Meditatii zilnice .

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

A ne avea fiinta in El

Evrei 4:16.

Sa ne apropiem, dar,cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Evrei 6:9-12.

Macar ca vorbim astfel, preaiubitilor totusi de la voi asteptam lucruri mai bune si care insotesc mantuirea. Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea,pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti. Dorim insa ca fiecare din voi sa arate aceeasi ravna, ca sa pastreze pana la sfarsit o deplina nadejde, asa incat sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele.

Evrei 10:39.

Noi insa nu suntem din aceea care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului.

Viata este un lucru nelinistit si dezbinat pana cand ne daruim fiinta Cuiva dincolo de noi insine, pana in momentul cand ascultam de Cineva ultim si cand Il ascultam in mod suprem. Stiinta comfirma aceasta afirmatie. Un medic mi-a spus odata:"Daca trei sferturi dintre pacientii mei L-ar gasi pe Dumnezeu, ei s-ar face bine prin asta."Un psihiatru din Hollywood, care primeste onorarii serioase de la pacientii sai din lumea filmului, i-a marturisit unui prieten;"Cei mai multi dintre pacientii mei nu de mine au nevoie; au nevoie de banca pocaintei; au nevoie de impacare cu Dumnezeu."
Daca lucrul acesta este adevarat, atunci de ce nu-L gasesc pe Dumnezeu mai multi dintre noi? Compromisurile in viata practica Il fac pe Dumnezeu nereal. Vom cunoaste din Dumnezeu atat cat suntem gata sa punem in practica, si nimic mai mult.
Un alt motiv este lipsa de credinta acaparatoare, a unei credinte care sa-L insuseasca pe Dumnezeu. Pavel ne spune ca:In El avem viata, miscarea si fiinta. Noi traim si ne miscam in Dumnezeu,caci El este inevitabil. Chiar si de negat nu-L putem nega decat cu puterea pe care ne-o da El. Suntem deci obligati sa traim in El si sa ne miscam in El chiar si atunci cand, prin vietile noastre, Il calcam in picioare. Si totusi, noi nu ne avem fiinta in El. Traim doar prin radacinile de suprafata, radacinile noastre adanci nu se coboara pana in El.Noi nu ne avem insasi fiinta in El. Ajungem la faliment atunci cand este vorba sa ne insusim uluitoarele Lui resurse.Si ajungem la faliment deoarece nu luam ce ne ofera El. Cu toate ca nimic nu poate fi mai simplu ca aceasta.
Isus zice: "Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine" (Ioan 14:1). Credinta trebuie sa devina un obicei vital, ceva care sa nu lipseasca nici o clipa din viata ta. Trebuie sa crezi daca vrei sa traiesti.Daca ai incepe o zi fara credinta, atunci in dimineata aceea n-ai mai servi micul dejun, deoarece n-ai mai avea siguranta ca mancarea nu este otravita. Mancatul presupune credinta in cel ce gateste mancarea. N-ai mai pleca la universitate, deoarece n-ai mai avea siguranta ca profesorul vine si el. Si in felul acesta, absolut toate actiunile pe care le intreprinzi ziua intreaga sunt acte ale credintei. Traiesti prin credinta. Fara credinta, viata ar fi imediat paralizata. Si atunci, vine Isus si-ti zice:"Tu crezi - crede, deci, in Dumnezeu."
Adica, de vreme ce crezi,crede in ceea ce este suprem - in Dumnezeu.De ce sa-ti cheltuiesti credinta in lucruri minore si inferioare si sa refuzi sa ti-o daruiesti Celui Suprem?

O,Dumnezeule, vad acum ca credinta nu este ceva exterior, ceva introdus din afara.Eu taiesc prin ea, caci altfel n-as putea trai defel. Si daca asa stau lucrurile,atunci iau aceasta necesitate de fiecare zi a vietii si o inradacinez in Tine, Tu, sursa a insasi vietii mele. Din clipa aceasta, eu nu imi mai am numai viata si miscarea in Tine, ci am in Tine si fiinta. Imi voi extrage insasi viata din Tine. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Cand noi devenim Dumnezeu


Marcu 8:34.

Apoi a chemat la El norodul impreuna cu ucenicii Sai, si le-a zis: " Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze."

Romani 15:1.

Noi,care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi,si sa nu ne placem noua insine.

1 Corinteni 10:24.

Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia.

2 Corinteni 5:15.

Intr-adevar, noi suntem inaintea Lui Dumnezeu , o mireasa a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii.

