Jurnal de casnicie
Raspunsuri - Pagina 2
iselin spune:
Din toate descrierile tale, Basilique, eu nu vad decat un barbat dur (nu in sensul fizic), usurz, critic si mereu impotriva ta.
Nu vreau sa ma amestec mai mult decat permite acest forum, dar de ce e asa? sau mi se pare mie? Ce rau i-ai facut tu? Eu cred ca nu mai vrea familia aceasta. Probabil isi adora copiii, poate te mai iubeste si pe tine, dar e plictisit, vrea diversitate, nou, proaspat...
Ar fi bine sa ai niste economii ale tale, acci nu se stie niciodata.
Daca ti-ai aminti trecutul n-ai spune ca a fost la fel si doar tu l-ai vazut altfel?
Cealalta casatorie are un rol f important in toate manifestarile lui. Aceea de ce s-a terminat? Nu cumva acolo e cheia?
Tu esti super toleranta si rabdatoare. Eu nu l-as mai vrea. Eu.
Nu sunt o feminista disperata, dar nu pot sa-mi inchipui cum s-ar schimba el. Nu urasc barbatii, din contra, dar pe el nu l-as putea iubi, chiar daca din cand in cand poate fi baiat de casa. 
ruxij spune:
Draga B,
Barbatii care sunt "harnici" si stiu sa le faca pe toate sunt de cele mai multe ori tipicari si cusurgii, prin urmare f. greu de trait cu ei. Dar nici cu lenesii nu este usor, depinde insa si de femeie, care tip i se potriveste lenesu' sau tipicarul. Exista si a treia categorie, de sotzi ideali, bineanteles:))
Sfatul meu este acelasi, vezi-ti de viata ta, nu te mai uita atat in gura lui si invata sa nu te mai afecteze chiar tot ce zice. Ai sa reusesti, daca vrei, in timp. Asta include si a nu raspunde la provocari. Incearca sa fii mai vesela, ca vad ca zice ca esti acra. Daca nu te mai tot gandesti la ce face, ce zice, ca e rece, ca a zis aia sau aialalta ci iti impui o gandire pozitiva, nici nu o sa mai fii acra. Invatza sa fii fericita fara ajutorul lui.
Cu marea. Acum de ce te pregatesti de lupta? Nu mai trebuie sa privesti totul ca pe o lupta. O sa se supere dc. il refuzi cu marea. Nu ii pasa ce vrei tu, ii pasa ca el vrea la mare asa ca sunt sanse sa va certati din nou. Nu se poate gasi o solutie de mijloc? Poate ca asta este o ocazie sa va apropiati din nou. Nu ii poti convinge pe parintii tai sa stea cu copiii si sa mergeti doar voi doi? Copiii mici se imbolnavesc la mare intotdeauna, sau aproape intotdeauna. Oare nu ar fi si el de acord sa mergeti doar voi doi, cred ca v-ar prinde bine si poate va renutza sa se mai uite dupa femei de servici si cunostinte tinere..pentru o vreme cel putin. Cu copiii langa tine e cam greu sa "spice up" o relatie.
ruxij
A_Iulia spune:
Ah, Basilique. Ce-as face eu? Probabil ca as avea o discutie extrem de interesanta cu el. in care sa stabilim ce facem de acum inainte. Adica ne vom jigni in continuare? Ne aruncam, asa, acuze pe nedrept? Calcam respectul in picioare? Poate si in fata copiilor? Chestiile astea dor. Stie asta? Mai vrea o familie? Ce-i, de fapt, in capul lui? ce-l supara? ce-ar trebui sa faceti ca sa fiti fericiti?
poti sa ai o discutie civilizata cu el?
N-am prins faza cu inselatul, deci chiar a facut-o? Esti sigura de asta? Ca asta e putin cam grav.
chiar sunt curioasa ce ar spune el. Eu tot mai sper ca e unul dintre cei care nu-si inchipuie ce dureroase sunt vorbele aruncate aiurea. Trebuie sa-l scuturi. Ori isi revine, ori e pierduta cauza.
