De la forum adunate si-napoi la forum date (3)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 10

louisea spune:

nu mai pooooooooooot de rasssssssssss

ar trebui editata o carte cu toate definitiile si stiintele di pi aci..

------------------------
poze noi cu Bandit

Cleomax spune:

oare basescu stie cum ii zice la primarie?

quote:
A 5-a statie era Hotel de- ville. Am trecut pe langa el. Un hotel imens. Probabil aici vin numai personalitati, vedete.

din ciclul "mai lung imi pare drumul acum, la-ntors acasa":

quote:
Bulevardul e lung cam 2 km. Pe toti acesti 3 km copacii de-o parte si de alta erau plini de instalatii. Privind bulevardul de la un capat la celalalt ti se parea ca nu mai are capat.... Asa am inceput sa parcurgem Champs - Elysees.

aici vreau mutzunache ccc care clipeste des:

quote:
Atunci , Eiffel in 1887 a inceput construirea turnului pe cheltuielile proprii. Dupa terminarea celui de-al 2-lea etaj multe televiziuni din lume au emis pe canale splendoarea care avea sa devina unul dintre cele mai faimoase repere turistice din lume.

carmenp spune:

Carmen,Ilinca&Ionut
http://photos.yahoo.com/m_costin

conchita spune:

din ciclul "nush ce e, dar costa si e magnific" :

