M-am hotarat......adoptie(partea a 7-a)
Raspunsuri - Pagina 12
claudia_a spune:
Am reusit si eu sa mai intru pe la voi... si ce sa vezi? hmmm...multe vesti extraordinare
!
Aissa , va doresc bun venit acasa cu lingurita...sa aveti parte de cat mai multa liniste
, dragoste si fericire! Sunt convinsa ca timpul liber de pana acum e deja uitat...
Rozi ce mai face Victoras? mai spune-ne despre voi...stiu ca esti ocupata tare, insa rupe putin din timp...vedeti cum este cand vine bebe? altceva nu mai conteaza...totul este dedicat lui!
Flory, chiar ca mare surpriza ne-ai facut! Sa va fie de bine alaturi de Andrei si asteptam poze si detalii mai multe... e tare mic...ufff...oare cum o fi?!
Noi deja ne gandim la al doilea , desi abia facem fata Ioanei...insa ne zicem ca macar sa suferim odata cu doi decat pe rand!
Poate la anul incercam iar... e frumos, insa e greu si obositor! Cum o vrea Dumnezeu! Exemplul care ne ridica este Liliana; mai zi-ne si noua cum e cu 2 copii, ce patanii mai fac?
Ioana acum doarme, apoi vom iesi putin la plimbare cat mai tine soarele asta... desigur ca dimineata a ramas foarte surprinsa de ghetuta cu un joc si fucte de la Mos Nicolae...insa entuziasmul pentru ele a scazut asa de vulcanic cum a venit! La anul va fi altfel, va intelege mai bine si va fi nerabdatoare sa vina mosul si ea sa vada dimineata ce are in ghetute!
Am vazut ca avem un nou membru in clubul nostru... care are ceva experienta in domeniu.... Rufus asteptam detalii despre fetita ta, poze si cum v-ati gandit sa-i spuneti (am banuit ca inca nu ati facut-o, de moment ce intrebi daca s-a mai scris despre asta)?!
Noi vrem sa ii spunem cat mai devreme posibil, 5-6 ani... atat cat poate sa inteleaga ea...si apoi mai tarziu vom explica mai pe larg! Sper sa avem taria asta si sa fie mai usor decat pare!
Va pup pe toate si pe toti si mai intru cand am timp!
Ioana nasturica si mami
meme spune:
Fetelor,felicitari!Iata ca media noastra de varsta a scazut simtitor cu atatia bebici,mici,mici...
Va doresc tot binele din lume si sper sa petreceti cele mai frumoase sarbatori de iarna alaturi de puiutii vostri.
Noi l-am primit cu drag pe Mos Nicolae,de fapt au fost mai multi,care i-au adus Ancai nenumarate daruri.Spre disperarea mea,toata lumea s-a orientat catre jucarii muzicale,asa ca va dati seama ca am avut un sfarsit de saptamana "cu cantec".
http://community.webshots.com/user/danancamm
Rozi spune:
Dragele mele, ne bucuram ca sunteti alaturi de noi.
Vreau sa o felicit intai pe Flory, sa le dea Dumnezeu sanatate, putere si multa fericire! Abia astept primavara sa ne plimbam baietii in parc 
Eu i-am facut baita lui Victor inca din prima zi, ajutata de sotul meu. M-am antrenat la baita de mir a nepotelei mele, am bagat la cap sfaturile si mi-am spus ca trebuie sa ma descurc, cel mai bine sa se obisnuiasca cu mine sa-i fac baie. A mers bine, ii place in apa, doar cand il scot plange (da' tare!), il imbrac si-i dau biberonul si adoarme instant! E grozav asa!
Imi pare rau ca este bolnavior, a racit destul de tare, apoi a dat in diaree, a plans mult, l-a dururt burtica, nu putea respira etc. I-am dat medicam prescrise de dr (trebuie neaparat sa gasesc altu, in asta unde e inscris acum n-am nici un pic de incredere! Apropos, asta mi-a spus ca vreme de 3 luni de la inscriere nu-l pot muta la alt medic, e adevarat?!) si acum e mai bine, doar tuseste si-l doare burtica. A slabit mititelul... Iar eu am plans de m-am rupt de mila lui, m-am acuzat de toate alea, si faceam crize cand unele persoane imi spuneau "nu-l invata in brate, ca n-o sa mai stea altfel" - cand el era bolnavior si plangea tot timpul, credeti ca aveam inima sa-l las sa planga?
