Copilul la mijloc

Aseara fetita mea a auzit o discutie intre mine si tatal ei, in care ii spuneam ca, daca nu isi schimba comportamentul si nu va acorda mai multa atentie "familiei" noastre, nu vad alta solutie decat despartirea.
De ce am pus familie in ghilimele? Pentru ca noi suntem divortati de 3 ani si cateva luni, atunci cand fata noastra avea 5 ani. Nu voiam sa mai privesc inapoi, am inchegat o alta relatie, copilului ii placea prietenul meu si viceversa. Numai ca s-a intamplat ceva care m-a facut sa privesc altfel relatia cu fostul sot si sa incerc imposibilul, adica impacarea. Timp de 1 an si ceva am locuit separat, ne intalneam saptamanal si mai mult eu cu el, pentru ca isi dorea sa iesim seara, cu prietenii. Copilul nu mai era demult printre prioritatile lui, iar micuta se obisnuise asa. Eu m-am re-indragostit de sotul meu, ma gandeam ca am depasit toate barierele si ca vom fi impreuna forever.
N-am luat in calcul faptul ca nu ridica niciodata problema mutarii impreuna, ca zi de zi (sau noapte de noapte) cauta compania prietenilor. Nu, am pus-o doar pe seama imposibilitatii lui de a-si exprima sentimentele (e un tip orgolios si introvertit).
Pana la urma am cumparat eu un apartament, am facut credit, doar pentru a reintregi "familia". Lasand la o parte faptul ca ma ajuta cu amenajarea doar cand avea chef, nici nu s-a mutat cu noi din proprie initiativa, ci la rugamintile mele de a-l avea aproape, amandoua. Dar serile petrecute cu prietenii pana dupa miezul noptii au continuat si noi ne petrecem aproape tot timpul singure. Contribuie cu bani in casa doar pentru cheltuielile cu facturile lunare si mancarea (aproape 50%-50) si chiar daca vede ca mi-e greu cu atatea rate, restul de bani ii pastreaza pentru el.
De ce am facut o introducere atat de lunga? Pentru a va prezenta un pic situatia noastra de acum si faptul ca am devenit dependenta emotional si mi-e greu sa ma rup.
Sa revin la ceea ce povesteam la inceput... Fetita noastra de aproape 9 ani a auzit discutia noastra si a intervenit in ea, spunandu-mi ca ea nu vrea ca noi sa ne despartim, ca ne iubeste pe-amandoi, ca isi doreste un fratior si o familie intreaga. I-am explicat ca doi parteneri pot fi compatibili sau nu, ca avem asteptari diferite de la viata, ca, in timp ce unul e multumit cu viata pe care o duce, celalalt e ranit de comportamentul lui. Ca noi o iubim si chiar daca vom fi sau nu impreuna, ea va fi intotdeauna pe primul plan (aici am vorbit si in numele lui, iar antecedente spun altceva). Se citea pe chipul ei suferinta si stiu cat de sensibila si tulburata a fost de toate schimbarile din viata ei. Nu stiu cum sa procedez... vreau sa-i asigur stabilitatea, dar asta ar insemna sa tac si sa inghit, sa-i tolerez sotului iesirile si independenta, indiferenta la nevoile noastre. Ea il iubeste mult, chiar daca il vede rar la ore rezonabile si atunci el prefera sa stea in fata TV-ului.
Greseala mea a fost ca am reluat relatia, desi simteam ca numai eu voi trage la caruta. I-am dat copilului speranta ca va avea un viitor cu amandoi si acum totul se clatina. Nu vreau sa devina instabila emotional, vreau sa fie in continuare un copil fericit si fara griji, dar cum s-o fac?


http://community.webshots.com/user/freediaro

karmen spune:

quote:

---

Greseala mea a fost ca am reluat relatia, desi simteam ca numai eu voi trage la caruta. I-am dat copilului speranta ca va avea un viitor cu amandoi si acum totul se clatina. Nu vreau sa devina instabila emotional, vreau sa fie in continuare un copil fericit si fara griji, dar cum s-o fac?

---

Da, intradevar, asta e consecinta acestei greseli. Fetita e tulburata de atatea schimbari si mai ales cand insasi tu nu esti hotarata ce sa faci. Ca sa eviti suferinta ei ar trebui sa te tii de drumul ales (alaturi de sotul tau) dar daca asta nu e posibil, fetita va suferi iar. Nu poti impiedica asta, oricat de mult si de bine ii explici. Ea nu intelege de ce nu puteti fi impreuna, acestea sunt amanunte putin semnificative pentru ea, pentru ea tot ce conteaza este sa fiti voi impreuna, sa fiti o familie si cat timp nu puteti realiza asta ea va fi afectata.

Carmen Ghilescu

casandra spune:

Din ce povestesti, si eu cred ca cel mai bine pentru fetita este ca voi sa ramaneti impreuna. Cauta ca tu sa nu mai fii atat de dependenta emotional de el, fa-ti si tu un program independent de el. Iesi cu fetita seara la plimbare, la cofetarie, poate mai gasesti prietene cu copii de varsta apropiata fetitei....

iubibubi spune:

eu cred ca, daca nu va intelegeti si totusi ramaneti impreuna, vor exista mereu tensiuni care o vor face pe fetita si mai nefericita... :(((
nu sunt adepta "am ramas impreuna pt. copil", de multe ori e mai rau asa, copiii simt si sufera alaturi de parinti... poate sunt si cazuri fericite, dar, din cate povestesti, sotul tau nu pare dispus sa faca un asemenea efort...
sa va dea Dumnezeu numai bine, orice alegere veti face.