quote:
Originally posted by...
Vacanta noastra mult visata la Paris

In sfarsit a ajuns si ziua mult asteptata : 28 decembrie 2004. Ziua cand am decis sa plecam spre Paris. Dupa o zi incarcata incolo si incoace, a ajuns si seara. Bagajele facute, noi pregatiti psihic si fizic am plecat la drum la 22,05. Am parcurs Italia ca nici nu ne-am dat seama. Regiunea Val d'A0sta a fost ca-n povesti. Era totul alb. Luna plina si cerul senin lumina varful alb al muntilor extrem de inalti si frumosi. Ajunsesem la un moment dat la altitudinea de 1500 m. La poalele muntilor luminitele caselor si a stradutelor luminau de parca ar fi avut loc o reuniune a licuricilor. Multe biserici erau conturate de instalatii, ca in acel intuneric infricosator iti dadeau o pace interioara imensa. Ajunsi la granita Frantei am parcurs un tunel lung de 11.6 km. Aici a trebuit sa platim 30 euro....spre surprinderea noastra. Trecut tunelul am avut placerea sa ne clatim ochii cu un peisaj magnific. Ningea, alb peste tot. Am oprit si am atins pentru prima oara in aceasta iarna , zapada. Am pornit la drum si nu ne mai saturam sa admiram frumusetea muntilor. Si iata ca ne oprim la platit autostrada: 3.00 euro. Incet, incet incepem sa coboram. Peisajul incepe sa nu mai fie atat de atragator ca la inceput si incepem sa ne cam plictisim, mai ales ca deja incep sa se inmulteasca punctele de platit autostrada. Am ajuns la al 2-lea si am platit 1,60 euro. Este 4 dimineata si au inceput sa ni sa inchida ochii. Am trecut printr-o zona unde ningea atat de frumos cu fulgii mari.....dar pacat ca strada a inceput sa fie alunecoasa si periculoasa. Dar spre norocul nostru acea bucata de strada a fost scurta. Deja am ajuns la jumatatea drumului. Pana la intrarea in Paris drumul a fost destul de pictisitor. La iesirea de pe autostrada am mai patit 36,10 euro. Eram nerabdatori sa vedem Turnul Eiffel. Mergeam , mergeam si nu mai aparea acest turn. La un moment dat , Alin striga: Uite-l! Magnific. Era superb. Eram beti de fericire. Nu ne mai saturam sa-l privim. Traficul era foarte intens; dar, si asa Alin reusea sa conduca si in acelasi timp sa arunce un ochi la turn. Cand deodata imi vine in cap sa privesc navigatorul pentru a vedea daca suntem pe drumul bun. Nu. Gresisem drumul. Dar , de bine de rau am reusit sa gasim drumul bun spre hotel. Adevarul este ca navigatorul a facut mult. Am ajuns la hotel pe la 10, 15. Trebuia sa asteptam pana la 12,00 sa intram dar au fost draguti si ne-au lasat sa intram la 11,00. Ne-am instalat, am luat un rucsacel cu ceva apa si am luat-o la plimbare. Mai bine zis am plecat in descoperirea Parisului. Iesiti din hotel totusi ne dadusem seama ca ne era foame. Am inceput sa cerecetam ceva locuri unde s-ar fi putut manca ceva. Am dat de-o pizzerie si am intrat. Era o pizzerie a unui italian. Eram bucurosi ca asa ne puteam intelege. Eu mancat o farfurie de spaghetti cu rosii si basilico, iar Alin o margherita.Am luat si un tiramisu si 2 sucuri si-am platit in total 27 euro. Acum ca eram cu stomacurile pline, am plecat spre turn. Am gasit o harta cu rutele metrourilor si ne-am indreptat spre statie. De ajuns la turn am ajuns cu bine dar dupa vreo 3 metrouri schimbate. Unul il luasem in directia gresita , iar celalalte 2 trebuia sa le luam. In sfarsit am ajuns si in fata mult visatului Turn Eiffel. Era mare, dar poate nu atat de mare cum mi-am imaginat eu sa fie. Am inceput sa o facem pe cameramanii, fotografii....de altfel ca mai toti cei care erau acolo. Eram toate natiile posibile: romani, italieni,spanioli, englezi, rusi, nemti, etc. Era o atmosfera splendida. Noi rugam pe cineva sa ne faca o poza, ei la randul lor profitau de aceasta ocazie pentru a ne cere sa le facem si lor o poza. Copii, mame, tati, bunici, singuratici,indragostiti,saraci,bogati, cersatori,grupuri de smecheri,hoti,betivani care dormea nestingheriti pe bulevard, vanzatori, politai, asta intalneai acolo, in fata turnului. Ca sa urci sus la turn trebuia sa stai la rand. Si aceste randuri erau imense....lungi si intortocheate de nu reuseai sa le gasesti capatul. Fiind prea obositi, pentru ca aveam cam 36 ore de cand nu dormeam, eram si