cum ati reusit sa depasiti durerea despartirii?
Raspunsuri - Pagina 2
Alyssa spune:
Val, imi pare rau prin ceea ce treci!...
Trezeste-te si gindeste logic!
Ia-ti avocat, descopera ce drepturi ai in situatia voastra.
Cu cine a ramas fetita in acest timp de doi ani cind mama ei, sotia ta era plecata? Poti folosi asta in defavoarea ei la judecata de tutela? Cum adica, pleaca doi ani, nu o intereseaza copilul, in tot acest timp tu ai grija de ea, de ce ii trebuie, de necesitatile ei si vine ea ca o vrea acum?.. Mi se pare nedrept...
Lasa "de ce"- urile... Nu rezolva nimic, incetineste tot procesul de convalescenta... Si mie mi se invirteau atitea 'de-ce" -uri prin cap de ore intregi, zile numai la asta ma gindeam... De ce? Uite-asa!
(spun si eu ca fetele mele cind intreaba "why?" "because")
Oricum, multa bafta si gindeste-te la binele copilului!
Valhalla spune:
Alyssa 
fata a fost cu mine in tot timpul asta.
Nu pot spune ca a fost neglijata din partea ei.
Greseala mea este ca nu m-am apropiat sufleteste de fata
Pur si simplu nu am putut de atata suparare ce aveam pe cap.
Sotia a incercat sa trimita bani dar i-am refuzat eu.
Vorbeau saptamanal la telefon si acum fata este foarte
incantata ca maica-sa e venita acasa....cadouri..etc...
Avocata (am de la inceput)nu cred ca o sa rezolve nimic.
Acum rudele din partea sotiei cauta motive sa vada
ce pot afla ,gasi sa cad tot eu ala vinovatul
in toata povestea asta (nu ai intereseaza adevarul in nici un caz)
...si cum nu au gasit nimic, au spus ca am batut fata .
M-au anuntat ca au facut act ceva la notar cum ca fata
cere sa fie cu mama...si bazaconii de astea ...
prea multe nu stiu ce or mai fi facut ei dar ea provine dintr-o
familie cu relatii ... deh si efectiv cred ca o stampila cu sigla
RATAT mi-ar trebui acum ca altceva nu mai vad ce.
Intrebarea ce mi-o pun acum este - poate faceam si eu ceva in viata asta nu ?
Cum naiba pot unii sa calce efectiv in picioare partenerul de o viata
de parca nici nu ai exista asta numai in dorinta asta absurda de realizare.
Ma doare cel mai rau ca sa folosit de mine, in cel mai josnic mod cu putinta.
Ce mi-a luat sint anii aia care nu-i mai intorci orice ar fi.
brotacel03 spune:
Mariana, sunt aproape in aceeasi situatie. Doar ca au trecut 6 luni de cand m-a anuntat ca a hoatarat sa divorteze, iar maine avem a doua infatisare la tribunal. Eu nu am reusit sa-l mai intorc din drum, iar daca l-am rugat ca macar de dragul copilului(10 luni avea atunci), s-a simtit santajat. Toti mi-au spus ca nimeni nu pleaca fara a avea acoperire, si in timp asa s-a dovedit. Adica o colega de servici, mai blonda si mai calda l-a ajutat sa ia decizia. Acum pretinde ca vrea sa ramanem prieteni, dar eu nu ii pot oferi asa ceva, fiindca sufletul meu e o rana deschisa, iar autorul e el. Si el propusese sa locuim impreuna pana isi gaseste unul din noi pe altcineva, dar dupa o luna a plecat fiindca era insuportabil. Venea acasa doar sa se spele/manance/culce(adica pe la ora 24), iar eu stateam calare pe geam pana il vedeam venind,iar cand venea nu vorbea. Asta e moarte curata, dar cu incetinitorul. Ma gandeam sa nu ma duc maine, fiindca nu imi pot stapani plansul. Poate doar daca iau 3-4 distonocalm.
As fi vrut sa te incurajez, dar cred ca n-am reusit. Ideea e ca e greu. Dar cred ca nu poate fi asa la nesfarsit. Creierul uman va gasi metode sa se apere. Poate voi nu veti ajunge totusi la divort.
bebetica spune:
Se pare ca a devenit o moda genul de comportament al sotului tau. Divort fara explicatii..... fara NIMIC.
Din pacate stiu foarte bine ce simti pentru ca la mine a trecut 1 an de zile si simt la fel de acut suferinta ca acum un an si incerc sa deslusesc situatii sau sa inteleg realele motivatii. Ei bine inca nu am inteles nimic. Marele meu noroc este ca am un BB de 1 an si 10 luni care imi da putere, iar marele meu ghinion este ca micutul fara voia lui imi aminteste in fiecare secunda de tatal lui pentru ca seamna leit cu el atat fizic cat si la gestica si mimica, ca sa nu mai spun ca din zorii zilei cum se trezeste spune TA-TA ????? .
