Ce ati face daca ...
Raspunsuri - Pagina 2
BellaDonna spune:
Binenteles, mama care tea crescut nu o poti uita si tot respectul, dar nu inteleg de ce asa indiferenta pt mama naturala caci dac nu ar fi fost ea sa-ti dea viata, nu ai fi existat si nici familia adoptiva nu te-ar fi putut creste. Eu zic ca atat timp cat mama naturala nu tea avortat sau aruncat la gunoi inseamna ca a avut si are ceva sentimente pt tine sau ca ia pasat, nu poti sti ce a fost in sufletul ei sau ce situatie materiala avea, asa ca putina bunantelegere si iertare nu strica 
aissa spune:
Belladona ai dreptate, mama naturala are o bila alba ca nu a avortat copilul. Dar, de exemplu in cazul meu, desi a stat 8 zile in maternitate nu a vrut sa o hraneasca nicioadata. Cand a dat consimtamantul nu a vrut nici un exemplar din hartia respectiva. Dezinteres total. Cum ar fi, peste ani, eu sa-i cultiv fetei mele un minim respect pentru mama naturala, ea sa fie curioasa sa o cunoasca si sa dea peste indiferenta asta. Mai bine nu bulversez copilul. Am mai spus, si sotul meu si mama mea au fost crescuti de alti parinti decat cei naturali. Au stiut dintotdeauna adevarul si nu i-a interesat sa aiba legatura cu mama naturala. Iar din punctul meu de vedere as suferi enorm sa o vad ca vrea sa isi cunoasca mama. Eu sunt si voi fi mama ei.
Alexandra
Cristina, mamica de ghemotoc mic-mic 
BellaDonna spune:
aissa,
eu te inteleg foarte mult, si faptul ca o cresti pe micuta e si mai mare respectul
, dar eu vream sa spun ca nu putem sa o uram pe mama naturala sa avem pt ea mila si intelegere, unele mame nu au prea devoltat simtul matern si pt faptul ca nu a avortat copilul si a preferat sa il creasca altcineva e enorm, gandeste-te tia dat tie sansa dea a te bucura si a creste frumos un copil, da e regretabil ca nu a fost alaturi de acel copil dar atat a putut ea face,nu putem sa avem pretentia ca toate mamele din lume sa fie perfecte e inposibil, dar trebuie sa avem fata de ele compasiune, iertare si intelegere.
Nu trebuie sa devenim egoiste, ia ganditiva la cate femei prefera sa avorteze dacat sa faca un copil si sa il dea la o familie iubitoare........!!?? si sa-i dea acelui copil dreptul la VIATA
aissa spune:
Ai dreptate pe deplin. Daca sunt un pic egoista sau par un pic suparata, nu sunt pe mama naturala, chiar daca nu as vrea sa vad ca fata ar tanji dupa un om care a parasit-o. Eu am pe suflet acest mare regret ca Acel care ne decide soarta alege anumite femei sa faca 6-7 copii de care sa nu le pese (cum e cu mama Alexandrei care are 6 copii, mai e unul abandonat si cred ca o sa mai faca ca e mai tanara ca mine cu 2 ani, are doar 29), iar altora ca mine si ca celorlalte de pe aici nu ne da UNUL macar. Sunt fete pe aici care au ajuns la un pas de moarte in dorinta de a avea un copil. Eu nu ma numar printre ele, e adevarat, dar asta e motivul pentru care nu pot fi cu tot sufletul "alaturi" de acele femei care au acest dar si il batjocoresc.
Gata, discutia noastra e off-topic si nu vreau sa supar pe aici.
Alexandra
Cristina, mamica de ghemotoc mic-mic
danielac spune:
quote:
Originally posted by BellaDonna
aissa,
eu te inteleg foarte mult, si faptul ca o cresti pe micuta e si mai mare respectul
Nu trebuie sa devenim egoiste
BellaDonna, sa stii ca aici nici nu se pune problema de ura, intelegi... pur si simplu nu vrem sau mai bine zis nu ne dorim ca, copiii nostrii sa aiba gandul de a-si cauta mama naturala, atat.
nici vorba de ura, nici gand sa le inoculam asa ceva, mai ales ca noi ii crestem cu dragoste si ii invatam sa iubeasca...
Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatameahttp://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
Caroline spune:
Dragele mele, va citesc pe nerasulflate in fiecare dimineatza. Gestul vostru de a adopta un copil, si mai ales al doilea mi se pare extraordinar. Desi nu ma pot numara printre mamele cu acesta extraordinara disponibilitate sufleteasca, am 2 copii naturali minunatzi, mi-a ramas undeva imprimat pe retina, de cand eram studenta si aveam ore langa un leagan de copii (in Moxa, daca suntetzi din Bucuresti), copiii catzaratzi pe gard, cand treceam noi. Imaginea revine intotdeauna insotzita de sunet: "nu vrei sa fi mama mea" strigau ei. Ne apropiam de gard, vorbeam cu ei, le dadeam bomboane, dar ei nu asta vroiau... ei vroiau o mama. De-asta, pentru voi mii si milioane de . Sigur ca femeile acelea care i-au abandonat nu se pot numi mame, pentru ca ele nu au avut nici o zi aceasta calitate. Asa ca denumirea de "mama naturala" mi se pare deplasata.
Dar ma gandesc ca voi nu le putetzi uri, voi le putetzi accepta ca un rau necesar, le putetzi ierta pentru ca fara ele fericirea vostra nu ar fi fost posibila. Copilul, insa, va decide singur, mai tarziu, daca poate ierta sau nu acest gest, daca-l considera o sansa la o viatza fericita sau la una blestemata. Atata timp cat langa voi el va gasi caldura unui camin, nu mi se pare ca ar exista vreun motiv de ingrijorare.
Asa ca .... iubitzi-i fara frica, datzi frau liber sentimentelor voastre...ei sunt ca un burete - absorb tot. Mai ales cei mai marisori au mult de "recuperat" in materie de dragoste
Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(Radu Gyr)
qsar spune:
Ii sunt mai mult decat recunoscatoare fetei care l-a purtat in pantec si l-a adus pe lume pe copilul meu. Daca Dinu va dori candva sa o vada si sa o cunoasca, si daca noi, parintii vom considera ca este destul de pregatit pentru chestia asta, il vom ajuta. Dar daca ea va incerca sa-i tulbure vreodata viata puiului meu, sunt in stare sa-i rup gatul cu mainile goale. Si nu este o metafora.
Q
m34 spune:
Eu nu sunt in situatia in care intrebi tu, mamagiuliei, pot numai sa estimez acum, detasat de situatie (pentru cel in cauza este mai dificil). Deci, daca as afla acum ca unul sau ambii parinti nu ar fi ai mei, naturali, nu as face mai nimic. Parintii mei care m-au crescut sunt parintii mei, altii nu stiu. I-as intreba totusi daca imi pot spune ce s-a intamplat in trecut, iar daca ei nu ar stii nu cred ca as rascoli nimic ca sa aflu.
Bunica din partea tatalui nu a fost mama buna a tatalui mei, dar pentru mine a fost bunica mea. Nu m-am dus niciodata (si nici nu ma duc) sa o vad pe cea naturala, desi stiu unde este.
Din ce am aflat de la altii, am constatat ca este bine totusi ca un copil sa stie ca este adoptat de mic; daca afla mai tarziu, mai ales la adolescenta, se poate produce o ruptura ireparabila in familia respectiva.
Taty spune:
Chiar asta voiam si eu sa va intreb, considerati ca e bine sa stie copilul de mic despre adoptie? Si daca da...cit de mic? Voi, cei ce va aflati in situatia de a fi adoptat un copil cum ati procedat?
szivarvany spune:
Eu cred ca trebuie luat in considerare caracterul copilului ... adica daca este mai rebel, e bine sa i se spuna mai tarziu, astfel incat sa inteleaga si mai ales sa aprecieze efortul parintilor pentru a-l creste si educa.
Parerea mea.
Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"http://community.webshots.com/user/giulia16
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099