M-am hotarat... adoptie(partea a 5-a)

Subiecte precedente:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=32297&whichpage=10

*****************
Hai sa continuam!
Bafta multa tuturor!

Pozele noastre

Rozi spune:

Bine ai revenit, Liliana, mi-era dor de tine! Sunteti bine cu totii, sper! Ce mai stii de Oana, de finutul tau?

Pupici!

"Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"

oanamagda spune:

hai sa raspund pe puncte:
-mie asistenta sociala mi-a repetat de 3 ori ca daca am atestatul pina la data de 31decembrie 2004, un an de zile voi merge pe legea veche, ca asa e si nornmal dpdv juridic; fratele meu locuieste la constanta, a fost si el la dpc-ul de acolo, s-a interesat cum e cu noua lege si i-au dat acelasi raspuns: daca faci demersurile acum, intri pe legea veche si in 2005, chiar daca nu ai in incredintare un copilas pina in ianuarie 2005; fetele care sunt inca nelamurite, mai intrebati o data la dpc-ul din orasul vostru;
eu am terminat de strins toate actele, luni depun dosarul; am vorbit cu o asistenta de la maternitatea de aici si cu o dr si o alta asistenta de la maternitati din 2 orase vecine; asistenta sociala care se ocupa de dosarul meu este super draguta si mia spus sa astept sa primesc atestatul, dupa care imi va arata dosare, fotografii, vor urma vizite,etc; ea a insistat ca cel mai important lucru pentru ca o adoptie sa fie declarata reusita este " matching-ul", potrivirea dintre parinti si acel copil;aissa, daca simti ca nu a aparut acest matching, poate ar fi bine sa mai asteti, sa mai cauti; in acelasi timp, mai fa-i o vizita baietelului, poate ca e f timid, poate "ceva" se va declansa la urmatoarea vizita..cocluzia mea este ca ne trebuie multa rabdare pina gasim copilul potrivit, multa deschidere..
ieri mi-a inspectat casa o tipa de la primarie(pt dosar am nevoie de ancheta sociala de la primarie); nu prea mi-a placut cum s-a purtat, dar bine ca scap de ea; atita m-a pisat daca sunt hotarita, de ce nu mai astept sa fac copilul meu, ca mostenirea genetica e f importanta si isi spune intotdeauna cuvintul, ca are un caz acum de parinti adoptatori care vor sa desfaca adoptia pt ca au un copil problema-lipseste de acasa, de la scoala, etc; asa ca aceasta dudie a reusit sa-mi strice ziua; eu m-am tinut tare pe pozitie, i-am replicat ca Cel de Sus ne-a lasat pe toti egali pe pamint, ca eu una nu ma laud cu"genele" mele si ca sunt ferm hotarita sa cresc copii si imi asum pe deplin toate riscurile; cine poate sa faca o separare intre gene bune si "nebune"? eu nu neg importanta mostenirii genetice, dar cum ramine cu mediul, scoala, educatia, familia? in plus, copilasul pe care sil adoptam poate avea gene mai bune decit ale noastre, nu?
liliana, meme, daria: cum le raspundeti tuturor "binevoitorilor" din jurul vostru care va explica ca un copil adoptat este un copil problema? avem maaare nevoie de ajutorul si prijinul vostru acum, avem nevoie de experienta voastra, de sfaturile voastre; bine spunea cineva pe forum, trebuie sa ne tinem tari pina devenim mamici, sunt atitia oameni egoisti si infatuati in jurul nostru..

aissa spune:

Buna dimineata tuturor!

Pe masura ce trece timpul inclin tot mai mult spre baietelul pe care l-am vazut deja, parca nu imi mai vine sa ma duc sa mai vad si altii. Problema e ca pana marti nu mai am cum sa ajung sa-l mai vizitez pentru ca avem noi niste zile cam ocupate. De la DPC ni s-a spus ca avand cererea de vizitare depusa nu ar putea sa vina altcineva sa il ia inaintea noastra. Ce stiti? Asa este? Nu as vrea sa ma montez si pe urma sa fiu dezamagita. Oricum, ma tot gandesc ca daca el este cel care ne-a fost destinat nu ni-l va lua nimeni.

Poze cu noi

Mamica de octombrie-noiembrie, sper

qsar spune:

Buna dimineata.

In primul rand, bun venit in "gasca" celor pe care nu i-am salutat pana acum: Briantis, Happy Girl, oanamagda... stiu sigur ca am mai uitat pe cineva... ma iertati, nu mi-am baut cafeaua.

aissa - E adevarat, un copil care este vizitat de-o familie, nu poate fi prezentat altor solicitanti. Ma ierti, dar in ultima perioada nu am avut timp sa citesc raspunsurile in detaliu. Cand si unde l-ati gasit pe mititel? Ce varsta are? Si daca e sa fie al vostru, asa va fi!

oanamagda - "binevoitorii"? Pfuuui! Eu una las capul usor intr-o parte (tic pe care a inceput si Dinu sa-l copieze :)), le zambesc suav si-n gand le trag cate-un "siktir!". Da nu asa, oricum. Apasat! Nu-mi pasa de parerile lor si gata.