infrigurati , pentru ca nerabdarea de a vedea cat mai repede turnul nu ne-am gandit ca ar fi bine sa punem ceva mai gros pe noi, hotarasem sa nu urcam pe turn si ca o vom face a 2- a zi. Ne-am indreptat spre fluviul Sena si am decis sa facem o croaziera cu una din zecile de vaporase tip autobuz care circulau. Era foarte nostim. Cumparai bilet ca la autobuz, asteptai sa vina vaporasul si sa opreasca in statie, aratai biletul si urcai pe vaporas in cautarea unui loc la geam pentru a vedea cat mai bine locurile de atractie turistica cat mai cunoscute. Uitasem sa scriu ca vaporasul era acoperit din sticla , era cald inauntru. Deci, noi am plecat de la statia Turnul Eiffel. Prima statie de acolo era :Musee' d'Orsay. Nu prea am inteles ce era in acest muzeu. Am trecut pe langa el. Din exterior era frumos,dar din pacate nu am avut timp sa-l vizitam.A 2- a statie era : St. Germain des- Pres;Musee' de la Monnaie. Aici era muzeul de monete vechi si medalii. La fel , nici aici nu am reusit sa intram. Am trecut pe langa el si-atat. A 3- a statie era Notre-Dame. Vederea de pe barca era splendida. Ma uitam la catedrala si imi imaginam pe cocosatul. De vizitat ne-am propus sa-l vizitam a 2-a zi. A 4-a statie era Jardin des Plantes. Gradina de plante. Aici nu am ajuns deloc. A 5-a statie era Hotel de- ville. Am trecut pe langa el. Un hotel imens. Probabil aici vin numai personalitati, vedete. A 6-a statie era Musee' du Louvre. O cladire imensa si lunga tare. La fel ca si Notre- Dame ne-am propus sa-l vizitam a 2-a zi. A 7-a statie era : Champs - Elysees. Un bulevard destul de cunoscut de toti in lume. La fel, urma sa-l vizitam in alta zi. Si in sfarsit , am ajuns de unde am plecat. Eram foarte obositi . Vaporasul ne-a leganat, caldura ne amortise. Abia mai tineam ochii deschisi, dar si asa nu vroiam sa ne dam invinsi oboselii. Cate am mai fi vrut sa mergem sa vedem atunci dar din pacate nu mai reuseam. Asa am decis sa ne intoarcem la hotel. Am ajuns la hotel, pe la 20,30. La 21,40 deja eram in pat in asteptarea lui Mos Ene. Si iata ca au venit si zorii zilei de 30 decembrie 2004. Ne-am trezit pe la 9,00. La 10,30 am iesit din nou sa descoperim Parisul. Am luat metroul spre faimoasa catedrala Notre Dame. Unde a avut loc povestea cocosatului de la Notre Dame. Totdeauna am fost curioasa sa vad aceasta catedrala. Si asta dupa ce vazusem filmul. Foarte mare catedrala. Aceeasi poveste si aici ca la turn: poze, filmari. Pacat , totusi ca azi cam ploua. Ruscacul in spate, intr-o mana umbrela, in cealalta camera de filmat sau aparatul foto. Si mi-ar mai fi trebuit o alta mana sa-l tin pe Alin de mana ca sa nu ma pierd prin sutele de persoane care erau acolo. Ne-am asezat la rand sa intram in catedrala. Aici am ramas impresionata de cat de mare era inauntru. Tavanul era superb. Sus in turn unde se ascundea cocosatul nu am urcat deoarece randul era mare si mergea foarte lent. Si cum ne-am propus sa vizitam muzeul Louvre, ne-am pastrat energia pentru atunci. In drum spre Louvre, ne-am oprit la una din numeroasele chioscuri sa cumparam 2 clatite cu ciocolata. Parisul e plin de chioscuri , sau un fel de tarabi unde se vand clatite cu ciocolata, cu crema de vanilie, crema de banane; sandwichuri de toate felurile, hot-dog-uri, cu suveniruri tipice Parisului. Cu harta in mana am reusit pana la urma sa ajungem la Louvre. Am stat la rand cam 40 minute. Am intrat prin faimoasa piramida de sticla, dupa un control la raze a ruscacurilor noastre, exact ca la aeroport. Intrarea e la subsol, practic sub piramida. Cand intri e asa multa lume de parca esti la supermercato. Biletul costa de la 8,50 la 13 euro. Noi am cumparat 2 la 8,50. Diferenta de pret e ca , cu cat creste pretul cu atat poti beneficia de unele expozitii de-a lui Napoleon. Si asa am intrat in prima intrare a muzeului,la primul etaj. Multe sculpturi. Statui, statuiete, bucati de pietre, de bolovani foarte vechi. Sincer eu nu sunt atat de apasionata de sculpturi si nu prea m-a incantat. Am intrat intr-o alta poarta a muzeului unde erau picturi. Aici a fost mai interesant. Picturi foarte vechi , printre care si Monalisa. Aici traseul era marcat cu stalpisori