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre
iselin spune:
am citit toate mesajele f bine, dar n-am inteles daca tu sti intr-adevar ca te inseala sau nu.
si amintesc din nou: tu povestesti f frumos, imi place mult sa te citesc, dar ai putea sa ne spui cum ati fost toti patru la un picnic si cum a alergat el dupa bebei, si cum s-a rasturnat cutia cu prajiturele si a inceput sa bata vantul tare...
Mihaela R spune:
Of, Basilique, ce ma enerveaza pe mine oamenii care isi bat joc de altii cu zimbetul pe buze! Pentru ca mie asta mi se pare ca face sotul tau. Si, ce-i mai grav, sint convinsa ca e constient de ceea ce face! Sper sa nu gresesc, pentru ca nu va cunosc personal, dar din ceea ce ai spus tu asta deduc - faza cu femeia de serviciu, si cea cu sauna, si cu relaxatul lui - domnu are nevoie de relaxare, dar pe tine te ia la rost ca un caiet nu e pus la locul lui.
Asa cum au spus si fetele, doar tu poti lua o decizie, noi putem doar sa ne dam cu parerea, de aceea te rog sa nu te superi daca il jignesc, prin acest mesaj, pe sotul tau. Ca vreun cuvint de lauda nu gasesc pentru el, din contra, m-am "zburlit" de indignare cind am citit mesajele tale.
El munceste si are nevoie de relaxare??? Dar tu ce faci, stai degeaba si te distrezi toata ziua? Poate ar trebui sa stea el cu copiii - numai el, fara tine- vreo saptamina, sa vada cum se sta degeaba...si cit de ohihnit va fi domnu dupa asta...
Spunea cineva ca daca avea ceva de ascuns nu iti mai spunea de sauna...Mie mi se pare ca sotului tau nu ii prea pasa de ceea ce crezi tu, nu se mai ascunde, si exact cum am spus, isi bate joc de tine cu zimbetul pe buze. Ca argument am si intimplarea cu femeia de serviciu - ca mie mi se pare ca glume de genul acesta nu se fac, mai ales ca femeia era in anturajul tau, si puteai sa afli oricind, ceea ce s-a si intimplat. Dar daca lui nu ii pasa...iti spune rizind ca a fost o gluma, iar tu te dai cu capul de pereti, urli, si tot tu esti acra!!!!!!Si e vina ta ca faci scandal, si il mai si obosesti pe deasupra, in loc sa ii dai un pup si sa ii spui "Bravo, bine ai facut".
Cred ca ar trebui sa aveti o discutie mai lunga, sa incercati sa comunicati, sa ii spui ce te deranjeaza, sa il rogi sa se puna in situatia ta, sa il intrebi cum s-ar simti el daca tu l-ai pune in situatiile penibile in care te-a pus el.
Dar, ce cred eu ca e important, probabil nu il prinzi la o discutie de genul acesta oricind. De aceea poate ar trebui, cum a mai spus cineva, sa lasati copiii la parinti, si sa plecati la mare singuri. Sa va relaxati, sa discutati cu calm, si tu stii mai bine cind e momentul sa deschizi subiectul, cind are si el dispozitia necesara sa te inteleaga, nu numai sa te asculte.
Explica-i exact ce simti tu, care sint frustrarile tale, asculta-l si pe el, incercati sa va "intilniti" undeva, la mijloc. Pentru ca, din cite povestesti, doar tu faci compromisuri in casnicie, si destul de mari.
anca tanasica spune:
Chiar daca esti o sotie obosita, deformata de sarcini, stresata, nervoasa, etc...el trebuie sa te inteleaga si sa-ti fie alaturi....de ce? pentru ca o casnicie e la bine si la rau...nu doar la bine...
Sa fim serioase, si mamele noastre si bunicile noastre si...lista ar continua pana la Eva...au fost asa, e o perioada...e o perioada in care esti tu mai nervoasa, mai obosita, mai....trece...daca e un om cu capul pe umeri va intelege si te va ajuta(tu acum ai nvoie de autorul lui nu de "fitele" lui)...daca nu....nu merita!