Am studiat primul dintre cei 15 dusmani ai unei vieti sanatoase, ritmice si anume lipsa unei credinte si a unei loialitati fata de ceva dincolo de sine, ceva care da sens ultim,coerenta si tel vietii. Ajungem acum la al doilea :egocentrismul.
Acesta provine din primul, asa cum fructul se trage dintr-o radacina. Cand Dumnezeu nu mai este centrul, noi devenim Dumnezeu. Observati cum li se spune evreilor in Deuteronom 4:25: ...daca va veti strica, daca va veti face chipuri cioplite..."
Adica atunci cand partasia unui om cu Dumnezeu se strica, automat el cauta sa-si faca alt Dumnezeu si de obicei acest altul este omul insusi. El isi devine lui insusi idol.Aldous Huxley scria ca: " unul dintre rezultatele stranii ale progresului stiintific este intoarcerea de la monoteism catre idolatriile locale." Si cand aceste idolatrii nu sunt statul, rasa sau clasa - care nu sunt altceva decat eul hiperbolizat - atunci ele sunt pur si simplu eul personal. Cand Il pierdem pe Dumnezeu, ne devenim noua insine Dumnezeu.
Dar aceasta centrare in noi insine are un efect dezastruos chiar asupra celui asupra cruia ne concentram. La prima vedere, am crede ca daca ne-am intoarce catre noi insine si ne concentram asupra noastra, ar trebui sa crestem datorita acestei autocultivari a eului. Dar se intampla cu totul invers. Toate persoanele egocentrice sunt persoane dezbinate, framantate de contradictii, chiar si in cazul cand se concentreaza asupra lor insesi din motive religioase. Daca te concentrezi asupra ta din motive artistice religioase, financiare sau pur si simplu din motive egoiste, rezultatul este acelasi - eul se destrama.
Cei care se concentreaza asupra lor insisi si isi aleg propria cale, constata ca aceasta nu le place;ei fac ce le place si apoi nu le place ce fac;se exprima pe ei insisi si constata ca eul pe care l-au exprimat si-a pierdut orice farmec in mainile lor. Si aceasta dezbinare, deteriorare si pierdere a valorii nu se poreste doar la suflet; ea se extinde mai departe la nervi si la tesuturi si le otraveste cu boala, atat functionala cat si structurala. Aceasta da la iveala faptul ca aceste persoane actioneaza impotriva unei legi fundamentale a vietii, adanc inradacinata in structura lucrurilor. Mai multe persoane sunt zdrobite de legea aceasta decat de orice alt lucru al vietii. Care este aceasta lege?

Dumnezeule, Tata, vreau sa ma adaptez acestei vieti. Dar constat ca atunci cand ma adaptez numai la propria-mi persoana, nu m-am adaptat vietii. Te rog deci,invata-ma lectia aceasta, caci daca aici ajung la esec, falimentez in viata, si eu vreau sa traiesc din plin, din abundenta, din belsug. Deci invata-ma acum . Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Ego-centrat si ego-dezbinat

Iacov 2:8-9

Daca impliniti Legea imparateasca , potrivit Scripturii:"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti",bine faceti. Dar daca aveti in vedere fata omului, faceti un pacat, si sunteti osanditi de Lege ca niste calcatori de lege.

Romani 12:3.

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi, sa nu aiba despre mine o parere mai inalta decat se cuvine;ci sa aiba simturi cumpatate despre sine,potrivit cu masura de credinta, pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia.

Romani 12:10.

Iubiti-va unii pe altii cu o dragoaste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.

Romani 12:16.

Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti.

Romani 13:9-10.

De fapt:"Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci o marturie mincinoasa, sa nu poftesti",si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta:"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea, deci, este implinirea Legii.