Ce ma bucur este ca ma recunoaste, se linisteste cand il iau eu in brate, iar cand se simte si el mai bine "vorbeste" cu mine, radem impreuna, e un dragut. Hai sa va mai intreb ceva: cand ne jucam, de cele mai multe ori nu ma priveste in ochi, ci undeva mai sus, cam pe la frunte, breton. Cat e de anormal? Oare e din cauza ca port ochelari? Nu am pe cine altcineva sa intreb...
Acum doarme si el, in sfarsit. A reinceput sa manance, chiar face urat de tot cand nu-i dai imediat. Cum nu si-a facut un program clar, nu stiu niciodata cand va vrea iar sa manance (azi mi-a cerut cam la 2 ore!!), prin urmare nici nu am laptele pregatit (de aseara l-am trecut din nou pe lapte, s-o fi saturat si el de mucilagiu de orez si de supa de morcovi). Imi pare rau ca sufera, tot citesc prin carti sa vad unde am gresit. Sper insa se sa faca bine si sa radem mai des!
Asa ca eu inca sunt obosita (privarea de somn imi e cel mai greu de suportat), cand e treaz maraie si nu pot face mai nimic altceva decat sa caut ce-l deranjeaza, cand reuseste sa adoarma (greu...) mai spal si eu si mai fac cate ceva prin casa (sotul meu a luat la purtare camasi cu maneca scurta, ca pe celelalte nu am mai apucat sa le calc , bine ca ma ajuta foarte mult).
Una peste alta, plang cam des: de oboseala, de epuizare, de indoieli, de mila, de fericire. De multe ori, in loc sa dorm, staaaaaaau si ma uit la el cum doarme, un ingeras care zambeste in somn (sau se inconvoaie de durere de burtica 
). Parca nu-mi vine sa cred ca Dumnezeu mi-a indeplinit totusi dorinta!
Aaaaaa, si am slabit 3 kg!!!! Uit sa si mananc... 
Vroiam sa va propun sa facem un subiect separat cu tema: cand si cum sa-i spunem. Daca aveti cunostinta de alte familii care au adoptat si copiii sunt mari acum, sa povestiti acolo si cum au reactionat la aflarea vestii.
Si inca ceva: noi vrem sa cumparam un patut de lemn la cineva caruia nu-i mai trebuie. Ce-am gasit prin oras (in magazine), costa cam 4 mil si as prefera sa folosesc altfel o parte din acesti bani. Deci daca auziti pe cineva... anuntati-ma si pe mine, va rog.
Pupici si va mai dau vesti cand se simte si Victoras mai bine si doarme. 
Pozele noastre
kkk spune:
Povestile voastre ma incurajeaza
, sunt deosebite ,poate suna plictisitor dar pe mine chiar ma inveselesc si ma incurajeaza micile voastre relatari despre prima intalnire(cu bebitul)
.Mi se umfla inima in piept cand ma gandesc cum o sa fie si la mine
...Sunt un pic ingrijorata (sotul meu spune ca prea devreme) de faptul ca sunt destul de neandemanatica, nu am mai tinut bebit in brate, sunt cam dezordonata etc...Ma straduiesc cat pot sa intru in randul lumii..Zugraveala merge ft. prost.Ma ajuta un cumnat ca eu nu mai am bani iar acesta nu se tine de treaba de loc nu a terminat nici macar o camera
.Lumea din jurul meu se uita ciudat la mine cand spun ca nu am bani sau ca nu am terminat zugraveala si nu am reusit sa ma ocup de adoptie mai serios.Toata lumea se intreaba de ce vreu sa adopt daca nu am bani...Pt. ca imi doresc foarte tare un bebit, nu ma mai gandesc decat la asta in ultima vreme..Familia noastra trebuie sa se reantregeasca.Oamenii sunt foarte rai,nu numai ca fiecare isi vad interesul(asa cum este normal)dar iti mai pun si bete in roate.
