Voi cum faceti ?...
Raspunsuri - Pagina 2
AlbaIulia spune:
Fetelor,
Hai sa deschidem Clubul Femeilor Obosite si fara ajutor! Dar obosite frate, nu din alea care obosesc de facut nimic!
Eu tot asa ca voi, servici, gatit (pentru copil separat, pentru noi separat) curatenie, spalat, calcat, dat mancare la copil, culcat copil si trezit 2-3 ori pe noapte, plecat la servici la 7 dimineata si venit dupa 6:30 seara in zilele cand nu trebuie sa merg la cumparaturi. Casa e mare, gradina la fel, copilul obisnuit numai cu mine (nu mananca de la taica-su)etc, pana am ajuns la capatul puterilor, oboseala cronica, ma trezeam dimineata cu dureri mari de cap. Abia ma puteam misca. Pana la servici fac 1 ora (mers cu trenul). Am inceput sa am si palpitatii. Medicul mi-a spus pe un ton foarte serios sa o iau mai usor ca nu e de gluma.
Prin urmare am avut o discutie amicala cu Dl.Sot in care am hotarat ca trei zile pe saptamana dumnealui are zi de lucru cand duce rufele la spalat si gateste ptr. adulti, (ptr. copil tot eu). Fetelor, facem asta de vreo 2 saptamani dar merge, adica el gateste si eu ma ocup de cea mica, nu ma mai culc la 11:30, ajung si eu sa fac un dus ca omu' normal fara sa fug ca am cratitele pe foc, etc. Nu spun ca mi-am revenit, palpitatiile tot le am dar sint mai calma cat de cat.
Va tzuc pe toate obositele
http://community.webshots.com/user/albaiulia101
didita spune:
Ieri seara m-a intrebat sotul daca in ultimul timp ma simt obosita (se ingrijora pt ca ametesc de fiecare data cand ma ridic) si cand sa-i raspund mi-am dat seama ca nu mai stiu cum e sa fiu odihnita! De cand ne-am casatorit sunt intr-o continua invarteala. Initial faceam totul acasa. Dupa un timp am decis ca nu mai fac de mancare seara (pt adulti). Acum avem doi copii si am intrat intr-o rutina ... care ajuta pt a rezolva o mare parte din problemele curente. O perioda nu lucram si toata lumea se baza pe mine si era de la sine inteles ca eu trebuia sa fac totul. In concluzie nu maia veam nici o secunda pt mine. Copii nu dormeau noaptea , ma sculam numai eu pt ca el llucra a doua zi. Ce conta ca nici in timpul zilei nu apucam sa ma asez decat ca sa alaptez ca la adormit trebuia sa plimb. Eu nu lucram deci... Acum lucrez acsa si cum nu castig prea multi bani nu se considera ca muncesc si mi se spune inca tu esti acasa , ai timp ce noroc pe tine. Dar nu se intreaba nimeni cum fac ca nici la WC nu pot sa stau linistita (usa deschisa obligatoriu ca altfel copii fac prostii)
Sincer numai copii ma fac sa rezist la ritmul asta!! Si bucuria de a-i avea este mai presus de orice.
adelamaria spune:
Neata', fetele!
Sau, ma rog,in Romania e dimineata! Nu va zic cat am cautat aseara mesajul
...pana am aflat ca il mutasera aici! V-am zis eu ca nu postasem unde trebuie!
Despre Clubul Femeilor Obosite, eu sunt pentru cu o conditie: sa ne spunem necazurile deschis, sa ne plangem un pic de mila, sa ne sprijinim una pe cealalta, iar in final sa gasim solutii...si sa abordam totul cu o doza cat mai mare de optimism! Ca asta face bine in situatii din astea, nu-i asa domnu'
?
Nu. nu mi-am revenit, sunt in continuare necajita, suparata si trista pentru ca viata mea e altfel decat mi-as fi imaginat-o...Insa in acelasi timp, nu stiu sincer daca merit sa ma primiti in clubul vostru...voi aveti deja copii, aveti griji mult mai mari ca ale mele...Eu ma simt ca o miorlaita care se plange ca trebuie sa foloseasca mijloacele de transport in comun!
Poate ca problema noastra e ca prea vrem sa le facem pe toate...si bine! Zicea bine cineva ca femeia e gatul familiei!