I.&www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi" target="_blank">Andrei

mamica dulce spune:

de acord cu iubibubi.
daca reusesti totusi sa.l faci pe sotul tau sa inteleaga ca atitudinea lui necesita o schimbare majora,macar de dragul fetitei,atunci poate reparati raul deja facut.Tu esti gata de compromis,dar de una singura e foarte greu,daca nu chiar imposibil asa cum singura ti-ai dat seama.
Numai bine,
cu drag,anca

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

roxanal spune:

Alma, hai sa fim seriosi, tipul de persoana pe care o descrii tu ca fiind sotul tau nu-si merita numele de sot sau de tata, este aproape inexistent pentru voi, sau si mai rau, existent doar cand are chef si atunci fara implicari reale in viata voastra..greseala ta a fost ca te-ai grabit sa faci acest pas, de al aduce sa locuiasca cu voi, fara sa verifici mai intai daca s-a schimbat sau daca el isi doreste cu adevarat sa revina ca sot adevarat sau tata...nu vreau sa par nici dura nici fara suflet, am trecut si eu prin atatea si am acceptat atatea pana sa-mi dau seama ca persoanele despre care vorbim ne trateaza exact asa cum le permitem sa ne trateze...deci...ori il lamuresti ca o schimbare radicala, cu implicare reala in viata voastra e singura lui sansa sau il dai afara, daca nu, ii dai fetitei o impresie falsa de siguranta pe care ea oricum o va percepe, pentru ca o sa-si dea seama ca ceva nu-i in regula...deci gandeste-te de data asta bine, masoara de 100 de ori si taie o singura data..nu-ti da sperante ca se schimba, daca nu vrea cu adevarat, nu i se pare important, n-o va face, si voi o sa suferiti cel mai tare..pupici si aveti grija

Roxana Lilea,mama Mariei 3 ani si ceva

sinzi_ana spune:

Mie sincer mi se pare cea mai mare greseala, si cel mai mare rau pe care poti sa ti-l faci atat tie, cat si copilului sa ramai langa tata doar de dragul copilului...
Mi se pare ca iti semnezi declaratia de nefericire, si daca tu esti trista si nefericita, copilul nu o va duce mai bine!!!
Eu cred ca daca vrei ca fetita ta sa fie fericita, mai intai vezit-i de fericirea ta...

Sinzi si David
Poze cu David si Cora nebunatica

alma spune:

Stiu ca am gresit, nu am calculat la rece consecintele pe care le-ar putea avea neimplicarea lui in viata noastra, insa am discutat inainte si parea ca va renunta la compania zilnica a prietenilor. Faptul ca lipseste in fiecare zi de dimineata pana la 22 (cel mai devreme) il face sa fie absent la probleme care se ivesc. Nici macar weekendurile nu le petrecem impreuna, gaseste intotdeauna ceva de facut ca sa plece de acasa.
Diana nu se culca pana la 23-24 ca sa il vada inainte de a adormi, noroc cu programul de la scoala care incepe la 10:30, altfel as fi culcat-o la 21 si nu s-ar mai fi vazut cu zilele.
Am incercat sa-i spun cat de mult o afecteaza aceasta situatie si am primit un raspuns pe care nici macar nu l-a gandit: nu ma pot schimba! Mai importante sunt dorintele lui decat nevoia copilului de a-l avea aproape.
De multe ori ma jigneste cand ii reprosez cate ceva, chiar si de fata cu ea...
Trebuie sa gandesc foarte bine pasul urmator, nu-mi permit sa fac o noua greseala.



http://community.webshots.com/user/freediaro

anca_0901 spune:

Din ce spui tu, draga alma, inteleg ca sotul tau nu se implica mai deloc in viata ta si a fiicei voastre. Tu incerci sa pastrezi aceasta relatie de dragul dianei...dar din ce povestesti eu inteleg ca sotul tau nu prea e interesat sa aiba o relatie cat de cat ok cu voi doua. Poate nu-si doreste responsabilitatile pe care le implica o familie(asta cred ca depinde si de gradul lui de maturitate si de ceea ce considera el mai important in viata-familie/cariera/prieteni etc). In cazul asta, cred ca el se simte cu atat mai presat cu cat tu incerci sa-l faci sa se implice mai mult. Chiar daca in prima faza ar fi foarte dureros pt fiica ta sa locuiti doar voi doua, poate ca in timp e lucrul cel mai bun....mai ales ca dragostea si grija pe care i le oferi tu inteleg ca oricum nu vin din partea tatalui.Simtindu-se iubita si securizata alaturi de tine, poate ca in timp fetita ta ar putea face fata unei relatii, fie ea si mai superficiala, cu tatal.
Mult curaj si...nu-ti pierde speranta!Cred ca ai in tine forta sa iei decizia cea mai buna pt voi!