Anca si bebelina Alexandra (10 nov.2003)
==================================
http://www.vectornoise.com/Alex/index.html
==================================
Basilique spune:
m-ati pus rau de tot pe ganduri.
normal ca ma asteptam la reactii indignate impotriva comportamentului lui, dar speram pe undeva, inconstient, ca imi veti spune ca exagerez si eu putin, ... nu stiu. imi e o frica nebuna sa ma gandesc ca, poate, l-am vazut eu de la inceput altfel decat este si continui sa fac acelasi lucru si acum.
nu stiu daca m-a inselat sau nu. el zice ca nu. am reluat cu el subiectul in multe discutii. ori asa se comporta cu toate femeile si nu i se pare ca face ceva rau, si nu ma inseala fizic, ori sunt eu fraiera si cred povesti. d-ra de serviciu nu a zis ca ar fi facut ceva, in afara de aluzii. cu cealalta n-am vorbit. pe el il pufneste rasul la gandul meu ca el m-ar putea insela cu "aia". i-am explicat clar ca nu trebuie sa ma insele fizic ca sa fiu terminata psihic ca isi petrece miezul noptii cu alta femeie. iar m-am enervat scriind. ma doare de cate ori imi aduc aminte.
ati zis sa merg la mare doar cu el. da, ar fi nemaipomenit. poate am reusi sa reinviem ceva. nu stiu. dar dotul meu are un fix cu copiii. pentru el nu exista distractie fara copii. aici exagereaza clar, si mi-e ciuda. o fi distractia pentru el, dar pentru mine un concediu cu copii e ceea ce cunoasteti si voi.
am fost odata in Grecia si si-a dorit scufundari. am urcat pe vapor, copilul nostru cel mare era mai mic si erau prea multe impresii noi. el s-a scufundat fara probleme, adora chestiile astea. pentru mine a fost prima oara. mi-am pus costumul si - in afara de faptul ca eram emotionata si nu reuseam sa imi coordonez prea bine respiratia - bebe a inceput sa urle. si a urlat non stop la tata-sau in brate. mi-a fost groaznic. am vrut sa renunt, dar toti, inclusiv el, se uitau ciudat la mine ca nu reuseam sa ma conving sa intru in apa. intrasem in panica. pana la urma am reusit sa stau vreo 5 minute sub apa si mi-am jurat ca data viitoare voi face o saptamana de scufundari, singura in vacanta, cu pregatire si fara stres.
imi reproseaza ca nu mai sunt asa cum eram cand ne-am cunoscut. ca atunci am invatat intr-o juma' de ora sa merg pe motocicleta si acum nu ma mai urc pe ea nici pentru un kilometru. (dupa accidentul comun ma intreb cine, in afara de el, ar mai avea chef)
uf. ce bine e sa ma descarc.
psihologul mi-a spus ca, atunci cand povestesc ce ma deranjeaza, ceilalti ma asculta ca si cum s-ar uita la televizor. las impresia ca nu ma implic deloc in ce spun. si lucram sa daramam zidul asta care ma face sa pretind ca imi e bine cand, de fapt, nu imi e. a fost si el la psiholog si nu vrea sa mai mearga. i se pare inutil. timp pierdut. cum se poate sa acceptam sa se vare cineva in viata noastra si sa ne dea sfaturi?
copiii sunt terminati dupa el si el dupa ei. mi-e groaza sa ma gandesc la o despartire reala. mi-e groaza de faptul ca o viata de una singura poate fi si mai rea decat prin ce trec acum. as vrea sa pot spune ca imi inventez singura problemele si totul se va rezolva.
copiii. cunosc cazuri de copii din parinti divortati si au probleme in fata carora stau muta si nu imi pot imagina asa ceva.
soacra mea imi spune ca, atunci cand ne vede pe noi si cum se comporta sotul meu, i se trezesc rani vechi din tinerete; se pare ca socrul meu era si e la fel. cel mai bun sot si, in acelasi timp, unul cu care se traieste greu. ma uit la ei. refuz sa ajung asa cand o sa am 50 de ani. ea imi spune ca sotul meu l-a vazut pe tatal lui comportandu-se in acest fel si a invatat bine lectia. nu vreau sa ajunga si fiul meu la fel. in acelasi timp, nu vreau sa am copii trecuti prin trauma unui divort. cred ca aici e punctul slab.
ce le voi spune copiilor? ca am fost o gospodina atat de execrabila incat nu m-a mai suportat barbatul si a trebuit sa ne despartim? de vorbit de rau in fata lor nu voi putea niciodata.