Eu ma simt ametita si sufocata de atatea roluri pe care trebuie sa mi le asum...si nu stiu daca e normal sau ...patologic! Uneori imi vine sa fug...Dar asta nu se impaca cu afirmatia mea ca vreau un BB!!! Deloc, chiar! Si asta imi creaza un conflict de zile mari...am devenit nesigura de mine, de ce vreau...parca nu mai am incredere in mine, ma suspectez ca ma mint singura (se poate asa ceva?)...Ar fi poate mai simplu daca lucrurile s-ar intampla pur si simplu, dar...s-au inventat anticonceptionalele!!!
Stiu ca voi aveti probleme practice, timpul nu-mi ajunge nici mie cu serviciu, scoala si sot + extra ore de munca (sa mai scot un ban!)...Dar cu toate astea m-as descurca daca as fi linistita emotional (si cred ca intr-o oarecare masura se poate aplica asta fiecarei dintre noi)...daca n-as avea frustarile astea groaznice, daca as reusi sa fiu multumita de mine si sa nu-i mai las pe altii sa ma influenteze, daca ne-am opri un pic si ne-am da seama cat de multe facem si cat de mult insemnam, atunci, poate, ne-ar fi un pic mai bine...Ce credeti?
ad_risnov spune:
'Neata, Adela
!
Draga mea, tu ai auzit de gandirea pozitiva
? Ia incearca sa faci un exercitiu si sa vezi in primul rand partea plina a paharului
! Impune-ti lucrul asta!!!
Trebuie neaparat sa-ti doresti sa iesi din starea asta de deprimare si de nemultumire. In viata fiecaruia exista relizari si neimpliniri si de regula uitam sa ne bucuram de primele cat ar trebui si navalim cu gandurile si inima noastra in amaraciunea problemelor.
Haide, ca sa incerc sa te incurajez sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie in preajma nasterii lui Rares, poate te vei gandi ca se poate si mai rau decat ti se intampla tie:
Cu 10 zile inainte de DPN-ul meu sotul meu a primit preaviz de la firma unde lucra sa-si caute de lucru in alta parte
. Am facut un soc. Era ceva incredibil si neasteptat. Implicit am ramas fara asina, pt. ca el avea masina de la servici. Eu eram in 40 de saptamani si asteptam din clipa in clipa sa nasc.
Intr-o zi vin niste prieteni la noi si ne ofera pt. o saptamana, doua masina lor (ca sa nu ma duc cu taxiul la maternitate). Ce crezi ca ni se intampla? Cand eram in maternitate are sotul meu accident cu masina imprumutata (un Opel). Era pt. prima data in viata lui cand i se intampla asa ceva.
Am crezut ca mor.
Apoi a venit peste mine o cumplita depresie post partum (a ta cred ca e mic copil fata de ce stare a veam eu atunci
).
Inainte cu doua saptamani de botezul lui Rares mama mea e adusa de urgenta la Bucuresti, apropae paralizata de la o hernie de disc dusa pe picioare. Eu eram acasa cu copilul, ea prin spitalele din Bucuresti, asteptand operatia.
Si as putea continua...
Zici ca e film horror, nu?
Si uite ca Dumnezeu ne-a ajutat sa trecem peste toate si m-am gandit clipa de clipa ca ni s-a intamplat cel mai mic necaz posibil: Cosmin a a juns la un alt loc de munca mult mai bun decat primul, la accidentul cu pricina ne-am bucurat ca el a scapat teafar si nevatamat; mama mea acum e bine, dar putea sa fie paralizata la 50 de ani (deci se putea si mai si), deja ne pregatim sa ne luam masina...
Nu vreau sa ilustrez aici zicala cu capra vecinului, ci doar vreau sa-ti arat ca exista necazuri mai mari care te pot arunca pe culmile disperarii, dar intotdeauna tr. sa gasesti resursele in tine sa le depasesti si sa-ti recapeti echilibrul.
Fii mai detasata, mai nestresata (ca viata e scurta), mai nepasatoare la ce spun ceilalti, mai increzatoare in tine, si!!! nu te mai impovara cu toate rolurile. Aplica "Delegarea de responsabilitati". Ce daca sotul tau spala vasele asa si asa. Lasa-le cum le-a facut. lauda-l ca le-a spalat si data viitoare pote va avea rezultate mai bune.
Cunost f.f. bine categoria femeilor care vor sa fie totul perfect si nu sunt multumite de cum fac altii, dar tr. sa ne educam sa ne mai si menajam pt. ca vom ajunge la nebuni in ritmul asta.