Pe la servici ma supar,acasa sunt ingrijorata (nu stiu cat ma mai suporta sotul meu) singurul gand care ma inveseleste este ca o sa trec si peste situatia asta critica si o sa am un bebe in camera lui sau in brate la mine si sa mergem toti trei in parc.
Rufus mai povesteste-ne despre fetita ta!!!
Fetelor orice mica povestire despre acomodarea bebitului cu noul camin imi vor imbogatii cunostintele si sunt convinsa ca imi vor fi folositoare!
Pupici pt. voi cat si pt. bebitii vostri
Rozi spune:
Pai hai sa-ti povestesc pe scurt prima noapte acasa: n-am vrut s-o chem pe mama sau pe soacra, am zis ca ne descurcam singuri
Dupa baie, a adormit. Dupa scurt timp, s-a trezit. Miorlait, dat din cap ca rockerii (dar pe orizontala, nu e verticala ), plans, luat in brate, alintat, adormit. Incercarea de a-l pune la loc in pat a esuat 
si am luat-o de la capat. De data asta, l-am culcat in pat langa mine si asa am incercat sa-l adorm. N-ai sa vezi! Da din maini cat poate, plange, maraie, isi da palme si pumni in nas, frunte, cap. Daca il tin de maini, urla. Dat mancare, poate de-aia plange. Corect, adoarme. Ma pripesc. Nu-i era foame, ca varsa. O luam de la capat. Atipeste. Imi cade si mie capul pe perna. Atat, ca se trezeste iar.
Ei, si de-aici nu mai tin minte ordinea, ca avea variatii in program 
.
Stiu doar ca la ora 6, cand a deschis ochii maaaari, ma intrebam cat o mai tine asa. Surpriza! Mi-a daruit cel mai larg si mai increzator zambet, parca imi spunea ca am trecut testul, parca se bucura ca ma vede (stiu, bat campii, da' lasati-ma asa ) Brusc, nu mi-a mai fost somn, mi-a revenit luciditatea, se lumina de ziua afara si m-am socat de cat de devreme e (sau tarziu, nu-mi mai aduc aminte bine ). M-a topit zambetul lui si i-am iertat tot chinul de-o noapte (am facut un pact, ca doar asa ii iert noptile nedormite, sper sa nu uite 
).
Ne-am jucat atunci, la ora 6. A mancat. M-am rezemat de perna, l-am pus pe pieptul meu si a adormit. Asa ne-au gasit socrii a doua zi, dimineata, la rezonabila ora 9. Sunt convinsa ca n-o sa uite niciodata imaginea aceea.
Asa cum nici eu nu cred ca voi uita vreodata acea minunata prima noapte cu baiatul meu.
Hai ca ma duc sa plang cu ochii la el dormind. 
Pozele noastre
Rufus spune:
Nici n-am sperat sa trezesc interesul altora, fiind barbat. Am, desigur o experienta ceva mai mare, dar continui sa cred ca m-am comportat normal. Da, exista particularitati, dupa mine. De exemplu, cand Ioana avea aproape 7 ani, am divortat. M-am simtit extraordinar de vinovat fata de ea. M-am gandit ca nu eu (noi) am fost cei mai buni parinti pentru ea si poate ca altii erau mai in stare (am "furat-o" dintr-un "lot" de Elvetia, poate avea un viitor mai bun!). Sentimentul ma mai incearca, chiar daca eu sunt cel care o creste, dupa divort. Cred ca parintii ce adopta trebuie sa fie mult mai responsabili.
Nu i-am spus adevarul, cu toate ca intentionez sa o fac. Imi este teama, insa sper sa fie bine. In anii aceia (1994), adoptiile erau la inceput, iar metoda de a-i introduce, cu lingurita, adevarul de la varsta frageda, era doar un concept.