cu benzi si oameni de paza care te indrumau spre Monalisa si pe urma imediat spre iesire. Nu puteai sa stai s-o privesti stand pe loc. Practic , mergand trebuie s-o privesti. Nu aveai voie s-o fotografiezi sau s-o filmezi. Era foarte bine pazit tabloul. Pe urma , am fost in galeria lui Appollo. Mi-a placut cel mai mult. Aici incaperea era in semintuneric, si nu aveai voie sa faci fotografii cu blitz. Ramele tablourilor erau aurite de pareau de aur. Tavanul era splendid pictat.Mai era si o vitrina cu coliere,bratari,cercei si coroane toate pline de pietre pretioase. Splendide.Ce mi-a mai placut in muzeu au fost mumiile. Cateva zeci de mumii in sicrii de sticla dar unde nu puteai trece sa le privesti de aproape. Dupa ce am strabatut muzeul vreo 3 ore,am iesit cu gandul sa mergem spre bulevardul Champs - Elysees. Aici am ramas cel mai impresionata de tot ce vazusem pana atunci in Paris. Bulevardul e lung cam 2 km. Pe toti acesti 3 km copacii de-o parte si de alta erau plini de instalatii. Privind bulevardul de la un capat la celalalt ti se parea ca nu mai are capat. O minunatie de priveliste. Asa am inceput sa parcurgem Champs - Elysees. Imediat ne-am oprit sa gustam si noi hot-dog-urile lungi de 30 cm, cu parmizan deasupra, un rand de kechap si mustar cu hrean. Nu ma mai saturam sa-l savurez. Toata lumea mergea agale, incercand sa imobilizeze printr-o fotografie acele momente magice. Mergand cateva sute de metri intri intr-adevar in lumea de vis a Parisului. De-o parte si de alta a bulevardului magazine foarte selecte si foarte scumpe. Lume din ce in ce mai elegant imbracata. Traficul super intens. Masini de-ale politiei escortau cine stie ce vedete. Un lucru care l-am observat aici si nu numai, e ca semaforul nu prea se baga in seama. Fiind atat de multi oameni si masini toti trec cum reusesc strada. Masini pe rosu, nu le vede nimeni; pietoni pe rosu, nu-i vede nimeni. Incetul, cu incetul am ajuns si la Arcul de triumf. Mare si asta. Frumos si bineinteles nici la el nu lipseau cameramanii amatori si fotografii. Epuizand reperele pe ziua de azi de vizitat, si in acelasi timp epuizand si puterile, ne-am indreptat spre hotel. Ne-am luat de pe Champs - Elysees, o sticla de vin la 10,90 euro. Chiar daca nu a costat cine stie ce, pentru noi aceasta sticla e ceva valoros. Dar valoros din punct de vedere sentimental. Am ajuns la hotel cam pe la 21,30.Pe 31 decembrie ne-am trezit pe la un 10,00. In aceasta zi, ne-am propus sa stam la rand la turn. Ajunsi acolo am inceput cu rabdare sa ne asteptam randul sa urcam si noi sus pe turn. Era asa multa lume ca in total : timpul de asteptat plus timpul de stat pe turn s-au scurs 4 ore.Sus la ultimul etaj al turnului unde am platit 10,5 euro de persoana, era de neimaginat. Aveai impresia ca vezi toata lumea.Tot globul pamantesc. Era atat de frumos ca ne intrebam oare cum se vede din avion?Dar batea un vant de nu reuseai sa stai prea mult. Si-asa ca atat cat am stat la rand ne-a prins un frig, pentru ca a batut mereu vantul. Pe turn la etajul 1 era si un patinuar. Sus la etajul 2 erau magazine de cumparat cate ceva de amintire plus un bufet unde puteai manca ceva. La etajul 3 nu era nimic. Era doar de vizitat. Asta si pentru ca spatiul nu era prea mare. Etajul 3 e exact varful turnului. Am coborat cu liftul pana la etajul 2 si de acolo am coborat pe scari pentru a admira mai indreapoape masa asta de fiare atat de faimoasa in lumea asta. Turnul Eiffel a fost proprietatea unui bogatas numit Gustavo Eiffel. In 1886 a incercat sa obtina finantarea acestui proiect pentru a constui turnul. Dar multi il credeau un nebun si nu au acceptat finantarea proiectului. Atunci , Eiffel in 1887 a inceput construirea turnului pe cheltuielile proprii. Dupa terminarea celui de-al 2-lea etaj multe televiziuni din lume au emis pe canale splendoarea care avea sa devina unul dintre cele mai faimoase repere turistice din lume. In 1889 turnul a fost terminat. Pe vremea razboiului mondial Hitler a luat in posesia lui turnul. Eiffel pentru a nu-i da satisfactia de a urca sus, a blocat lifturile prin distrugerea a catorva elemente la motoare. Dupa eliberarea Frantei avea sa