Nu vorbeste- nu raspunde

MLDiana spune:

quote:

---

Originally posted by ruxij

Crina, poate baietelul tau nu aude?

---

Subscriu!

Lidia ,Tiara si David D.

alinaluchian spune:

Draga Crina,
Ioana implineste 1 an si 6 luni peste o saptamina si nici ea nu vorbeste. A avut citeva incercari de a spune "mama" (era un fel de mmmme!), pe la 9 luni, dar i-a trecut repede. Pe limba ei vorbeste, dar nu pot sa spun ca ne face capul calendar. In schimb, este foarte activa, asa a fost de micuta. Nu sta o clipa, mereu e curioasa la ce facem, ne arata cu degetelul ce o intereseaza si cu gurita inchisa "zice" "mmmmii?" Asa intreaba ea. Insa, stie sa se joace singura, dar si cu copiii. E foarte curioasa de carticelele cu poze. In ultimul timp a descoperit si literele. Cunoaste literele din numele ei, in plus pe O , T si H si asta pentru ca avem cuburi cu litere si i-am vorbit mereu, i-am explicat ce litere sunt si i-am dat exemple de cuvinte care incep cu litera respectiva. Si pentru ca saptamina trecuta, pe fondul unei stari de depresie, am fost foarte ingrijorata de ce copilul meu nu vorbeste, ca asa spun cartile de specialitate, am inceput si s-o intreb "ce e acesta?" , "cum il cheama?", aratindu-i diferite obiecte. La inceput doar se uita la mine, incercind sa ghiceasca din privirea mea ce vreau de la ea. Dupa mai multe incercari, am vazut ca se straduieste sa "rosteasca" pe limba ei, ceva. Bucurie mare in sufletul meu pina cind mi-am amintit de o carte (am mai pomenit eu despre ea pe Forum si am promis ca o scanez, insa n-am reusit). Este scrisa de psihanalista Francoise Dolto si se numeste "Cind apare copilul". Defapt, sunt relatate raspunsuri pe care psihanalista le da scrisorilor unor parinti, in cadrul unor emisiuni radio.

Si uite-asa, am ajuns sa recitesc, a nu stiu cita oara si , de buna seama, ca nu mi-a intrat inca in cap, "lectia" "Nu exista (o virsta la care copilul) TREBUIE SA VORBEASCA ". Si pentru ca si eu, ca si tine, m-am framintat de ce nu vorbeste copilul meu, insa dupa ce am recitit-o pe Dolto, m-am linistit, m-am gindit sa-ti copiez pasajul respectiv si sper ca asta sa te ajute si pe tine.

Asadar:

O alta scrisoare se refera la un baietel de saptesprezece luni, singur la parinti, care are dificultati de controlare a reflexelor, mai face inca pipi pe el: "Noi, mamele tinere, suntem deseori dezorientate din pricina manualelor, sfaturilor si ideilor preconcepute in cresterea unui copil. Copilul meu are saptesprezece luni si nu vorbeste. La ce virsta trebuie sa vorbeasca un copil?"

Nu exista "trebuie sa vorbeasca". Dar pentru ca un copil sa vorbeasca la timpul portivit, trebuie sa simti ca, atunci cind ii vorbesti este atent, te priveste, are o anumita mimica, cauta apropierea de parinti, vrea sa se faca inteles. In afara de aceasta, copilul nu vorbeste cu usurinta cind e singurul interlocutor al mamei sau al tatalui. Un copil invata sa vorbeasca vazind-o pe mama lui vorbind despre el sau pentru el cu tatal lui, facindu-l si pe el partas la conversatie atunci cind vorbeste despre ceva. Copilul trebuie sa vorbeasca si altor persoane: pentru el, sa vorbeasca, inseamna sa le aduca jucarii si alte asemenea lucruri. Nu trebuie sa i se spuna: "Ne deranjezi", ci "Poti sa asculti si tu ce vorbim noi."

Cred ca, atunci cind vorbeste despre limbaj, aceasta mama se refera la limbajul vorbit.

Desigur, dar cuvintele nu vin de la sine, vin doar atunci cind copilul are ceva de spus. Ori, el spune multe lucruri, isi face intelese multe dorinte, inainte chiar de a vorbi. Aceasta mama sa nu-si faca griji in privinta vorbitului. Se stie ca, in general, un baiat vorbeste mai tirziu decit o fata. Fetele sunt atit de vorbarete pentru ca nu au cocosel. Trebuie si ele sa se faca remarcate prin ceva.

Nu m-as fi gindit la asta.