Eu asa m-am educat si sa stii ca chiar am reusit
.
Mama mea, care e tot genul asta de femeie, este uimita si contrariata ca pot fi asa. Dar putin imi pasa si chiar imi este mai bine, in vreme ce ea, acum mai invarsta si cu tot mai putine puteri, traieste stari si mai mari de frustrare si nemultumire. Nu vreau sa ajung asa
!!!
Sper sa te ajute mesajul meu macar sa-ti dai seama ca se poate produce o shimbare cu adevarat. Pt. ca eu am reusit!!!
Adriana - mamica lui 
Rares (13.02.2004)
Album Rares 1 Album Rares 2
Bebelusi ian.-febr. 2004
Burtocika spune:
Parca am fi surori! Exact situatia ta o traiesc si eu, de cind m-am casatorit. Si mi-e un pic rusine pt ca nu sunt multumita cu ce am, si am destule, in primul rind un sot dragut si care ma iubeste, o casa pe care ne muncim acum s-o aranjam (si care este in sine un motiv maaaare de stres, ca parca nu se mai termina!), servici bunicele amindoi, fara sa fie extraordinare, si o masina (un Matiz, luat cu bani imprumutati de la parinti, pe care o sa-i platim cred in 5 ani!). Si in conditiile astea ... si noi ne gindim foarte serios daca sa facem un copil ... In principiu am vrea, dar nu acum, ci peste vreo 2 ani, cind vom termina cu casa si ne vom fi linistit si noi putin. Partea proasta e ca nu cred ca ne vom linisti vreodata, ca am intrat intr-o hora din care nu ne vom putea opri ...
Toate intrebarile pe care ti le-ai pus tu ni le-am pus si noi, si inca nu le-am gasit raspuns ...
Si sotul meu nu face nimic fara sa-i spui, dar tot mai bine decit sa nu faca deloc. Si daca-i spui in fiecare zi, la aceeasi ora, ca picatura chinezeasca, pina la urma ii intra in reflex si se obisnuieste ...
Urasc femeia romana !!! Numai mamele baietilor sunt de vina , ca i-au invatat asa de mici !
Fetelor care aveti baieti, aveti mila de "surorile" voastre si faceti-le cadou niste barbati model, ca sa nu mai treaca si ele prin ce trecem noi !
Gata, ca am aberat destul !
Si ar trebui sa fiu fericita, ca ieri sotul meu a venit mai devreme si l-am si pus la treaba: eu am curatat o baie, el pe cealalta (foarte temeinic, a terminat aproape toate cirpele si pasta de curatat, dar a facut-o!).
Boghi
http://community.webshots.com/user/bogdanai
pnt_loredana spune:
Buna Adelamaria!
Ma bucur ca in finalul mesajului ai avut o gandire pozitiva. Este totusi un inceput.
lory
adelamaria spune:
Of, fetele, de ce o fi viata asta asa complicata? Sau avem noi talent sa o complicam?
Optimism? Da, sunt optimista pana cand ma apuca asa o suparare pe mine pentru ca n-am resuit sa fac mai multe pana la varsta asta, ca poate daca faceam, acum as fi putut si eu sa imi plimb o burtica dragalasa...
Adriana, "mamica lui Rares", nu-mi vine sa cred prin cate ai trecut! Cred ca a fost o perioada tare grea si te admir pentru ca acum ai puterea sa ma incurajezi pe mine...pentru tine...pentru ca mesajul tau m-a facut sa ma gandesc la jumatatea plina a paharului...
Fetelor care nu-si mai vad capul de treburi...Opriti-va pentru un moment si ganditi-va ca ziua de azi nu se va mai intoarce niciodata, bucurati-va de copilasii vostri, jucati-va cu ei, iubiti-va sotul...si iesiti la masa in oras!
Sau plecati o zi doua undeva unde sa va odihniti! Singure sau cu cei dragi, cum preferati!
Stresul e real! Exista si ne face rau! Hai, lasati cratita cateva ore si fugiti la coafor...si sa n-aud ca nu sunt bani! Si sotul si cel mic merita sa fiti frumosa! dar mai ales voi meritati sa fiti frumoase, bine?
Cat despre mine...nu stiu...ma ingrijoreaza trecerile bruste dintr-o extrema in alta...singura explicatie ar fi ca incerc sa ma remontez singura...Sau sunt maniaco-depresiva
Ma ajuta sa vorbesc cu voi, imi mai vars si eu oful! O sa incerc sa nu mai fiu asa crispata, sa nu ma mai tem atat de mult...poate ca voi reusi cu ajutorul vostru.
acina spune:
Da si pe mine ma ajunge cateodata oboseala...Si atunci sunt irascibila si neatenta.