Legea pe care o descopar si de care sunt infranti indivizi, grupuri si natiuni atunci cand devin egocentrici este aceasta:"Oricine isi va salva viata o va pierde." Cu alte cuvinte, concentreaza-te asupra ta insuti si te vei destrama in bucati nu numai spiritual,ci si din punct de vedere material si fizic.
Motivul pentru care se intampla astfel este evident. Cele trei impulsuri sau instincte care ne domina sunt eul,sexul si instintul de turma, sau instinctul social.. Este evident ca instinctul egoist este indreptat catre sine insusi;instinctul social este indreptat catre altii;instinctul sexual este indreptat in parte catre sine si in parte spre altul. Asa ca , de fapt, exista doua instincte motrice - cel egoist si cel altruist, cel indreptat spre sine si cel indreptat spre ceilalti. Ambele trebuie satisfacute in proportie justa- in caz contrar, viata devine frustrare si nefericire.
Sunt oameni care cred ca crestinismul ii invata ca trebuie sa-i iubeasca pe altii dar nu si pe ei insisi. E o greseala. Crestinismul propovaduieste dragostea de sine:"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Daca nu te iubesti pe tine insuti nu te dezvolti. Asa ca toate incercarile de a elimina eul sfarsesc in ipocrizie si in dezastru. Daca iti dai eul pe usa afara, el se va intoarce pe fereastra si poate sub forma deghizata. Vorbind cinstit si sincer , tu trebuie sa te iubesti pe tine insuti, dar nu ca stapan, ci ca slujitor - caci eul este un slujitor minunat, dar un stapan inspaimantator. Aceia pe care-i iubesc pe altii fara sa se iubeasca pe sine, permitandu-le in felul acesta altora sa le acapareze viata, sa-i stoarca de toata energia, au un sfarsit dezastruos. Pe de alta parte, daca omul isi organizeaza viata in jurul lui insusi devine egocentric si atunci, e absolut singur,dezastrul va fi de partea lui. Pronunta Dumnezeu o judecata din ceruri asupra acelei vieti? Nu tocmai;judecata are loc si prin insesi legile inerente fiintei omenesti:persoana respectiva se trezeste a fi in razboi cu sine insasi. Instinctul sau altruist este frustrat si nerezolvat;din aceasta cauza, omul este nesatisfacut si nefericit. Probabil ca nu-si da seama ce-i rau, ce nu este in regula cu sine. Maladia este insa simpla;el este o casa dezbinata impotriva ei insesi si, din aceasta cauza, o casa fara durabilitate. Orice persoana egocentrica este o persoana care incearca imposibilul - sa traiasca impotriva ei insesi.

O,Dumnezeule, Tata, vad ca Ti-ai tesut legile in tesatura fiintei mele.Ce prostie din partea mea sa incerc a trai impotriva acestor legi si sa cred ca voi fi in stare sa o scot la capat continuand astfel! Iarta-mi prostia de a fi in razboi cu mine insumi si prin aceasta cu Tine. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Traind intr-o stare de egocentrare

Matei 25:24-25.

Cel ce nu primise decat un talant, a venit si el, si a zis:"Doamne, am stiut ca esti un om aspru, care seceri de unde n-ai semanat, si strangi de unde n-ai vanturat:mi-a fost teama,si m-am dus de ti-am ascuns talantul in pamant;iata-ti ce este al tau!

2 Timotei 4:10.

Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a parasit, si a plecat la Tesalonic.Crescens s-a dus in Galatia, Tit in Dalmatia.

1 Timotei 6:6-10.
Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig.Caci noi n-am adus nimic in lume, si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea. Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi deajuns. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva ,cad in ispita, in lat si in multe pofte nesabuite si vatamatoare, care cufunda pe oameni in prapad, si pierzare. Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor ;si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

Cand incepe destramarea launtrica a persoanelor egocentrice, acestea se uita cu jale la ele insele si au o neimpacata mila de sine. Ele simt ca viata este prea grea si sunt gata sa dea vina pe oricine afara de sine. Cunosc un asemenea caz tipic. E acela a unei femei minunate care a suferit o cadere psihica totala pentru simplul motiv ca a trait intr-o permanenta preocupare de sine, compatimindu-se fara incetare. Cei care , vorbindu-i binele, incercau sa o schimbe , o persecutau. Viata i-a fost blocata total din cauza egocentrarii. Daca ar fi mutat centrul de la sine la Dumnezeu, s-ar fi desfacut acea blocare interioara si ea ar fi fost curatita si eliberata. Ea nu era in stare sa zica nici macar " imi pare rau", fara sa mai vorbim de " iarta-ma". Aceasta din cauza atitudinii ei autoaparare. Momentul in care s-a apropiat cel mai mult de " imi pare rau" a fost acela cand a zis;"Da, imi pare rau! Imi pare rau ca nu m-am ingrijit mai mult de sanatatea mea..." Pocainta ei continea o nota autoreferinta. Ea este inca blocata si va fi astfel pana cand isi va lua panza de pe ochi. Ea a legat mainile lui Dumnezeu si ale omului. Ei nu mai sunt in stare sa o ajute.
O astfel de persoana egocentrica atrage boala spre sine,intocmai cum un magnet atrage pilitura de fier. Persoanele defavorizate se bucura de toata simpatia mea si vor avea intotdeauna sprijinul si efortul meu pentru a castiga o egalitate de sanse. Dar in civilizatia noastra, persoanele defavorizate sunt in primejdie mult mai mare decat celelalte. Ele sunt sufletele - si trupurile - destramate ale civilizatiei noastre.
Cunosc o fata careia civilizatia noastra i-a aruncat in brate tot ceea ce a fost cu putinta, bani,ocazii, posibilitati etc.Dar, din cauza ca ea este egocentrica, nu se poate bucura de nici una din ele. Orice boala care apare in apropierea ei o loveste si pe ea. Ea atrage boala si melancolia ca un magnet;caci aceasta este soarta egocentricului. Incepe prin a atrage viata catre sine, bucuriile ei, emotiile ei, dar in final nu reuseste decat sa atraga tristetea, deziluzia si boala - spirituala, mintala,fizica.