Q

aissa spune:

Qsar, baietelul are 1 an si 8 luni. Este in grija unor maternale si l-am gasit prin DPC.

Poze cu noi

Mamica de octombrie-noiembrie, sper

aissa spune:

Oanamagda, si noua cand am fost la psihiatru ne-a tinut acelasi discurs cu mostenirea genetica. Nu neg importanta acesteia, dar nimeni nu stie cum se combina genele chiar daca ar fi copilul tau. Nu poti pleca de la premisa ca noi suntem sanatosi si asa iti va fi si copilul. Nu ii mai asculta pe cei care iti zic astfel de lucruri. Ei pot fi bine intentionati, dar noua vorbele lor ne cad ca niste pietre....

Poze cu noi

Mamica de octombrie-noiembrie, sper

qsar spune:

aissa,

Pustiulica are exact varsta lui Dinu. V-a mers direct la suflet?
Te tot gandesti "ce-o face la ora asta"? Aaaah, greu mi-a fost timp de-o luna, cat a trecut de cand l-am intalnit pe Dinu si pana l-am luat acasa.

In alta ordine de idei, la testul psihi-psiho, multi medici bat "moneda" pe chestia cu genetica; uneori chiar si cei care fac ancheta sociala "aduc vorba" asaaa, ca din intamplare - face parte din test :)).

Q

aissa spune:

Pustiulica mi-a placut cand l-am vazut in realitate mai ales pentru ca in poza nu il remarcasem (era foarte cret si nu imi placea). Cand am ajuns la el l-am gasit tuns si nici urma de cretul la care ne asteptam.
Cat despre mers la suflet nu pot spune ca din prima a fost chiar asa. Tocmai asta e motivul pentru care inca ezit. Noi am plecat sa cautam o fetita si o vroiam sa fie mica (ideal, pentru noi sub 6 luni, maxim un an). Cand l-am vazut Tony a zis: mai mergem sa il vedem si pe celalalt? (pentru ca aveam deja programata o alta vizita)... Acum de 2 zile ma tot uit la poze si incep sa ma gandesc tot mai serios sa nu mai mergem in alte cautari. Mai asteptam cateva raspunsuri (am mai pus niste oameni pe drumuri si nu vrem sa spuna ca i-am deranjat degeaba) si asa ca am hotarat ca pana marti-miercuri sa nu mai mergem pe la el ca sa nu ne montam nici noi si pe urma sa ne fie si mai greu sa alegem si nici sa nu traumatizam copilul sa ne vada si pe urma sa disparem in ceata. Vom vedea. Incep si eu sa cred ce ne-a tot spus asistenta sociala de cate ori o intrebam unde este al meu: "te asteapta" si stiu ca ce imi este destinat al meu va fi si alegerea nu o facem de fapt noi ci fiecare actioneaza asa cum ii este scris.

Poze cu noi

Mamica de octombrie-noiembrie, sper

meme spune:

Oanamagda,precum scriam in ultimul meu mesaj din partea 4,Anca a avut serioase probleme de sanatate la nastere si in plus,la 8 luni si jumatate cand am cunoscut-o,medicul psihiatru,ne-a spus destul de sec ca are o "intarziere"din lipsa de stimulare,chemandu-ne la control dupa doua luni.Cand am revenit la control a afirmat cum ca "este alt copil".Ei bine ,nu era alt copil,era aceeasi Anca,inconjurata cu infinitra dragoste,grija si educatie din partea noastra.Era acelasi copilas care initial avea o privire plina de tristete,o fatuca stravezie si o oarecare timiditate.Acum radea cu gura pana la urechi,incepuse sa faca primii pasi,sa spuna primele cuvinte si sa aiba destul de mult tupeu.
Pe 1 octombrie,Anca a implinit 1 an si 5 luni,este un copil minunat,vesel,seducator,receptiv si crede-ma,nimeni nu mai indrazneste sa-mi vorbeasca despre"gene".
Incidente mai mult sau mai putin neplacute am trait si noi legate de "ingrijorarea" altora apropo de adoptie si daca la inceput ma marcau,acum ma lasa rece.

http://community.webshots.com/user/danancamm

Karina spune:

Am citit din curiozitate rindurile scrise de voi, desi eu am reusit dupa 9 ani sa am copilul mult visat. Desi eu la vremea respectiva nu vroiam sa ma gindesc la adoptie - lasam aceasta varianta pt. momentul in care sigur nu as fi putut avea copilul meu - sa stiti ca va admir si ma bucur sincer ca atitia copii isi gasesc fericirea alaturi de voi. Sinteti niste oameni deosebiti, indiferent ce spune oricine, aveti curaj si multa dragoste de daruit. Bravo voua ! Sa fiti sanatoase si fericite alaturi de copii vostri !



Karina + Bogdanel

Nu traim ca sa mincam, ci mincam ca sa traim