De-ale copiilor

-O mamă exasperată de fiul ei care era pus numai pe rele, l-a întrebat într-o zi: - Cum crezi că vei ajunge în Cer? Băiatul s-a gândit câteva clipe, după care i-a spus: - Păi, o să tot ies si-o să tot intru, si-o să tot ies, si-o să tot intru trântind usa, până ce sf. Petru-mi va zice: "Dar hotărăste-te odată, Dylan - ori înăuntru, ori afară!"
-Un băietel e trimis la culcare de tăticul lui. Cinci minute mai târziu... - Tati... Taaati... - Ce vrei? - Mi-e sete. Îmi aduci putină apă? - Nu. Trebuia să bei înainte de-a intra în pat. Cinci minute mai târziu: - Taaaaatiii... - CE VREI? - Mi-e SETE! Îmi aduci putină apă? - Ti-am spus o dată: NU! Dacă te mai aud încă o dată, vin la tine si-ti trag o bătaie...!!! Cinci minute mai târziu: - TAAAATIIIII... - CE VREI? - Când vii să mă bati, îmi aduci, te rog, si putină apă, că mi-e tare sete!
-Când am intrat cu Billy, nepotul meu, în căsuta de vacantă, nu am aprins lumina până ce nu am închis usa în urma noastră, si asta ca să nu atragem după noi vreo insectă nesuferită. Cu toate acestea, câtiva licurici tot au reusit să se strecoare pe lângă noi. Observându-i înaintea mea, Billy mi-a spus cu glas soptit: - Degeaba, bunicule. Tântarii-s pe urmele noastre... Si-au făcut rost de lanterne...
-Nu stiam dacă nepotica mea recunoaste deja culorile, asa că am vrut să o verific. Am început să-i arăt diferite lucruri, întrebând-o ce culoare au. De fiecare dată mi-a spus culoarea corectă. Mă distra să văd cu câtă importantă rosteste culorile, asa că am continuat. În cele din urmă, nepotica mea s-a îndreptat spre usă, rostind cu multă gravitate în glas: "Buni, acum cred că ai învătat culorile. Încearcă să te descurci si singură!"
-După ce si-a culcat copiii, învelindu-i cu grijă si sărutându-i de noapte-bună, o mămică obosită si-a schimbat hainele cu un trening ponosit si o bluză lăbărtată si a început să se spele pe cap. Auzind că zarva din camera copiilor devine tot mai mare, si-a pierdut răbdarea, si-a înfăsurat un prosop în jurul capului si a intrat ca o furtună la ei, trimitându-i răstit si amenintător înapoi în paturile lor. Pe când iesea din cameră, l-a auzit pe mezin (3 ani) cu o voce tremurândă: "Da ASTA cine-o mai fi fost?"
-O mămică îi povestea fetitei ei cum si-a petrecut copilăria: - Ne dădeam pe gheată în spatele casei; scrânciobul ni l-am făcut dintr-un cauciuc ce atârna de un copac în curtea din fată; vecinii aveau un ponei pe care îl călăream toată ziua; si culegeam mure sălbatice în pădure. Fetita asculta cu ochii larg deschisi de uimire, savurând fiecare cuvânt din gura mamei. În cele din urmă a exclamat: - Uau, mami! De ce nu te-am cunoscut eu mai devreme!!!

Cu drag
Alexxia

Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste

http://www.foreverliving.ro/distr/Bunea085-463/

http://community.webshots.com/user/aalexxia

Kehleyr spune:

Foarte dragute .

Dana si Stefania (27.06.2003)
-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".