O,Dumnezeule,vad ca nu se poate sa ma concentrez asupra mea insumi fara ca eul meu sa ajunga prin aceasta la destramare si ruina. De aceea imi las eul in mainile Tale. Ridica-ma din mine in Tine petru ca acolo sa-mi gasesc libertatea si sa ma gasesc pe mine. Caci voia Ta este casa mea. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Pedeapsa egocentrismului este inerenta

Efeseni 3:16-20.

Si-l rog ca ,potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul dinlauntru, asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta;pentru ca,avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii,care este largimea,lungimea,adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta,ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi...

Luca 1:37.

Caci nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Coloseni 1:29.
Iata la ce lucrez eu, si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui, care lucreaza cu tarie in mine.

Egocentrismul isi este propria sa pedeapsa.Budd Schulberg,in "Ce-l face pe Sammy sa alerge", dupa ce descrie viata egocentrica - dar aparent de succes, a lui Sammy, incheie cu cuvintele:"Inconstient , speram sa fiu pe aproape cand Sammy isi va primi ceea ce merita, si ceea ce-l asteapta. Dar acum mi-am dat seama ca ceea ce-l asteapta nu este sub forma unui pret pe care va trebui sa-l plateasca brusc, ci un proces, o boala,un cancer care-l roade pe tacute, dar ale carui simptome se intensifica treptat:succes, singuratate,frica. Mi-am zis:tu esti singur, baiete, esti ingrozitor de singur. Asta-i ceea ce ti-ai dorit,asta-i ceea ce ai cautat...Ingrozitor de singur in boala sau in sanatate, in bine sau in rau...pana cand moartea te va desparti de singurul tau prieten, de singurul tau dusman - de tine insuti."

In drama Peer Gynt,eroul care este calauzit dupa principiul ca trebuie sa fie el insusi, viziteaza un ospiciu de nebuni, unde,crede el, oamenii nu mai sunt ei insisi.Dar directorul ospiciului il corecteaza:"Tocmai aici este locul unde oamenii sunt mai mult ca oriunde ei insisi - ei insisi si nimic altceva decat ei insisi - navigand cu toate panzele eului intinse.Fiecare dintre ei s-a inchis intr-un butoi al eului,astupat cu un dop al eului si acum fermenteaza intr-o pivnita a acestui eu.Nici unuia nu-i pasa de vaiurile altora si nici unul n-are o lacrima pentru tragediile altora. Nici unuia nu-i pasa de ceea ce gandesc altii."
Exista o cale de esire din iadul egocentrismului,Dr.Fritz Kunkel scrie:"S-a dovedit ca toate greselile, toate slabiciunile, toate aberatiile pot fi identificate ca avandu-si originea in egocentrismul omului respectiv. In consecinta, problema fundamentala a autoeducatiei poate fi definita ca problema infrangerii propriului egocentrism.
Dar cum sa-ti infrangi egocentrismul?Printr-un act deliberat, hotarat, de predare de sine.O vointa,o acceptare de a muri fata de acest eu meschin asa incat un eu mai larg, mai cuprinzator, sa-si poata face aparitia. O femeie care vorbea in fata unei adunari de femei nu s-a mai putut abtine si a izbucnit in plans. Dupa aceea i-a fost asa de ciuda ca nu s-a putut abtine incat i-a scris fiecarei femei in parte sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat. Dar acea descatusare de sine a fost lucrul cel mai bun care i se putea intampla vreodata. Ea a dus la o predare inconstienta a meschinului sau eu lui Dumnezeu - a dus la convertirea ei. Lacrimile au facut acest lucru!

Draga Doamne si Tata, Tu ma conduci dinspre eul meu meschin catre Eul Tau amplu. Iti multumesc ca am o usa deschisa dinspre mine spre Tine. Sunt gata acum sa mor fata de mine - si sa traiesc prin Tine acum si pentru vecie. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

In dezacord cu sine insusi - si cu altii

Isaia 65:6-7.