...
imi amintesc. a fost primul meu barbat. cata grija avea de mine. cum ma iubea si ma alinta. oare chiar se termina lucrurile astea? oare a pornit de la mine? oare s-a speriat cand mi-a vazut si cealalta fata, cea de om nedormit si nervos si depresiv dupa proba copiilor? cand nu m-a mai vazut decat foarte rar in lume, cu succes, la scoala, cu stapanirea aceea de sine care l-a cucerit la inceput?
m-am gandit mult.
psihologic vorbind.
el nu si-a terminat scoala (ma refer la studiile superioare) si, din moment ce in ultimii cinci ani nu a mai facut nimic ca sa si-o termine, nici nu cred ca va mai face vreodata. eu ma pregatesc pentru licenta pe care am amanat-o un an. am si alte planuri, daca ma ajuta Dumnezeu.
o fi complexat? cu siguranta. dar intr-atat incat sa imi faca inconstient viata amara cu alte lucruri? ii scoteam intr-un timp si orarul, si cursurile, poate s-ar duce. nu s-a dus. zice ca din cauza responsabilitatilor familiei. da, a castigat foarte multi bani la un moment dat. intre timp nu mai sunt asa de multi, dar sunt mult mai siguri. asta o face pentru noi. daca eu merg la scoala, o fac pentru mine - asa imi spune. daca indraznesc sa ii spun ca ma simt nesprijinita la capitolul asta, sare in sus de cinci metri. da, m-a ajutat. dar sa ma vada si pe mine stand acolo, cateva ore, cu cartea in fata. ca mi-a pus la dispozitie si femeie de serviciu si tot ma plang.
(aici vad eu buba - "mi-a pus la dispozitie" - nu mi-a pus el. contribui si eu la incasarile familiei. daca consider ca studiul meu imi va aduce o plata la ora de cel putin trei, patru ori mai mare decat cat ii dau femeii de seviciu - n-ar fi o nebunie sa las scoala pe locul doi, zece, ultimul loc? oricum am lasat-o mult mai jos decat trebuia.) (intre timp am inceput sa caut elevi pentru meditatii. contra sfatului lui, cum ca as pierde timpul. nu, nu cred ca voi pierde timpul. din doua ore de meditatii pe saptamana imi asigur sase ore de curatenie. de ce nu?)
m-am gandit sa merg la unul din duhovnicii nostri mari, la care am mai fost candva, demult, inainte sa il cunosc pe sotul meu. mi-e teama ca voi primi un sfat in directia sa tac si sa rabd si sa imi ascult sotul. sau poate ca nu. mi-e teama oricum. ca o sa se intristeze cand o sa auda ce s-a ales de mine.
poate ca in spatele acestei dorinte de a multumi mereu pe toata lumea mi se ascunde o mare doza de orgoliu.
va multumesc ca aveti rabdare. imi face tare bine sa scriu.
noapte buna,
B.
Basilique spune:
am recitit si incerc un dialog.
"Poate ar trebui sa stea el cu copiii - numai el, fara tine- vreo saptamina, sa vada cum se sta degeaba...si cit de ohihnit va fi domnu dupa asta..."
a stat o data patru zile cu copiii, cand am plecat cu ceva profesional suficient de departe incat sa nu-i pot lua si pe ei. cand m-am intors a zis ca s-a descurcat super, ca la el mananca si dorm si si-au primit toate suplimentele nutritive si vitaminele la timp. dupa aia nu uita sa imi aminteasca ce bine i-a fost cu ordinea lui si programul cand era miezul noptii si picam franta si totusi biberoanele nu erau gata la timp.