In ceea ce priveste divortul TE ASIGUR ca intr-o luna de zile de la prima infatisare divortul se termina daca se considera din vina ambelor parti(asa am terminat eu cu toate ca a fost si un copil la mijloc). Sfatul meu este sa accepti acest motiv caci daca nu : boala lunga moarte sigura.
Va fi greu, foarte greu .... un intreg univers generat de prezenta ex-lui se va prabusi dar, gandeste-te ca este mai bine acum ca nu ai si un BB care sa fie privat de dragostea unui tata iresponsabil.
Nu stiu cum traiesc astfel de oameni pe pamant ? nu stiu cum pot sa fuga fara ca sa priveasca in urma lor ? nu stiu cum constiinta ii poate lasa sa fie fericiti atunci cand calca pe lacrimi ????
Fii FOARTE distanta si rece in continuare, INDIFERENTA CHIAR, cat mai libertina, dar super aranjata, super coheta, parfumata si sa ajungi cat mai tarziu acasa, zambitoare, irezistibila, preocupata de realizari si vise ........ sa nu capitulezi dar nici sa te culci pe laurii gloriei. ...........
Daca vei reusi sa joci asa si sa sa fi cat mai convingatoare cu putinta S-AR PUTEA CA individul SA-SI RECONSIDERE POZITIA ..... in situatia in care are o mica unda de regret in decizia lui.
Numai asa daca mai este ceva de salvat probabil ca se va salva daca nu..... NU.
Succese nebanuite in dragoste si in viata ................
sunt alaturi de tine si suferinta ta , si eu care credeam ca am suferit cat pt. tot globul la ce mai trebuie sa suferi si tu ....
Ioana si al ei 
STEFAN DIMITRI
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b371605805da
mimiza spune:
Nu stiu cat te ajuta faptul ca iti intelegem disperarea sau ca iti dam sfaturi, de cele mai multe ori din experienta proprie, dar cu siguranta e bine sa te descarci si sa vezi si sa simti ca nu esti singura.
Eu am un copil, si mi-a fost foarte greu sa lupt cu mine insami.
Cel mai greu e sa lupti cu tine si sa accepti ideea ca omul "minunat" de care erai indragostita nu exista. Si mai ales SA-L SCOTI DIN VIATA TA.
Nu accepta sa stati impreuna, pentru tine va fi cumplit.
Ma alatur fetelor care iti spun sa te aranjezi, sa incerci sa te simti cat mai bine in pielea ta, dar nu ca sa te vada si sa-i para rau, ci CA SA TE SIMTI TU MAI BINE. Suna frivol, dar te vei simti mult mai bine daca vei vedea priviri intorcandu-se dupa tine pe strada,
decat lume care te compatimeste. Incearca sa stai cat mai putin acasa singura, fii sigura ca prietenele de care te-ai instrainat vor fi fericite (cel putin unele) sa reia relatia cu tine, daca nu, colege de servici, fete de pe site, orice. 
Sau pur si simplu mergi la o sala de gimnastica si fa sport
- vei obosi fizic si te va ajuta sa dormi, timpul va trece placut si util, mai cunosti lume.
O discutie lamuritoare va ajuta, dar daca nu e dispus sa o poate, inseamna ca e un necivilizat si nu are rost.
Nu-ti face iluzii ca s-ar intoarce, TU NU AI MAI FII FERICITA ALATURI DE EL, umbrele vor exista mereu.
Regaseste-ti identitatea, la 28 de ani viata e la inceput. Nu-l lasa sa te distruga- alunga-l din casa ta intai, si apoi va fi mai usor sa-l scoti din viata ta.
Iti tin pumnii!
Ghanima spune:
Draga Mariana
Am 30 de ani si un copil de 2 ani si o luna iar cand aveam varsta ta s-a produs despartirea de sotul meu. Acum te simti groaznic dar nu dipera si mai ales nu te agata de ideea ca se poate salva ceva petru ca durerea ce ti-a provocat-o iti va macina sufletul si pana la urma tot aici veti ajunge. Am trecut si eu prin ceva asemanator si ne-am intors, am facut un copil si tot la despartire am juns dar cu infinit mai multa suferinta si frustari. Dupa ce trece perioada de suferinta acuta vei vedea ca asa a fost sa fie si vei incepe sa traiesti din nou. Gaseste-ti noi preocupari, cauta-ti vechii prieteni s-ar putea sa ai niste surprize foarte placute (mie asa mi s-a intamplat)apucate de un curs, orice, iti ocupa mintea si te scoate din rutina,INGRIJESTETE!!!!!!!
Fa toate aste pentru tine si nu pentru ai demonstra LUI CEVA.
IN NICI UN CAZ NU LOCUI CU EL!!!!!!!!