Dar pe voi, care parasiti pe Domnul, care uitati muntele Meu cel sfant, care puneti o masa "Norocului" (sau gad),si umpleti un pahar in cinstea "Soartei"(sau Meni).

Apocalipsa 22:11.

Cine este nederept sa fie nedrept si mai departe;cine este intinat, sa se intineze mai departe;cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!

Iacov 4:2-3.

Voi poftiti, si nu aveti;ucide-ti pizmuiti,si nu izbutiti sa capatati;va certati;si va luptati;si nu aveti, pentru ca nu cereti. Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.

Egocentricul nu o poate scoate la capat cu sine insusi si, din aceasta cauza, el nu o poate scoate la capat nici cu ceilalti. El se inchide in sine insusi si, chiar prin acest fapt, se izoleaza de ceilalti fara insa a uita sa-i blameze pe acestia de aceasta izolare. Egocentricul arunca in general intreaga vina pentru necazurile sale pe altii sau pe imprejurari. Daca ceilalti oameni n-ar fi gresit si daca imprejurarile nu i-ar fi ostile, atunci totul ar fi in regula. El ar fi gata sa faca orice, numai sa nu infrunte adevaratul motiv al necazurilor sale - pe sine insusi. Motivul pentru care nu se poate impaca cu ceilalti oameni este ca el este in dezacord cu sine insusi.
In timpul razboiului civil, un tanar care venise sa-si viziteze intr-un spital fratele ranit, a iesit in fuga din salonul acestuia si s-a izbit de presedintele Lincoln. Fara sa stie cine e , tanarul i-a spus furios:"Nu poti sa te dai la o parte din calea unui gentelmen?"La care Lincoln, fara sa spuna cine este, i-a raspuns:"Tinere, ce necaz porti in suflet?"Lincoln si-a dat seama intr-o clipa ca tanarul avea ceva pe suflet, altfel n-ar fi fost atat de egresiv. Cineva a exprimat acest fenomen astfel:"Vrei sa stii care sunt punctele slabe ale cuiva? Noteaza care sunt defectele pe care le descopera el altora."De obicei, el va scoate in evidenta ceea ce este rau in altii,ca o compensatie pentru ceea ce este rau in sine insusi.

Cercul vicios trebuie rupt. Cum? Fie de catre persoana respectiva, printr-o rupere deliberata, printr-o predare de sine a unui centru de viata superior, fie printr-un act de iubire din partea altcuiva, care sa-l imbranceasca din sine insusi in altul. Dr.William Sandler, un faimos psihiatru, povesteste despre o fetita de opt ani care parea incorigibila. facea totul pe dos. O auzise pe mamma ei ca ea este o fetita nedorita."Nimeni nu ma iubeste", a inceput sa-si zica fetita. Si a inceput sa se poarte asa incat in curand intr-adevar nimeni n-a mai iubit-o. Dr. Shandler a descoperit sursa raului si i-a zis fetitei:"Dar draga mea nu este adevarat, eu te iubesc cu adevarat." Fetita a facut ochii mari, s-a apropiat de el, i s-a asezat pe genunchi si l-a sarutat, in timp ce lacrimile ii curgeau siroaie pe obraz. S-a intors la mama ei,s-a impacat cu ea si de atunci in colo a fost o alta fetita. Toata fiinta ei era schimbata,iar situatia ei scolara s-a imbunatatit. Cineva a rupt centrul egocentrismului printr-un act de iubire care a impins-o spre un nou centru de referinta.

O,Dumnezeule.Tu trebuie sa-mi arati un asemenea act de iubire. Daca predarea mea,dedicarea mea deliberata unui alt Centru nu reuseste sa"rupa centrul vicios al egocentrismului meu",intra Tu in joc si impinge-ma spre noul Centru prin iubirea Ta coplesitoate. Caci trebuie sa fiu descatusat, trebuie sa fiu liber. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Pasi in jos

Matei 7:1-5.

Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati,veti fi judecati;si cu ce masura masurati,vi se va masura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau,si nu te iuti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? Sau, cum poti zice fratelui tau:Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau",si, cand colo,tu ai o barna intr-al tau?...Fatarnicule,scoate intai barna din ochiul tau,si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.

1 Ioan 3:17-21.

Dar cine are bogatiile lumii acesteia,si vede pe fratele sau in nevoie,si isi inchide inima fata de el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu? Copilasilor,sa nu iubim cu vorba,nici cu limba,ci cu fapta si cu adevarul. Prin aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar,si ne vom linisti inimile inaintea Lui,ori in ce ne osandeste inima noastra;caci Dumnezeu este mai mare decat inima noastra,si cunoaste toate lucrurile.Preaiubitilor,daca nu ne osandeste inima noastra,avem indrazneala la Dumnezeu.