Si totusi, asa este. Baietii vorbesc mai tirziu. [...] Ar fi de dorit ca mama, in loc sa se rezume la a-i spune "Hai la pipi!", "Hai la caca!", sa incerce sa stabileasca o legatura intre ea si fiul ei prin intermediul obiectelor pe care le minuiesc impreuna, ajutindu-l sa le deosebeasca unele de altele prin jocuri vorbite, la care sa ia parte si jucariile. La saptesprezece luni e cam mic pentru olita. Dar nu e prea devreme pentru a-i forma indeminarea manuala, pentru jocuri cu cuburi, cu mingea, cu gurita: sa faca baloane, sa cinte ritmat:"Ta, ta, ta", precum si alte zgomote ritmate. Acestea sunt cele mai bune metode pentru a invata un copil sa vorbeasca.

Da ... Asta m-a facut pe mie sa-mi dau seama ca Ioana are la virsta ei multe deprinderi si ca ea comunica altfel cu noi, asa cum spune si Otilia despre fetita ei. Importanta este comunicarea, limbajul, copiii si-l aleg singuri.

Si de ce am spus ca bucuria mea a fost pina cind am recitind-o pe Dolto, pentru ca, ajungind mai departe, la "lectia" "Ce trebuie facut la aceasta virsta (Norme false)", mi-am dat seama ca Ioana incearca sa "denumeasca" obiectele de care o intreb eu, pentru ca a vazut ca-mi face placere, ca sunt fericita ca ea face asta.

Daca vrei, am sa-ti scriu si aceasta "lectie", care pe mine m-a ajutat sa ma gindesc ca am un copil perfect normal si ca fiecare individ, are un ritm propriu de dezvoltare. Si ca, pentru dezvoltarea sa armonioasa, copilul are nevoie de iubirea parintilor, de veselie si de armonie. Pina la urma, eu cred ca si copilul isi "creeaza" mama, ca sa zic asa. Sa avem incredere in instinctele naturale ale copiilor ale copiilor nostri, sa avem multa rabdare cu ei, cu noi si pina la urma trebuie sa reusim !




"Cand nu mai suntem copii, am murit de mult." Constantin Brancusi

gabrielat spune:

Este adevarat ca fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Dar ajungand la o varsta si observand ca comportamentul lui este diferit fata de al celorlalti copiii este normal sa te intrebi ce nu este in regula.
De aceea Crina te sfatuiesc sa mergi la un medic neuropsihiatru si la un psiholog.
Iti spun din proprie experienta ca nu trebuie sa astepti sa treaca timpul si sa astepti sa vorbeasca copilul, cum am facut eu. Fiind micut, daca are intradevar o problema se poate recupera mai usor.
Baiatul meu se comporta exact ca baietelul tau. L-am dus la medic cand a implinit trei ani, poate trebuia mai devreme sa-l duc. Am asteptat si eu sa treaca timpul, convinsa fiind ca este baietel si baietii vorbesc mai tarziu. A inceput sa vorbeasca aproape de 5 ani.
Frustrarea si nelinistea parintilor in acesta situatie este imensa, nu mai spun de durerea pe care o simti in suflet.
Multa sanatate la baietelul tau si astept vesti bune.

gabi

karmen spune:

Poate ar trebui sa explic putin parerea mea. Freia, intre varsta de la 1 an si 4 luni si 1 an si 7 luni sunt diferente destul de mari. Progresul copiilor este foarte rapid de la o luna la alta. Pana 1 an si jumatate copilul asimileaza mai multe achizitii pe plan motor si mai putin in plan verbal, dupa un an jumatate se observa progresul in planul vorbirii. La aceasta varsta (1 an si 7 luni) in cazul nostru copilul ar trebui sa aiba un vocabular activ compus din 8-10 cuvinte si sa foloseasca cuvinte-propozitii. Sigur ca el vorbeste mult pe limba lui, dar cuvinte inteligibile ar trebui sa existe macar cateva, sa ceara printr-un cuvant apa, biberonul, etc. Deasemena ar trebui sa raspunda la nume, sa cunosca persoanele familiare, sa aduca obiectul cerut, etc. Adica sa dea semne clare ca intelege ce-i spui.
Crina, sper sa nu fie o problema cu copilul tau, de aceea ca sa stai linistita consulta un psiholog de copii.