Daca este casa ta da-l afara fara urma de regret, ACUM. Modul cum a pus problema arata faptul ca nu are respect fata de tine. Daca casa va apartine la amandoi pleca tu pana se va rezolva problema legal. Consulta imediat un avocat.
O sa revin si o sa incerc sa-ti spun mai multe din propria mea experienta si chiar daca aum pare sfarsitul lumii iti garantez ca o sa-ti fie mult mai bine incurand. Crede-ma ca stiu ce spun.
Cu mult drag...
lily spune:
Draga Mariana,
intr-un fel nu ma mira comportamentul sotului tau!
Asa cum au povestit si alte persoane, dupa casatorie/convietuire impreuna oamenii ajung sa se schimbe... in rau, sa fie de nerecunoscut!
Nu sint casatorita, acum citeva luni ceream un sfat legat de tema asta- singura fiind, ce sa fac? Nu era o problema usor de dezbatut, nu erau niste granite hotarite de vre-o lege anume,nu era nimeni desemnat sa raspunda!
Insa oamenii care iti scriu din experienta lor te ajuta sa te aduni, sa cintaresti bine lucrurile, sa vezi partea buna a lucrurilor-oricit de greu iti e sa intelegi de ce ti se intimpla tie asta, exista un sens in ceea ce ni se intimpla. Oricit am fi de buni, avem lipsuri, avem parti negative sau neexplorate care asteapta sa fie aduse la lumina, .
A te hotari sa te desparti de un om drag, iubit cindva, sa alegi o cale separata mi se pare cumplit de greu! Dar nu imposibil!
Oricite ginduri iti faci, oricite vise ai avut, important e sa gasesti modalitatea prin care sa fi tu insati!
Nu lasa pe acest individ sa te distruga!!! Chiar daca mai ramii alaturi de el un timp, cauta sa vezi viitorul cit mai luminos, plin de realizari-singura sau alaturi de cineva.
Chiar daca Dumnezeu ne-a creat barbat si femeie, sa avem nevoie unii de altii, nu intotdeauna ne gasim omul potrivit imediat, din prima clipa! Iar cu cit cautarea e mai mare, cu atit fericirea de a gasi pe cine trebuie e mai mare!
Poate Dumnezeu ne incearca, ne vrea cit mai ascultatori si gata sa il urmam. Roaga-te, El te va calauzi!
Bafta! 
"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux
Alyssa spune:
Haide, sa iti impartasesc si tie un sfat pe care mi l-a dat o prietena foarte buna care m-a ajutat sa trec peste durerea despartirii. Poate te ajuta si pe tine!
Am invatat ca fericirea noastra nu sta neaparat si necesar intr-un barbat.
Ok, daca el e un om bun, o implineste, dar nu trebuie sa conditioneze fericirea noastra de a trai viata. e mare pacat.
Adica, cind imbatrinesti e tare rau cred sa ajungi sa spui, da am avut o viata, am avut o droaie de posibilitati sa fac ceva cu ea dar din cauza unui barbat am trait un calvar.
E ca si cum el e Dumnezeu si ratiunea de a fi. Eu zic ca e mare prostie.
Mai degraba sa te doara despartirea un an doi, decit alti ani de mizerie. si apoi mai bine singura, decit cu un om care sa nu te merite. Ce adica singura nu-ti poti trai viata ta? In cazul tau e ca si cum el si-o traieste pe a lui si pe a ta.
Aliada spune:
Mariana scumpa,ce om de nimic!
Cred ca ar trebui sa-i multumesti ca se scoate singur din viata ta.O astfel de jigodie nu merita o fata ca tine.Ai 28 de ani si ti se pare ca ti-ai irosit viata?Pai esti tana draga mea si cu toata viata inainte!De ce sa o irosesti pe astfel de gunoaie.
Ia-ti un avocat bun si pune-i papuceii la usa ca el a renuntat la tine si casa ta nu e hotel.Afaraaaaa!La gunoi!
Timpul va face minuni si va inchide ranile!
oimpia_76 spune:
Draga Mariana, esti sigura ca a introdus actiunea de divort? Nu stiu de ce, dar mi se pare ca vrea mai degraba sa te chinuie nitel, iar asta nu inseamna ca nu te mai iubeste. S-ar putea sa aiba si el frustrarile si dezamagirile lui in relatia voastra si i se pare ca tu ai fi vinovata pt. ele. Cineva care vrea sa o rupa intr-adevar, pleaca imediat, nu mai sta in aceeasi casa cu celalalt.Cred ca doar mimeaza indiferenta, stiind ca pe tine te doare asta. E putin sadism la mijloc. Daca e asa cum spun eu, incearca sa vorbesti cu el si insista, chiar daca el te indeparteaza. S-ar putea sa vrea si el sa vorbeasca, dar e prea orgolios.
Doamne ajuta sa ajungi la lumina!
Astept vesti de la tine!
Olimpia