Cea mai patrunzatoare poveste care inlustreaza rezultatele egocentrismului este cea a lui Iuda. Iuda a inceput sus,sus de tot,in pozitie de ucenic al Domnului. Dar...
In primul rand el a crezut ca e cu putinta sa-i dai prea mult lui Isus (Ioan 12-5).Observati setea lui de castig - deci egocentrismul lui. Cererea aceasta a fost si primul pas in jos al fiului risipitor:"Da-mi". Cand cineva incepe sa zica "da-mi",el este in panta decaderii.
In al treilea rand:"Iuda cauta un prijej nimerit sa-L dea in mainile lor"(Matei 26:16)El cauta sa-si aranjeze lucrurile in asa fel incat sa nu se destrame.
In al patrulea rand:planurile si viata lui s-au destramat,caci Isus a zis:"Cel ce a intins cu Mine mana in blid." Si la intrebarea lui Iuda:"Nu cumva sunt eu , Invatatorule?"Isus a comfirmat din nou:"Da,tu esti" (Matei 26:23-25).Miezul lucrurilor a inceput sa fie dat la iveala. Lumea lui Iuda incepuse sa se destrame.
In al cincilea rand:" Atunci Iuda...a vazut" - a vazut ca lumea lui se destrama, se prabuseste (Matei 27:30. (a) El "s-a cait"(v.3),adica s-a intors,dar s-a intors intr-o directie gresita,caci regretul lui l-a facut sa se intoarca la preoti si la batrani - s-a intors la cei carora Il vanduse, in loc sa se intoarca la Isus. (b) "El a adus inapoi cei 30 de arginti"(v.30,incercand sa carpeasca lumea ce se destrama,printr-o restituire de suprafata. Iuda a adus inapoi banii in loc sa-si aduca eul.(c) "Ce ne pasa noua" (v.4). Si Iuda face acum ingrozitoarea descoperire ca lumea pe care si-o cladise cu atata truda este o lume in care n-ar fi trebuit sa se increada. Tovarasii lui de afaceri il lasa balta. Pacatul n-are putere de coeziune, de legare a oamenilor intre ei. (d)"Iuda a aruncat argintii" (v.5),a aruncat lucrul care contase atat de mult la inceput!Lucrul pe care-l pretuise incetase sa mai aiba valoare, argintul se transforma in cenusa. (e) " Si s-a dus" (v.5), s-a dus de la marea sansa pe care o avusese, de la viata, de la Hristos.Pacatul este centrifug.(f) "Iuda s-a spanzurat" (v.5). Eul care fusese atat de lacom la inceput, care ceruse atat de mult,care era centrul vietii, si care spunea in continuu doar" Da-mi", devine acum ceva ingrozitor, ceva cu care nu se mai putea trai. Asa ca Iuda a spanzurat eul care-l adusese pe panta decaderii. Prabusirea totala va fi sfarsitul oricarui eu centrat asupra sa insusi.

Tata, eu vreau ca eul acesta atat de poruncitor, atat de pretentios, care este ca un cui al lui Pepelea in propria-mi casa, sa Ti-l dau Tie. Daca nu, voi ajunge in scurta vreme sa nu mai pot trai cu el si in cele din urma ma va scoate din casa. De aceea,Ti-l dau Tie pentru curatire,pentru reparare, pentru o noua baza de traire. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Egocentrismul in Religie

Ioan 12:5.

"De ce nu s-a vandut acest mir cu trei sute de lei, si sa se fi dat saracilor?"

Matei 16:15.

"Dar voi",le-a zis El, "cine ziceti ca sunt?"

Matei 26:16.

Din clipa aceea Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa dea pe Isus in mainile lor.

Matei 26:23.

Drept raspuns, El le-a zis:" Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela ma va vinde.

Matei 26:25.

Iuda, vanzatorul, aluat cuvantul, si I-a zis:"Nu cumva eu sunt invatatorule?" "Da", i-a raspuns Isus,"Tu esti!"

Matei 27:3-5.

Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor, si a zis:"Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat." "Ce ne pasa noua?" i-au raspuns ei. "Treaba ta." Iuda a aruncat argintii in Templu,si s-a dus de s-a spanzurat.