le repare. De pe turn s-a emis pentru prima oara radioul in Franta. Dupa ce am coborat din turn , am cumparat doua sandwich-uri, si am plecat spre Trocadero, o piata din fata turnului Eiffel. De acolo , am plecat din nou spre Champs- Elysees. Aici am mai cascat ochii pe ici pe colo si am plecat la hotel sa ne odihnim putin oasele pentru trecerea dintre anii. Ajunsi la hotel am lenevit putin in pat si spre ora 21,00, am iesit din nou. Inainte de a lua drumul spre turn pentru a astepta trecerea dintre ani am plecat sa vedem si cabaretul Moulin Rouge. Surpriza am avut cand am vazut ca nu se mai platea metroul. Era asa de aglomerat....Am coborat la statia Blanche. Stiam ca la acea statie trebuie sa gasim cabaretul. Am urcat scarile si ne-a aparut exact in fata noastra. Morisca aia rosie, care se invartea, atmosfera din fata cabaretului, literele mari si colorate in rosu ale Moulin Rouge-ului, nu stiu de ce dar imi aduceau aminte de Marlyne Monroue. De acolo am luat metroul spre Champs-Elysees. De aici am mers pe jos pana la turn. Era plin de tot bulevardul. Atat de multa lume de nici nu aveai pe unde merge.In sfarsit , am ajuns la turn , am gasit un loc destul de bun si ne-am pus sa asteptam ora 12. Era magnific. Faptul ca ma aflam de Revelion in fata Turnului Eiffel, pentru mine era ceva magnific , ceva de vis. Ceva care nici in cele mai indepartate ganduri nu mi-as fi imaginat ca am sa ajung acolo. Vacanta la Paris a fost ceva minunat. Ceva care vreau sa se repete si sa nu se mai termine niciodata. Dar cum nimic nu este o eternitate.......stiam ca aceasta vacanta avea sa se termine, si asta ma intrista mult. De la turn nu prea am avut ce vedea la ora 12. Au tinut doliu pentru victimele din sri lanka. Artificiile au fost date pe Champs - Elysees. Nu mi-a parut rau, pentru ca oricum le vazusem de la turn. Si a fost drept asa. Ma gandeam des ca noi ne distram si lumea aia din Asia moare de foame si sufera. Am plecat spre hotel , prin Champs - Elysees. Toti erau distrati, ametiti. Politie foarte multa. Mizerie peste tot. Sticle sparte. Dar si asa ma simteam extraordinar de bine. Am plecat la hotel pe jos, pentru ca la metrou era moarte de om. Asa am mai aprofitat sa mai vedem cate ceva din Paris. Am ajuns la hotel extrem de obositi. Eram chiar epuizata si psihic. De atata mers pe jos. A 2-a zi ne-am trezit la 10 si spre amaraciunea noastra am inceput sa ne facem bagajele. Eram asa de suparata ca-mi venea sa plang de ciuda. Pana pe la 14,00 ne-am mai plimbat prin Paris cu masina sa mai filmam cate ceva si practi sa ne luam la revedere de la acest loc minunat. Am mai mancat pentru ultima oara in aceasta vacanta, cate un hot-dog de pe Champ-Elysees. Si asa am plecat spre Italia. De aceasta data am decis sa mergem prin Elvetia ca sa vedem si noi cum e acolo. Am intrat in Elvetia la ora 20,30. Elvetia ca tara e foarte muntoasa. E frumos tare sa o parcurgi noaptea. Luminile caselor de la poalele muntilor te face sa te crezi intr-o poveste. Cand ajungi la Luganu, un oras destul de faimos, e mirific. Lacul care parcurge orasul e o splendoare. E un basm. E fermecator. Am iesit din Elvetia la 23,30. Abia cand am intrat in Italia mi-am dat seama intr-adevar ca aventura s-a terminat. Am ajuns acasa la 1,30 . Cand am intrat in camera, era totul sinistru. Camera mi se parea atat de mare.
Si asa , dragii mei, vacanta noastra la Paris s-a terminat. O impresie pe scurt? Acest oras e frumos pentru blocurile construite de parca ar fi muzee; pentru acest fluviu Sena de pe care poti vedea o parte din oras navigand pe un vaporas; pentru atractiile turistice cum ar fi Turnul Eiffel, Notre Dame, Arcul de triumf, Champs - Elysees, Muzeul Louvre etc, pentru libertatea pe care o simti cand esti acolo. Si in acelasi timp e atat de obisnuit pentru chioscurile unde se vand clatite, pentru buticurile unde poti cumpara diferite suveniruri care reprezinta Parisul, pentru cei care le place sa-si inceapa ziua cu o sticla de bere, pentru persoanele carora le palce sa fure, sa traiasca ca niste derbedei. Dar chiar si asa Parisul ramane Paris. Intri in acest oras si nu mai vrei sa iesi pentru magia care pluteste in aer.