"ai putea sa ne spui cum ati fost toti patru la un picnic si cum a alergat el dupa bebei, si cum s-a rasturnat cutia cu prajiturele si a inceput sa bata vantul tare..."
aici n-am inteles prea bine. in sensul ca povestesc detasat?
ruxij, ai dreptate cu tona. lucrez la asta, adica sa ma aranjez un pic, sa fac ceva pentru mine, sa incerc sa gandesc pozitiv. doar ca mi-e tare greu sa mai fac orice cand sunt obosita. dar lasa ca ies si dintr-asta. trebuie sa ii las si pe ceilalti sa ma mai ajute putin. desi sotul meu s-a certat si se cearta periodic cu ambele perechi de bunici, care sunt ultra-disponibili sa faca orice pentru noi, cred ca voi incerca sa am relatia mea personala cu ei si sa accept ajutorul lor chiar daca el nu e de acord. nasol e cand duc copiii la - de exemplu - parintii lui, stau linistita ca imi pot pregati lucrarea de a doua zi, si ma trezesc cu el si copiii acasa pe nepusa masa, ca acolo e iadul, iar s-au certat si el nu mai lasa copiii la astfel de nebuni. si sa il scuz, sigur ne vom descurca, renunta el la tot si imi fac eu lucrarea, dupa care ma simt prost si tot asa. si el nu renunta, am observat eu bine. ca aia trebuie neaparat, toate sunt pentru noi, plecam cu totii ca sa stau eu in parc cu copiii pana isi termina el intalnirea de afaceri si dupa aia sa ajung grabita si la treaba mea. da, asa e viata moderna. dar de ce pisici nu pot sa stea nepotii la bunici cand au parintii ceva urgent? (ca de lasat acolo mai mult de o zi oricum nu as fi eu de acord)
iselin: "Ar fi bine sa ai niste economii ale tale, acci nu se stie niciodata." din septembrie incep meditatiile. asta inseamna ca voi putea face economii.
"Cealalta casatorie are un rol f important in toate manifestarile lui. Aceea de ce s-a terminat? Nu cumva acolo e cheia?"
mda. pana acum mi-a fost - iar, fir-ar sa fie - teama sa incerc sa o caut pe fosta lui sotie ca sa vad ce si cum. tatal meu imi daduse un sfat intelept, si anume sa o intreb - si - pe ea de ce s-au despartit. nu l-am luat in seama si imi pare rau. in rest, de la altii am auzit toate povestile posibile. ca era usuratica, dezordonata, doritoare de distractii, ca inaintea lui cunoscuse tot orasul, ca umbla numai dupa bani si haine etc etc etc. asa ceva se poate spune, teoretic, despre orice femeie, depinde numai cum schimbi unghiul si justificarea. mai dati-mi curaj. poate imi iau inima in dinti si o caut cand ajungem acasa.
de ce mi-e teama? are cativa ani de experienta in plus, se pare ca era foarte eleganta si "de lume". si eu pot fi foarte eleganta. problema e ca ma pierd in fata unui anumit tip de oameni. rational nu am nici un motiv. (da, am sani mai mici, dar cu Victoria's secret pe ei arata suficient de bine). practic... uf. am avut bravuri la viata mea, lucruri de stau si ma crucesc. si timiditati la fel de mari. dar imi iau eu inima in dinti.
puffy: "eu cred ca un barbat care avea de ascuns ceva nu zicea ca e la sauna...zicea ca e la o bere cu baietii, la o intalnire tarzie."
da, dar exista si tactica in depasire. spun unde am fost, nu am facut nimic rau, sunt sincer si cel mai cuminte baiat. si sotia crede. (chiar crede)
trebuie sa fig la biberoane.
multumesc ca sunteti langa mine.
B.
Basilique spune:
sa fug, scuzati si celelate greseli de tastat.
iselin spune:
``dar ai putea sa ne spui cum ati fost toti patru la un picnic si cum a alergat el dupa bebei, si cum s-a rasturnat cutia cu prajiturele si a inceput sa bata vantul tare...``
ma refeream la faptul ca ar putea ca el sa fie un sot si un tata minunat, iar tu ne-ai putea povesti la fel de frumos ``banalitati`` din viata voastra cotidiana!
adica i-ar fi atat de usor sa te faca fericita!!!!
pupici