Egocentrismul poate fi religios, poate fi preocupat de mantuirea propriului suflet sau a sufletelor altora. Dar el va fi, totusi, egocentrism si va fi, totusi , distructiv.
O femeie foarte religioasa suferea de poliartrita. In cele din urma, s-a descoperit ca la originea bolii ei statea dorinta nestapanita de a-si domina familia, cu toate ca dorea acest lucru spre binele lor. Ea si-a predat aceasta dorinta lui Dumnezeu, a incetat sa mai doreasca sa domine familia - cu toata presupunerea ca dorise acest lucru pentru binele lor - si viata ei spirituala, cat si cea fizica au fost limpezite, iar poliartrita a disparut.
Un om de afaceri s-a incredintat unui psihiatru spre tratare. In cinci ani, el a cheltuit 60.000 de dolari numai ca sa fie descompus in bucatele. I-a supus psihiatrului spre analizare mai mult de o mie de vise, adeseori cate 5, 6 dintr-o singura noapte. In toata aceasta perioada a tinut la indemana hartie si creion ca sa noteze imediat ce se trezeste visele ce l-au trezit. La sfarsitul celor cinci ani, omul era complet destramat launtric. Psihiatrul l-a analizat, l-a "demontat",dar n-a mai stiut cum sa "asambleze" din nou partile componente pe o noua baza.
Cunoasterea de sine nu inseamna vindecare. In anumite privinte, omul a simtit o mica imbunatatire, dar miezul personalitatii sale n-a putut fi vindecat - si anume eul sau dezbinat. Si-a dat seama ca aceasta autocercetare nu da roade, asa ca a renuntat si la aceasta ultima proptea pe care se sprijinise - psihiatrul sau. In timp ce parasea cabinetul, l-a coplesit un sentiment de nemarginita tristete, de amaraciune, de singuratate la gandul ca frangandu-se si aceasta ultima proptea , nu mai are de ce sa se sprijine. Dintr-o data i s-a parut ca aude o voce:"Uita-te in coace." Era vocea lui Hristos care ii zicea:" Intoarce-ti privirea de la propriile tale suferinte,de la frica,si esecurile tale!Uita-te la Mine!" Vocea venea ca un aer curat in atmosfera fetida a egocentrismului. Si el si-a intors privirea de la sine catre Hristos. Si privirea aceasta a fost urmata de o ridicare ce l-a scos din sine insusi,l-a eliberat de sine insusi. Astazi, cu o incredere in viata complet innoita, omul este sanatos,armonios si util.

O,Isus cel viu,si eu imi intorc privirea catre Tine.La cine altcineva m-as putea duce? Caci Tu ai cuvintele vietii vesnice - ale vietii vesnice nu numai intr-o alta existenta, ci ale vietii de aici si de acum. Asa ca ma uit la Tine cu ochii credintei si iau de la Tine puterea,descatusarea si victoria de care am atata nevoie. Si le iau acum. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Dusmanul al treilea - mania,resentimentele si ura

Marcu 9:33-35.

Apoi au venit la capernaum. Cand era in casa, Isus i-a intrebat:"Despre ce vorbeati unul cu altul pe drum?" Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera intre ei, ca sa stie cine este cel mai mare.Atunci Isus a sezut jos, a chemat pe cei doisprezece, si le-a zis:"Daca vrea cineva sa fie cel dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma dintre toti si slujitorul tuturor!"

Psalmul 34:5.

Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme;lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.

Isaia 45:22.

Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului!Caci Eu sunt Dumnezeu,si nu altul.

Am vazut pana acum doi dintre cei 15 dusmani ai personalitatii umane si lipsa unei credinte vitale in Dumnezeu si consecinta acesteia,egocentrismul.Ajungem acum la al treilea:resentimentele,mania,si ura. O data cu aceasta intram in domeniul sentimentelor, si al emotiilor.
Epocii noastre ii este teama sa fie emotiva si totusi se dovedeste a fi o epoca extrem de emotiva. In realitate,emotivitatea este o trasatura dominanta a acestei generatii. Si cea mai mare parte a acestei emotivitati este distructiva.O generatie careia ii este teama sa fie emotiva sfarseste prin a urmari tocmai lucrul de care se teme. Ea a incercat sa suprime emotiile,iar ele, date afara pe usa,s-au intors inapoi pe fereastra.
Caci emotiile sunt o parte din noi insine si ele nu pot fi eliminate sau suprimate. Orice incercare de a le elimina sfarseste prin a crea complexe. Ele se retrag in subconstient si acolo devin un agent de infectare,de coacere. Nu putem suprima emotiile. Singurul lucru pe care il putem face este sa le dirijam spre scopuri si teluri inalte. Sentimentele sunt fortele motorice ale personalitatii. Ele te pot impinge spre stanci sau spre marile deschise ale implinirii.
Sa luam mania ca exemplu. Este un instinct de autoprotectie si de protectie a altora. Ea ne determina sa ne ridicam si sa luptam impotriva dusmanilor primejdiosi ai personalitatii umane. Suntem porniti impotriva raului si de aceea ne incordam impotriva lui si ne opunem lui.Caci altfel ar insemnasa-l lasam sa ne acapareze, pe noi si pe altii.Nietzsche avea dreptate cand a scris ca" virtutea n-are nici o valoare daca nu este biciuita pana se infurie".Caci altfel, noi am fi niste "vaci morale durdulii si multumite de ele insele." Capacitatea noastra de a iubi binele determina capacitatea noastra de a ura raul.Dar observati ca ceea ce trebuie biciuit ca sa se infurie este virtutea noastra - nu mandria sau orgoliul ranit sau temerile noastre. Exista o diferenta ca de la cer la pamant intre acestea doua:una este concentrarea catre scopuri mai inalte si de aceea este constructiva;cealalta este dedicarea pentru telurile eului ranit si de aceea este distructiva. Prima este mania dreapta, a doua este mania nedreapta.