Carmen Ghilescu

crina spune:

Acum chiar ca am inceput sa ma sperii
Ca sa fiu mai clara, raspunde la nume, se intoarce se uita la noi, dar pleca mai departe. Vrea sa se joace dar numai cu copii mai mari care vorbesc si tipa, nu cu cei mici. Este innebunit dupa minge, ne-o aduce sa io aruncam si sa jucam fotbal, se joaca cu cainii si ..... este absolut innebunit dupa muzica, pe atomic, mtv, oriunde s-ar afla daca aude muzica, vine repede se asaza in fata televizorului si ar fi in stare sa stea ore in sir, iar la melodiile care ii plac danseaza in felul lui si rade. Cam atat, dar nu vorbeste , nici un cuvant si am senzatia cateodata ca nu il intereseaza nimic La inceput am ezut ca nu aude, dar muzica de ce o aude? sau orice zgomot? Problema este ca nu e la fel ca ceilalti Am citit tot ce mi-ati sis si o sa incerc sa aplic cateva sfaturi, iar daca implineste 2 ani, si este tot asa ma duc la doctori, de tot felul.Acum mi-e si frica tot sper sa nu fie nimic, si sa fiu doar eu nebuna

marius spune:

Calmeaza-te ai un copil absolut normal. O parte din vina iti apartine pentru lipsa completa de informatii postate aici. Reactia a fost normala dar cu ultimul raspuns dat de tine toate acestea cad. Este un copil normal chiar "foarte normal", are particularitatile descrise de tine. Nici un copil nu poate fi sablonat. Exista "linii generale" dar ele sunt doar orientative. ASA ESTE EL. Ce este de facut? Din punctul meu de vedere sa accepti particularitatea lui, oricum se va schimba fundamental de acum inainte pur si simplu nu-l vei mai recunoaste in intervale scurte de timp. Si sa dezvolti aptitudinile (primare) de care da dovada, sa exersati cele care "par" sa ramana in urma, trebuie tact, rabdare, ingeniozitate, buna dispozitie, odihna. Toate vin atunci cand vin. Pur si simplu.

Deci lasa doctorii in pace, nu e cazul. Joaca ...joaca....invatat prin joaca si rabdare.

gabrielat spune:

Crina, nu trebuie sa te sperii. Procedeaza in continuare ca pana acum, adica vorbeste mult cu el, jucati-va impreuna, mergeti in colectivitate, unde sunt copii.
Nu m-am inselat cand am spus ca asa se comporta si al meu cand era de varsta baietelului tau. Si lui Adi ii placea si ii place mult muzica. Si eu m-am speriat ca nu aude. L-am si incercat, cand era in alta camera dadeam televizorul pe muzica si voiam sa vad daca vine repede la televizor - si venea repejor si nu mai pleca in alta parte. Uita de tot ce facuse pana atunci si se aseza comod in fata televizorului. Desenele animate nu-i placeau , nici nu se uita la ele. A inceput sa se uite dupa ce a inceput sa vorbeasca.
Nici Adi nu vorbea, nu scotea nici un cuvant, daca voia ceva ma ducea de mana si imi atara ce voia de la mine.
II placea sa se joace cu copiii de regula cu cei mai mari ca el.
Repet inca odata, nu trebuie sa te sperii, dar daca tu ca mama vezi ca ceva este in neregula cu copilul tau nu mai sta, mergi la un specialist.
Numai bine.

gabi

cocolino spune:

Oare, aceste defecte(ca sa le spun asa) nu se pot descoperi inainte de a se naste??Oare de la ce provin ele???

Coca 28 saptamani si dragalasa - Dr. Ion Ionut - Giulesti
http://community.webshots.com/user/cocolino131

crina spune:

Din ce am inteles pana acum gabriela a avut aceleeasi probleme, dar acum cum este baiatul tau? se descurca? a recuperat? poate o sa zica lumea ca sunt nebuna, dar eu il astept pana la 2 ani, ca asa sunt barbatii pornesc mai greu, dar dupa daca o tine tot asa o sa ma duc sa vorbesc psihologi, ca cu doctori pediatri am vorbit deja si au zis, lasa ca e baiat, si ca intr-adevar este fff zapacit si agitat, si nu are rabdare nici o secunda, trebuie sa treaca la alta joaca, numai muzica este interesanta.Exact asa face si cu noi, ne ia de mana si ne duce pe unde vrea el, ca sa facem ceva, sau sa ii dam ceva si tipa incet, nu zice nimic, dar se vede ca vrea ceva dar nu stie cum sa ne spuna
Sper sa fie ok, dar sincer este frustrant si nu prea linistitor ca propriul copil, si singurul deocamdata sa nu te strige pana la varsta asta, sa nu auzi de la el cuvantul MAMA

marius spune:

Hai nu mai fii frustata. Problema e la tine mai mult, iti doresti "performante", nu ai rabdare. Nu ajuta frustarile niciodata.

Un tatic de doi copii.