cleomax, ai lasat cam mult pe dinafara :)) am ras cu lacrimi.

Nally spune:

Meeeyyy e 12 noaptea si io rad sa imi scol copilu nu alta!!!!

Si in total cati euro au platit pe autostrada si toata distractia?!!!

Nally si Sebastian (14.04.2004)
Poze nou-noutze cu Sebastian!!!

Poze...Poze...Poze

dede spune:

Nu prea intelegeam de ce conchita a tinut sa ne precizeze ca "am ras cu lacrimi"...

So, categoria "Agonie si extaz", best performance...and the Oscar goes to .....

quote:

... nu stiu daca se poate face pace, eu mi-o doresc. imi vajaie capul si mi-e rau fizic. ma invart prin casa si nu stiu de ce sa ma apuc, am atatea de facut si nu ma pot concentra deloc. ma tot gandesc la ce-a zis cutarica, de ce interpreteaza x asa, pana la urma ce s-a intamplat, cum de isi imagineaza y asa ceva despre mine, despre z, despre w. imi zic sa renunt, dupa aia ma rasgandesc si zic dar de ce sa renunt io la prieteni, apoi, dar lasa ca ii am si in afara DC, dupa aia, dar stai asa ca io pusei suflet si intentii bune pe DC...sunt niste probleme care ne macina pe toti, dupa cum se vede, si tot rabufnesc la intervale. ori se rezolva cumva, ori uitam pur si simplu cu totii de ce ne supara, fiecare isi invata lectiile si mergem mai departe....poate hotaram de comun acord, nu stiu. ca e pacat de ce ne leaga, in afara de ceea ce ne separa, asa cred...

motanik spune:

Hai mey, mie mi s-a parut ca fata era coplesita de excursia asta si a tinut-o lant cu povestea...Eu nu prea vad hazul, zau!

--------------------

Andra
Noi
Pufi

Ajutati un OM sa traiasca!

Kittie spune:

bine ca le adunatzi... o sa caut si eu. pentru istorie! la atac!

mamica de ( 13oct04 )

conchita spune:

quote:
Originally posted by dede

Nu prea intelegeam de ce conchita a tinut sa ne precizeze ca "am ras cu lacrimi"...

din acelasi motiv ca si louisea probabil? o dau ca exemplu ca e tot pe pagina asta. ca toti ceilalti care pun emoticoane si se confeseaza ca lesina de ras. deci, refuz oscarul cand e dat de amatori intr-ale ranchiunei, mergi si invata mai mult de la cine te-a trimis iarasi pe urmele mele.

-----------------------
Nu exista libertate in ignoranta. (manual american)