O,Dumnezeule,eu nu navighez pe mari calme. Sunt purtat de furtunile sentimentelor. Ajuta-ma sa inham aceste sentimente la telurile Imparatiei Tale,caci neinhamate ele ma vor tara spre primejdioasele stanci de care atat eu,cat si relatiile mele se vor zdrobi. Ma predau pe mine insumi si emotiile mele Tie. Amin

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gina M spune:

Mania cea buna

Marcu 3:5.

Atunci , rotindu-Si privirile cu manie peste ei, si mahnit de impietrirea inimii lor, a zis omului:"Intinde-ti mana!" El a intins-o,si mana i s-a facut sanatoasa.

Psalmul 97:10.

Urati raul,cei ce iubiti pe Domnul!El pazeste sufletele credinciosilor Lui,si-i izbaveste din mana celor rai.

Efeseni 4:30.

Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu,prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.

Proverbele 8:3.

Si (intelepciunea) striga langa porti,la intrarea cetatii,la intrarea portilor.

Ieri am vazut ca mania este o forta motorica - ea transmite andrenalina in sange si atunci esti gata de lupta sau de fuga. Daca vrei ca mania sa fie constructiva,ea trebuie sa fie pusa in slujba unor cauze majore.Trebuie sa fie ca exploziile din motorul automobilului care sunt subordonate scopului si te poarta spre destinatie. Daca in loc sa tii sub control exploziile,dai foc benzinei din rezervor dintr-o data,atunci te vei distruge pe tine si vei distruge si masina,printr-o uriasa explozie.
Isus a fost un exemplu de manie controlata.Cand a vrut sa vindece omul cu mana uscata,S-a uitat imprejur si a vazut fetele incruntate ale celor ce se opuneau acestor minuni din cauza ca era o zi de Sabat."Si-a rotit privirile cu manie peste ei,mahnit de impietrirea inimii lor" (Marcu 3:5) . Aici, mania Lui nu este o pica personala sau un orgoliu ranit,ci indurerarea din cauza impietririi inimilor oamenilor care ar fi putut bloca vindecarea bietului nenorocit.Mania Lui L-a ajutat sa Se opuna acestor oameni. Din aceasta cauza ea este o manie dreapta.
Mania este dreapta atunci cand contine in ea durere pentru ceea ce li se intampla altora,si si nu pica pentru ceea ce ti se intampla tie insuti. Dar aici trebuie sa umbli cu mare atentie,deoarece mintea iti poate juca feste;ea isi va imbraca propriile resentimente in hainele unei indignari evlavoiase si religioase si ele vor defila in felul acesta prin fata eului nostru religios.Multi sunt aceea care lupta pentru principii,cand de fapt ei lupta doar din pica si mandrie personala.
Dar mania dreapta,chiar si atunci cand este curata ca lacrima,nu trebuie pastrata peste noapte."Maniati-va si nu pacatuiti;sa nu apuna soarele peste mania voastra." Iata o manie care nu pacatuieste si care totusi nu trebuie pastrata peste noapte,ca sa nu corodeze sufletul si amaraciunea ei.

O, Dumnezeule,da-mi o capacitate de introspectie clara si curajul de a ma vedea asa cum sunt cu adevarat,caci s-ar putea sa-mi imbrac resentimentele in hainele evlaviei si eu stiu ca aceste resentimente sunt mortale,oricare ar fi forma in care se infiltreaza ele in viata mea. Ajuta-ma, deci , sa fiu absolut cinstit cu mine insumi. Amin!

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

Mergi la inceput