Cand sunt in starile astea eu nu mai zic absolut nici un cuvant , asta e firea mea...si iubitul meu isi da seama ca nu e ceva in regula si incearca sa ma ajute cum poate el mai bine, ma ajuta la treburi sa termin mai repede , sau ma scoate din casa sa iau putin aer, sau mergem la prietena mea in vizita , sau la mama...
Daca nu e el acasa, e printr-o delegatie si ma apuca vreo depresie sau oboseala...nu ridic un pai in casa si dorm , dorm intr-una ...a doua zi sunt fresh.
Dar recunosc ca cel mai repede ma remontez in week end .
Anca
ad_risnov spune:
Adela, fata frumoasa
, asa te vreau
!
M-a uns la inima mesajul tau ultim
.
Apropo de ce ti-am scris eu, hai sa-ti spun si o povestioara din care poti trage multe invataminte:
Itic se duce la Rabin si se plange ca duce o viata f.f. grea, ca nevasta lui n-are servici, ca au multi copii si o casa mica...toate nenorocirile pamantului pe capul lor
.
Rabinul sta, asculta cu mare atentie, cugeta si-i spune:
-Itic te duci acasa si iei 
cu voi in casa.
Itic socat pleaca si face precum ii spusese rabinul.
Mai trece o vreme si vine din nou Itic la rabin sa se planga:
-Doamne este cumplita viata asta, nevasta mea somera, copii multi, saracie mare si... cu noi in casa
.
Rabinul sta, asculta cu mare atentie, cugeta si-i spune:
-Itic te duci acasa si iei si capra cu voi in casa.
Itic socat pleaca si face precum ii spusese rabinul.
Mai trece o vreme si vine din nou Itic la rabin sa se planga:
-Doamne este cumplita viata noastra, nevasta mea somera, copii multi, saracie mare si... si capra cu noi in casa
. Este imposibil sa mai indur.
Rabinul sta, asculta cu mare atentie, cugeta si-i spune:
-Itic te duci acasa si iei si 
cu voi in casa.
Se intampla din nou la fel...
Dupa un timp vine Itic la rabin plangand de ti se rupea sufletul si-i spune:
-Doamne sunt la capatul puterilor. Nu mai pot indura viata asta. Imi este cu neputinta.
Rabinul sta, asculta cu mare atentie, cugeta si-i spune:
-Itic te duci acasa si scoti afara din casa.
Face Itic precum ii spuse rabinul si dupa o vreme vine din nou la acesta.
Rabinul:
-Ei Itic, cum e viata acum?
-Doamne, mult mai usoara decat inainte
. Parca iti mai vine sa traiesti.
-Ia scoate Itic si capra din casa si vino sa-mi spui cum e.
Trece o vreme, vine din nou Itic la rabin.
-Ei Itic, caum cum e?
-Doamne, aproape ca imi vine sa cant de fericire! Este minunat
. Sa tot traiesti asa!!!
-Ia scoate Itic si din casa si vino sa-mi povestesti cum e.
Dupa un timp revine Itic la Rabin cu un zambet larg pe fata, cu okii sclipind de multumire si liniste sufleteasca:
-Doamne, atat de frumoasa este viata
! N-am fost niciodata mai fericit ca acum!!!
Adriana - mamica lui Rares (13.02.2004) Album Rares 1 Album Rares 2 Bebelusi ian.-febr. 2004
adelamaria spune:
Doamne, Adriana!
De unde l-ai scos si pe asta?E tare de tot! Am ras cu lacrimi! L-am citit cu voce tare! Nu stiu zau de unde mai gasesti putere! Chiar ca merit sa fiu batuta pentru cat de smiorcaita sunt! Gata cu despresia...pe ziua de azi...Si daca se intoarce...va chem pe voi in ajutor
Hai sa avem o seara frumoasa cu toate si sa ne bucuram de ce avem!
Dar daca tristetea va loveste din nou, sotul va supara, copilul plange, mancarea da in foc, seful va calca pe nervi, afara ploua, soacra va streseaza, timpul parca nu va mai ajunge...pe mine ma gasiti aici, pe DC...O sa va ascult si poate impreuna o sa depasim momentul.
Pupicei