in hohote. Si, pe bune, se vede, am construit o carapace a mea in care am intrat de cate ori mi se parea ca merge prost ceva, am fost un copil timid si cu greu am erupt spre lume si viata. Degeaba am fost desteapta si capabila daca nu am stiut cum sa zambesc si cum sa ma bucur, cum sa spun "vreau". Am fost un copil serios, un adolescent serios si o tanara serioasa...acum as vrea ca asta micu sa nu fie asa "constipat"ca mine
scuze ca m-am intins mai mult decat plapuma :))
Dorsilia spune:
probabil a fost si vina mea ca am fost asa pt ca eu nu insistam niciodata ...daca ai mei ridicau o singura data tonul la mine sau se uitau urat si ma trimiteau la joaca sau ma linisteau cand deveneam prea topaita, eu ma si conformam, plangeam acolo in coltul meu insa in tacere, fara crize, pe cand fratele meu stia mereu sa ceara si insista pana obtinea, nu renunta spasit niciodata
vilma spune:
Lia, vad ca ai inceput sa-ti indrepti fata si spre tine, ceea ce e foarte bine. As vrea sa povestim in continuare ce coafura sa ne facem, ce culoare la par, si eventual despre manichiura ceva, cel putin astea sunt punctele care ma intereseaza pe mine.
Deoarece nu sunt din Bucuresti, nu pot sa te scot la un shopping, dar sper sa gasesti tu cu cine sa mergi.
Vilma, Anca (3.7 ani) si Tudor (11.12.2003)
Dorsilia spune:
Vilma, nici eu nu sunt din Bucuresti, sunt mai din Vestul Salbatic al tarii
Eu una mi-am tras o freza de-mi rezista la orice intemperii din casa (dormit, ciufulit cu bebe care isi infige ambele manute la mine in par, aburi de la gatit, spalat, etc) si de pe afara (frig, ploaie), si sunt super multumita in esenta de freza asta. Doar dau mana prin ea si cand ma spal ma usuc cu capul in jos cu foenul (desi distrug aminoacizii esentiali) si am un volum bengos rau. Si sa nu te gandesti cumva ca am parul tuns periuta, si nici scurt nu e. E filat cum trebuie in schimb, in sfarsit am gasit o stilista ca lumea. Culoarea mea naturala e aramie-castanie insa tare mi-ar placea o aluna, sau chiar ceva blond, nu stiu de ce m-a palit faza cu imblonzeala. Am gene si sprancene inchise la culoare si foarte conturate deci nu stiu daca ar merge blondul, ca la culoarea sprancenelor nu vreau sa umblu defel.
La capitolul manichiura momentan spun pas ca de cand cu bebe imi tai unghiile cat se poate de scurt ca sa nu-l zgarii cand il ung pe colo-pe colo sau cand il spal, iar cu lac nu ma mai dau pt ca nu am timp si nici chef sa-l retusez, intretin. Oricum am fost mai mereu destul de retinuta in privinta unghiilor pt ca n-am rabdare de ele, mereu gasesc ceva mai bun de facut, asa ca inainte imi faceam o data pe saptamana o manechiura frantuzeasca pt ca rezista cel mai bine la activitatile casnice deci se preta la o lungime confortabila a unghiilor.
Cat despre shopping sunt o mare amatoare de cascat ochii prin magazine si venit acasa cu buzunarele goale dar plina de lucrulete utile.
s-auzim numai de bine
Lia si Danut (30.07.2004)
vilma spune:
Uite aici blonda de mine.
Nu stiu cum ti-ar sta, dar eu m-am "facut" inainte pe yahoo, cu un programel in care iti pui poza si verifici cateva culori si freze.
Si pentru ca si eu sunt in gaura neagra a disperarii din diverse motive, azi mi-am cumparat o camasa frumoasa. N-am avut curaj sa-mi iau si taiorul aferent, ca ma lasa fara banii de mancare pe o saptamana.
Unde mergem maine? 
Vilma, Anca (3.7 ani) si Tudor (11.12.2003)
corina iulia spune:
te salut, draguto!
ma bucur ca incepi sa privesti spre tine, acum o copiez pe vilma, nu te superi , nu?
da, copilul tau va fi oricum un super talentat, crede-ma, nu are cum altfel, pt ca deja l-ai pornit, el iti va cere in continuare sa faci pt el de toate si tu vei fi sprijinul lui continuu. dar pentru asta trebuie sa te aiba intreaga. si la minte si la incheieturi
, el e puiul tau si va fi mereu. sa nu uiti sa-l inveti sa ceara, sa se zbata ai mai crescut un baiat inainte, pe fratele tau. stii foarte bine ce sa faci. doar ca acum , pe acest pui de om il iubesti mai altfel, mai mult...
cu timpul vei invata de la acest mic omulet sa ceri si tu. trebuie sa inveti. uite-te in oglinda si spune:vreau. si sa vrei. atata timp cat iti doresti, cat visezi o sa ai si de unde sa pornesti in viata si unde sa ajungi. dorinta si visul e cheia scantei din tine. sa nu te lasi infranta de greutati. puiul creste pe nesimtite si vei ajunge sa ai mai mult timp de tine, pana la 1 an e greu, pe urma trece ami usor, cand e la 2 iti pare rau ca timpul a trecut.
despre bebeu si durerile tale, daca nu mai poti poti sa mergi la doctor cu incredere si sa spui cum si cand te doare. poti sa iei ceva ussor, nu super strong. totul e sa te simti tu bine si sa fi ok.
de acum poti sa-ti pui bebeul in carucior, in pozitie semisezanda si sa-l cari cu tine peste tot, in bucatarie si sa vada cum bati oalele si faci mancare. asa ai sa-l obisnuiesti sa stea incarucior si nu vei fi nevoita sa iesi la plimbare cu el in brate tot timpul , sau mai tarziu plimbandul de mana, chiar daca el nu stie sa mearga. eu asa am facut cu al meu: caruciorul carucior, plimbatul abia in parc, de manuta si apoi singur cu alti bebei.
protezeaza-te putin. ai grija de tine ca apoi sa poti avea grija de el si nu in ultimul rand de sotul tau, care s-ar putea sa fie putin gelos... asa se intampla de obicei... sint ca trec pe locul doi, chiar daca isi iubesc copilasi ei tot sunt putin gelosi.
capul sus!
Dorsilia spune:
Vilma, te prinde bine culoarea, semanam un pic :)
Corina, mersi, sper sa imi dea D-zeu sanatate sa traiesc sa-mi cresc puiutul, poate ma ajuta sa mai aduc unul pe lume sa aiba Danut fratior, sa-i vad pe amandoi mari, cu copii la randul lor....
corina iulia spune:
sa dea D-zeu. iti doresc si tie ( si mie) un alt fratior.
cu mult drag,
corina.