Tuturor, va pot spune un lucru: sa nu va indoiti vreodata ca nu veti putea iubi cu toata puterea copilul vostru, pentru ca este adoptat.
mimsi spune:
Aissa, ce ne mai pacalesti cu pozele alea...
aissa spune:
In primul rand felicitari Flory, cea mai curajoasa dintre noi cu cel mai mic bebelus! Sa fiti fericiti impreuna!
Liliana, intr-adevar si mie mi s-a parut ca alea de la maternitate exagereaza cand mi-au spus cat mananca. Una peste alta am inceput sa ma prind si eu. Dupa ce 2 zile tot am vazut ca da laptic afara si la 3 ore dupa masa i l-am subtiat de la mine putere punand 10-15 ml apa in plus si nu i-a mai fost chiar asa. Chestia care a facut sa nu intru total in panica, asta pana duminica, era ca ea radea dupa ce dadea laptele afara si in general nu are stare proasta. Duminica insa ma mustra constiinta ca nu hranesc copilul suficient si am revenit la dilutia de pe cutie. In concluzie papa cam 110, 120, uneori 150 dar mi-a cerut chiar si la interval de 5 ore (asta pentru ca 1-2 ore dupa ce papa nu doarme si apoi cand adoarme eu nu o scol pentru masa). Din cate am inceput sa inteleg, ea in spital a fost hranita cam la orizontala (am vazut acolo cu ochii mei cand o asistenta ii dadea altui bebe abandonat, care era mai galagios, sa pape culcat). Nu stie sa scoata aerul. Stiu ca asta e un reflex dar va spun cu mana pe inima ca stau si 1 ora cu ea la verticala, o bat pe spate, o bat la fund, rar da aerul afara pana nu o pun la orizontala. Pentru ca m-am speriat duminica din cauza ca a vomat in jet, ieri am fost cu nasica la doctor. Mi s-a spus ca asa sunt unii copii, mari "varsatori", sa ii dau metroclopramid, debridat si saab-simplex (nu stiu cum se scriu), a cantarit-o si masurat-o si fata de joi la externare a stat pe loc. Am tema ca pana lunea viitoare sa pun pe 200 g. Dar in concluzie mi-a zis ca e un copil sanatos. Atat ca cei de la maternitate i-au schimbat in ultima perioada laptele de la Milumil la Humana brusc, mie mi-au zis ca papa Milumil si eu din asta i-am dat, cred ca e un pic data peste cap. Asa cum banuiam si eu a fost si sedata toata aceasta perioada cat a fost in spital si acum ca isi revine a descoperit ca are voce si aseara am avut un concert in "oa acut" de toata frumusetea.
KKK nu te uita la cei ce zic de ce vrei sa adopti daca nu ai bani. Eu nu pot spune ca nu castig binisor, dar am datorii mari la casa si la altele, asa ca din punct de vedere al resurselor pe care le am efectiv la dispozitie nu stau bine deloc. Dar nu o sa moara nimeni de foame pe langa mine niciodata.
Mimsi, pozele acum incerc sa le sui pe net, am o viteza mica si dureaza destul de mult. Cand va fi gata voi edita acest mesaj sau voi da altul si va spun ca le-am pus.
Rozi mult succes, sa fie bine bebe si sa te odihnesti cand poti (si eu sufar de lipsa de somn, in schimb mi-am pierdut pofta de mancare ceea ce ma bucura).
Claudia esti o fericita ca ai o fata asa de mare. Eu am inceput sa visez la zilele si mai ales noptile cand o sa fie si a mea mare sa pot sa doooooooooorm.
Va pup, m-am lungit ca mi-e cam aiurea de atatea zile in casa si va scriu cand ma mai lasa broscuta!
Alexandra
Cristina, mamica de ghemotoc mic-mic 
xerxe spune:
Felicitari mei fetelor cu bbeii mici (Alexandra, Victoras si cel mai nou venit si mic Andrei), o sa aveti cele mai fericite sarbatori!
O sa mai intru pe aici sa va mai citesc aventurile!
aissa spune:
Am incercat sa pun pozele noi, sa vad daca am reusit.
Alexandra
Cristina, mamica de ghemotoc mic-mic